Agenţiile de informaţii din întreaga Europă îngroapă decenii de neîncredere şi încep să construiască o operaţiune comună de informaţii pentru a contracara agresiunea rusă - o mişcare accelerată de noua imprevizibilitate americană în sprijinirea aliaţilor săi tradiţionali, scrie POLITICO.
În ultimul an, multe capitale naţionale au încorporat oficiali din serviciile de informaţii în reprezentanţele lor de la Bruxelles. Unitatea internă de informaţii a Uniunii Europene a început să informeze oficialii de rang înalt. Iar blocul jonglează cu ideea de a construi agenţii mai puternice, în stilul CIA - considerată mult timp ceva de neconceput.
Presiunea pentru o cooperare mai profundă în domeniul informaţiilor s-a accelerat după ce administraţia Trump a oprit brusc schimbul de informaţii de pe câmpul de luptă cu Kievul, în martie.
Donald Trump „merită Premiul Nobel pentru Pace pentru că a reunit serviciile europene”, a comentat un oficial occidental din serviciile de informaţii, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a dezvălui detalii despre modul în care au cooperat cu omologii americani.
POLITICO a discutat cu şapte oficiali din serviciile de informaţii şi securitate, care au descris modul în care ruptura apărută în încrederea transatlantică determină agenţiile de spionaj europene să acţioneze mai rapid şi mai strâns ca niciodată.
NEÎNCREDERE
Totul face parte dintr-o reconsiderare mai amplă a practicilor. Serviciile de informaţii europene au început, de asemenea, să analizeze mai atent modul în care împărtăşesc informaţii cu omologii americani.
Serviciile militare şi civile de informaţii olandeze au declarat sâmbătă pentru ziarul local De Volkskrant că au încetat să mai împărtăşească anumite informaţii cu omologii americani, invocând interferenţe politice şi preocupări legate de drepturile omului.
Oficialii se tem că forumurile transatlantice, inclusiv NATO, vor deveni platforme mai puţin fiabile pentru schimbul de informaţii. „Există sentimentul că, în lunile următoare, Statele Unite ar putea fi mai puţin angajate în schimbul de informaţii pe care le deţin – atât în cadrul NATO, cât şi în general”, a declarat Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct pentru provocări emergente în materie de securitate la NATO.
Serviciile de securitate încă se confruntă cu probleme de încredere vechi de zeci de ani. Noile dezvăluiri potrivit cărora oficiali ai serviciilor secrete maghiare deghizaţi în diplomaţi au încercat să se infiltreze în instituţiile UE arată că guvernele din cadrul UE încă se supraveghează reciproc îndeaproape.
Pentru a face faţă neîncrederii, unele agenţii de spionaj importante fac presiuni pentru a crea grupuri de ţări de încredere, în loc să gestioneze lucrurile prin Bruxelles.
Spre deosebire de alianţele strânse de spionaj, precum Five Eyes (SUA, Canada, Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă), ţările membre ale Uniunii Europene se străduiesc de mult timp să creeze parteneriate solide în domeniul schimbului de informaţii. Securitatea naţională rămâne ferm în mâinile capitalelor naţionale, Bruxelles-ul jucând doar un rol de coordonare.
CLUBUL DE LA BERNA
Una dintre modalităţile tradiţionale de comunicare ale serviciilor europene este prin intermediul unei reţele secrete cunoscute sub numele de Clubul de la Berna, creată acum aproape 50 de ani în oraşul elveţian care îi dă şi numele. Clubul nu are sediu, nu are secretariat şi se întruneşte doar de două ori pe an.
În ultimii ani, grupul şi-a coordonat reuniunile pentru a se alinia aproximativ cu preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Dar Clubul nu este deloc o imagine în oglindă a UE. Malta nu s-a alăturat niciodată, Bulgaria a aderat abia recent, iar Austria a fost suspendată pentru o perioadă din cauza îngrijorărilor că era prea blândă cu Moscova, înainte de a fi readmisă în 2022. Ţări care nu fac parte din UE, precum Elveţia, Norvegia şi Regatul Unit, sunt de asemenea membre.
„Clubul de Berna este o arhitectură de partajare a informaţiilor, oarecum similară cu Europol. Este conceput pentru a partaja un anumit tip de informaţii pentru o funcţie specifică”, a explicat Philip Davies, directorul Centrului Brunel pentru Studii de Informaţii şi Securitate din Londra. „Dar este destul de limitat, iar informaţiile partajate sunt potenţial destul de anodine, deoarece nu te conectezi la sisteme securizate şi (există) restricţii naţionale”, a adăugat el.
Principalii actori din domeniul informaţiilor din Uniunea Europeană – Franţa, Ţările de Jos, Germania şi, până în 2019, Regatul Unit – nu vedeau prea multă valoare în schimbul de informaţii sensibile cu toate ţările UE, temându-se că acestea ar putea ajunge în mâini greşite.
Serviciile din Europa de Est, precum cele din Bulgaria, erau considerate a fi pline de cârtiţe ruseşti, a explicat Missiroli. Dar un oficial bulgar din domeniul securităţii susţine că acest lucru nu mai este valabil, deoarece vechea gardă s-a pensionat în mare parte.
Dar, deşi oferea o anumită formă de colaborare, Clubul de la Berna a lăsat oficialii de la Bruxelles, la nivel european, în mare parte în beznă. „Problema cu discuţiile despre schimbul de informaţii la nivel european este că schimbul de informaţii la nivel european nu este acelaşi lucru cu schimbul de informaţii la nivel UE”, a punctat Davies.
UN CIA EUROPEAN?
Schimbările geopolitice recente au obligat Uniunea Europeană să-şi regândească abordarea. Fostul preşedinte finlandez Sauli Niinistö a solicitat anul trecut UE să creeze o agenţie de tip CIA, coordonată de la Bruxelles, într-un raport de referinţă privind pregătirea, elaborat la cererea preşedintei Comisiei, Ursula von der Leyen.
Niinistö a prezentat ideea unui „serviciu de cooperare în materie de informaţii la nivel european, care să poată răspunde atât nevoilor strategice, cât şi celor operaţionale”, adăugând că este necesară o „reţea antisabotaj” pentru a proteja infrastructura.
Dacă există o agenţie colectivă de informaţii a UE, Centrul de Informaţii şi Situaţii (INTCEN) al Uniunii Europene din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) este cel mai apropiat de aceasta. Centrul efectuează analize pe baza contribuţiilor voluntare ale ţărilor UE. Spionii din agenţiile naţionale sunt detaşaţi la centru, ceea ce ajută la consolidarea legăturilor cu serviciile naţionale de informaţii.
Şeful serviciilor de informaţii croate, Daniel Markić, a preluat conducerea INTCEN în septembrie 2024, cu misiunea de a consolida schimbul de informaţii cu agenţia şi de a furniza informaţii directe liderilor UE, precum von der Leyen şi şefa politicii externe, Kaja Kallas.
Împreună cu omologul său militar — Direcţia de Informaţii a Statului Major al UE — cele două servicii formează Capacitatea Unică de Analiză a Informaţiilor (SIAC), care produce evaluări comune ale informaţiilor pentru factorii de decizie ai UE. În aprilie, SIAC şi-a ţinut reuniunea anuală la Bruxelles, la care au participat de această dată înalţi oficiali ai agenţiilor europene, alături de Kallas.
Şefii serviciilor de informaţii prezenţi la reuniune au subliniat presiunea crescândă asupra Europei de a-şi construi propriile capacităţi, independente, de informaţii. Unii s-au arătat însă îngrijoraţi că accentuarea excesivă a necesităţii autonomiei ar putea slăbi şi mai mult legăturile cu SUA, creând exact decalajele pe care Europa încearcă să le evite.
„BISERICUŢE”
Încet, dar sigur, Bruxelles-ul îşi construieşte propria comunitate de informaţii. De exemplu, în prezent există ofiţeri de legătură în domeniul informaţiilor în majoritatea reprezentanţelor permanente ale ţărilor membre ale UE la Bruxelles.
Serviciile de securitate belgiene (VSSE), care au sarcina oficială de a supraveghea activităţile de spionaj în jurul instituţiilor UE de la Bruxelles, au informat, de asemenea, membrii Parlamentului European cu privire la tacticile utilizate pentru a constrânge legislatorii să se implice în spionaj străin.
Cu toate acestea, o sursă din serviciile de informaţii europene a declarat pentru POLITICO că, deşi cooperarea între ţările UE este acum „la cel mai înalt nivel din istoria modernă”, agenţiile continuă să lucreze în primul rând pentru propriile guverne naţionale. Acesta este un obstacol major. Potrivit lui Robert Gorelick, fostul şef al misiunii CIA în Italia, „motivul pentru care nu poate exista un serviciu de informaţii la nivelul UE este că există prea multe diferenţe în modul de funcţionare al agenţiilor naţionale”. Mai rău, a adăugat el: „Sunt prea multe ţări – 27 – pentru a exista o astfel de încredere în schimbul de informaţii”.
Unele ţări s-au orientat către crearea unor grupuri ad hoc mai mici. După ce SUA a suspendat schimbul de informaţii cu Ucraina, în martie, o coaliţie condusă de Franţa şi Regatul Unit s-a reunit la Paris şi a convenit să extindă accesul Kievului la informaţii, tehnologie de supraveghere şi date satelitare gestionate de Europa.
Olanda intenţionează să intensifice cooperarea cu alte servicii europene, precum Regatul Unit, Polonia, Franţa, Germania şi ţările nordice, inclusiv prin schimbul de date brute. „Acest lucru a fost extins enorm”, a declarat Erik Akerboom, şeful serviciului de informaţii civile olandez, pentru De Volkskrant.
Cu toate acestea, mai este încă un drum lung de parcurs pentru a construi suficientă încredere între cele 27 de state membre ale UE, cu priorităţi naţionale diferite. În octombrie, s-a dezvăluit că oficiali ai serviciilor de informaţii maghiare, deghizaţi în diplomaţi, au încercat să se infiltreze în instituţiile UE în timp ce Olivér Várhelyi (acum comisar european) era ambasadorul Ungariei pentru blocul comunitar, şi să plaseze persoane apropiate lui Orbán în poziţii cheie.
Niinistö, care a redactat raportul UE privind pregătirea în cazul unor situaţii de criză anul trecut, a declarat într-un interviu acordat POLITICO luna aceasta că o agenţie de informaţii a UE cu drepturi depline este încă „o chestiune de viitor”. El a adăugat: „Când vorbim despre pregătire, totul se reduce la cuvântul „încredere”, deoarece fără încredere nu putem coopera prea mult”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
