Liderul desfigurat al Iranului rămâne invizibil la şase luni de la izbucnirea războiului. Şi totuşi, Mojtaba Khamenei ar avea în continuare ultimul cuvânt de spus în privinţa deciziilor importante

La şase luni de la atacurile aeriene care au declanşat războiul şi l-au propulsat pe Mojtaba Khamenei, grav rănit, în rolul de lider suprem al Iranului, acesta rămâne complet invizibil şi inaudibil pentru iranieni - un vid în inima conducerii ţării sale, relatează Reuters.

CITEȘTE ȘI După şase luni, războiul din Iran a ajuns în faza finală - blocajul costisitor

CITEȘTE ȘI Şase consecinţe după şase luni de război în Iran

Întrebările despre starea sa de sănătate şi rolul pe care îl joacă devin din ce în ce mai presante, în contextul în care Iranul se confruntă cu decizii critice legate de un război care a aprins Orientul Mijlociu, distrugând în acelaşi timp economia deja fragilă a ţării.

Oficialii iranieni şi alte surse de rang înalt din ţară afirmă că Mojtaba Khamenei deţine în continuare controlul, conducând din umbră din motive de securitate, în timp ce se recuperează după rănile care i-au desfigurat faţa, delegând în acelaşi timp autoritatea zilnică unui cerc restrâns de personalităţi de rang înalt.

Însă, în lipsa oricărei fotografii, a unui videoclip sau a unui mesaj audio difuzat de la numirea sa, care s-a făcut la o săptămână de la izbucnirea războiului, iranienii sunt din ce în ce mai sceptici cu privire la poziţia sa într-o Republică Islamică în care vocea liderului ar trebui să fie absolută.

„Întrebarea nu mai este dacă Mojtaba este în viaţă, ci dacă Iranul mai are un lider suprem funcţional”, a declarat Alex Vatanka de la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington.

MOJTABA EXISTĂ?

Singurele mesaje ale lui Khamenei către poporul iranian au venit prin intermediul câtorva declaraţii scrise, citite cu voce tare de prezentatorii de ştiri, iar el a lipsit chiar şi de la săptămâna fastuoasă de ceremonii funerare organizate pentru tatăl său luna trecută.

Înalţii oficiali şi alţi iniţiaţi atribuie absenţa lui Khamenei temerilor de asasinat şi afirmă că acesta ţine întâlniri frecvente cu personalităţi de vârf, primeşte toate rapoartele importante şi ia deciziile finale cu privire la fiecare chestiune importantă.

Preşedintele Masoud Pezeshkian a declarat pe 10 august că a avut o întâlnire de şapte ore cu Khamenei.

Însă chiar şi printre cei mai fervenţi susţinători ai Republicii Islamice încep să se strecoare îndoieli.

„Avem nevoie să auzim vocea liderului nostru sau să vedem vreun semn că se află la conducere şi conduce ţara, pentru a ne oferi mai multă încredere”, a spus un membru al miliţiei paramilitare Basij din Qom, oraşul seminarial situat în inima statului teocratic iranian. Deşi membrul Basij, care a solicitat anonimatul pentru a discuta un subiect atât de sensibil, a afirmat că el crede că Khamenei ia într-adevăr în continuare decizii cheie, lipsa chiar şi a unei fotografii afectează moralul şi nu este în interesul Iranului.

În rândul iranienilor care se opun ierarhiei conducătoare sau doresc reforme ample, mesajul este şi mai direct. „De unde ştim că Mojtaba nu a fost ucis?”, spune Shahrokh, un om de afaceri pro-reformă din Teheran care a solicitat, la rândul său, anonimatul. „Nu este logic să nu existe niciun semn care să dovedească că este în viaţă, cu atât mai puţin dovezi că este implicat în procesul decizional”, a adăugat el.

GĂRZILE REVOLUŢIEI – ELEMENT CHEIE AL STRUCTURII PUTERII

Iranul a trecut prin şase luni de război cu cei mai puternici inamici ai săi, ieşind din această perioadă zdruncinat, dar încă în picioare. Sistemul său politic a rezistat. Armata sa îşi păstrează capacitatea de a bloca aprovizionarea globală cu energie şi de a lovi aliaţii SUA din Golf.

Clasa clericală a demonstrat că poate absorbi pierderea unui lider suprem şi a unor comandanţi de rang înalt fără a se prăbuşi, menţinând o ierarhie politică şi militară loială ideologiei sale teocratice.

Însă economia Iranului se clatină sub greutatea costurilor conflictului şi a blocadei de luni de zile asupra exporturilor sale de petrol, care a prăbuşit moneda rial, riscând o reluare a protestelor de masă pe care autorităţile le-au înăbuşit în ianuarie, ucigând mii de manifestanţi.

Între timp, elita conducătoare s-a reorganizat în jurul unui imperativ clar: păstrarea statului, restabilirea puterii de descurajare şi împiedicarea destabilizării economice a ţării.

Gărzile Revoluţiei, o forţă puternică de multă vreme, şi-au sporit influenţa încă de la începutul războiului şi rămân esenţiale pentru gândirea strategică la vârful unui sistem de conducere reconfigurat în jurul Consiliului Suprem de Securitate Naţională, au afirmat surse.

Acest eşalon superior include pe cei mai înalţi comandanţi ai Gărzii, precum şi personalităţi politice de rang înalt, precum Pezeshkian şi preşedintele parlamentului, Mohammed Bagher Ghalibaf.

DESFIGURAT, DAR ACTIV

Mai multe surse de rang înalt contactate de Reuters în Iran au declarat că Mojtaba Khamenei are, de fapt, întâlniri cu aceste personalităţi de vârf, este pe deplin implicat în deliberări şi are ultimul cuvânt de spus în toate chestiunile majore.

Un oficial iranian de rang înalt a declarat că doar un număr redus de oficiali au păstrat contactul direct cu Khamenei în persoană şi că nu au fost publicate detalii despre acesta din teama ca scurgerea de informaţii să nu permită cumva Statelor Unite să-l vizeze.

Între timp, starea sa de sănătate i se îmbunătăţeşte semnificativ, a afirmat o persoană apropiată cercului restrâns al lui Khamenei, descriindu-l ca fiind lucid şi implicat în procesul decizional.

„În ciuda tuturor presiunilor, serviciile oferite poporului nu s-au oprit. Linia noastră de politică externă este unitară, iar deciziile noastre sunt coerente. Toate acestea arată că liderul suprem este la conducere”, a declarat un al doilea oficial.

Chiar şi înainte de război, Khamenei prefera un rol în culise, ca principalul consilier al tatălui său, evitând atenţia publică. Rănile suferite în primele ore ale zilei de 28 februarie, când Israelul şi Statele Unite au declanşat războiul prin lovituri aeriene care i-au ucis tatăl, i-au desfigurat faţa, potrivit unor surse de rang înalt.

Însă acum, odată ridicat la un rol considerat a conferi îndrumare divină şi într-un moment în care ţara se confruntă cu cea mai gravă criză de la revoluţia din 1979, astfel de considerente par puţin convingătoare.

„Un acord autentic cu Washingtonul necesită aprobarea fără echivoc a lui Mojtaba, la fel ca orice decizie de a susţine un conflict îndelungat şi costisitor cu Statele Unite”, a afirmat Vatanka. „Absenţa sa prelungită a creat o situaţie periculoasă în care toate facţiunile rivale pot pretinde că ştiu ce doreşte cu adevărat liderul”, a adăugat, totuşi, el.