Există discuţii care, până nu demult, erau limitate la colţurile ascunse ale internetului, forumurile 4chan şi Reddit sau blogurile obscure, unde se vorbeşte deopotrivă despre pseudoştiinţă şi muşchi: nu cumva Winston Churchill ar fi adevăratul responsabil pentru al Doilea Război Mondial? Pentru milioanele de victime? Pentru lagărele morţii? Adolf Hitler nu cumva s-ar fi oprit la Polonia dacă Churchill, acest personaj belicos, nu ar fi declarat război Germaniei? De ceva timp, aceste idei au o cu totul altă rezonanţă în Statele Unite, scrie „Le Monde”.
Acum, ele sunt expuse, de exemplu, la Joe Rogan, gazda celui mai ascultat podcast din lume, „Joe Rogan Experience”, sau la Tucker Carlson, fost jurnalist al postului conservator Fox News, pilon al mişcării MAGA („Make America Great Again”) şi gazdă a unei alte emisiuni foarte populare, „The Tucker Carlson Show”, difuzată pe internet.
În septembrie 2024, Tucker Carlson l-a primit pe un „istoric amator”, Darryl Cooper, creatorul unui podcast numit „Martyr Made”. Pe X, cu o zi înainte de difuzare, Tucker Carlson a salutat venirea „celui mai bun şi mai onest istoric popular care lucrează astăzi în Statele Unite”. El a adăugat: „Ultimul său proiect este cel mai interzis dintre toate: încercarea de a înţelege al Doilea Război Mondial”. De a-l înţelege din punctul de vedere al germanilor, ar fi putut preciza Carlson, deoarece aceasta este natura proiectului „interzis” al lui Darryl Cooper, de parcă cercetarea nu s-ar fi interesat niciodată de acest subiect. Acesta este crezul pseudo-istoriei: să atace o ortodoxie atotputernică, „miturile” celui de-al Doilea Război Mondial pe care toată lumea le înghite fără să gândească, scrie Le Monde.
În faţa lui Tucker Carlson, Darryl Cooper a putut afirma, fără opoziţie din partea moderatorului, că Churchill a fost „adevăratul personaj rău al celui de-al Doilea Război Mondial”, furându-i astfel rolul lui Hitler, şi că lagărele morţii nu au fost rezultatul unui proiect de genocid, ci al unui incident logistic: incapacitatea de a anticipa numărul excesiv de prizonieri de război capturaţi de Wehrmacht. Şi pentru a-şi completa profesia de negaţionist, cel care se prezintă ca „istoric” spune că Germania „nu era absolut deloc pregătită să gestioneze milioane şi milioane de prizonieri de război, de deţinuţi politici locali. A intervenit fără niciun plan şi pur şi simplu a aruncat aceşti oameni în lagăre, unde milioane au sfârşit prin a muri”.
În ceea ce priveşte aşa-zişii învingători, oricine călătoreşte puţin în Europa de Vest poate constata că nu au nimic din aura de „câştigători”, au fost de acord să spună moderatorul şi invitatul său. „Dacă Churchill este un « erou», a întrebat serios Tucker Carlson, mimând ghilimele cu precauţie, cum se face că (astăzi) fetele cerşesc în Londra pentru a-şi cumpăra droguri?” Darryl Cooper a avut un răspuns la această întrebare improbabilă: „Oamenii care consideră că Churchill este un erou apreciază Londra aşa cum a devenit”.
CREŞTERE SPECTACULOASĂ DE AUDIENŢĂ
Difuzat într-un podcast urmărit de milioane de ascultători, acest interviu a stârnit polemici. De la memorialul Yad Vashem (Ierusalim) până la Casa Albă (ocupată pe atunci de Joe Biden), reacţiile indignate au fost numeroase. Chiar şi în cadrul mişcării trumpiste, s-au auzit voci care au denunţat acest interviu.
La Hillsdale College, o universitate privată din Michigan, Churchill Project, dedicat „propagării unei înţelegeri corecte a parcursului lui Churchill”, a demontat punct cu punct teoriile fumigene avansate de Darryl Cooper. Începând cu cea care îl face pe Churchill responsabil pentru conflict: când Marea Britanie a declarat război Germaniei, la două zile după invadarea Poloniei, Neville Chamberlain era prim-ministru. Nu contează. Interviul şi controversa au făcut ca numărul abonaţilor la podcastul „Martyr Made” să crească cu peste un sfert de milion şi l-au propulsat în fruntea clasamentelor. Printre cei 350.000 de abonaţi de pe X se numără şi vicepreşedintele american, J. D. Vance.
Aceste deliruri revizioniste sunt la fel de vechi ca şi cele din al Doilea Război Mondial. Atunci, ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, îl acuza deja pe Churchill, prezentat ca un belicos, că a refuzat toate ofertele de pace ale Germaniei.
Optzeci de ani mai târziu, Churchill rămâne o ţintă preferată, din mai multe motive.
EXPLICAŢII
„Este sacrificiul ritualic al unei icoane a vechiului Partid Republican”, comentează istoricul german Thomas Weber. Întruchipând leadershipul, rezistenţa la tiranie, pacea impusă prin forţă şi necesitatea de a avea aliaţi cu valori comune, premierul britanic a fost o „figură sacră pentru o generaţie de republicani, tocmai cei pe care Cooper şi Carlson îi dispreţuiesc”. Neoconservatorii de la începutul secolului XXI, într-adevăr, îl preţuiau foarte mult. George W. Bush, preşedinte între 2001 şi 2009, a instalat un bust de bronz cu efigia lui Churchill în Biroul Oval al Casei Albe.
În faţa acestor neoconservatori dornici să se identifice cu moştenirea celui care a salvat Europa, Pat Buchanan, jurnalist paleoconservator – o linie a conservatorismului axată pe tradiţionalism şi izolaţionism –, scria deja, în 2008, o carte despre beligeranţa lui Churchill. Eseul său, Churchill, Hitler and the Unnecessary War („Churchill, Hitler şi războiul inutil” - n.r.), susţine că decizia Regatului Unit de a se angaja în războiul împotriva Germaniei în cele două conflicte mondiale a fost o eroare strategică şi catastrofală, cu consecinţe la nivel mondial. La fel ca Pat Buchanan, al cărui moştenitor este în mai multe privinţe, Tucker Carlson apără un izolaţionism radical, fie că este vorba de Ucraina sau Iran.
Dar pentru mulţi, dincolo de Churchill însuşi, mitologia fondatoare a lumii postbelice este cea care trebuie atacată. Aceste discursuri capătă din nou avânt în cadrul a ceea ce jurnalistul conservator american Sohrab Ahmari a denumit „dreapta barbară”: o nebuloasă care amestecă rasismul pseudoştiinţific, cultul forţei şi apologia nazismului. Această dreaptă „urăşte conservatorismul rezonabil care s-a instalat în perioada postbelică şi care a făcut pace cu drepturile civile” şi este „gata să facă orice pentru a delegitima ordinea americană existentă”, scrie jurnalistul pe site-ul de ştiri The Free Press.
ANDREW TATE, ÎN CERCUL REVIZIONIŞTILOR
O altă figură a acestei „drepte barbare”, influencerul supremacist şi masculinist Andrew Tate regretă, la rândul său, că al Doilea Război Mondial a modelat concepţiile noastre despre bine şi rău: „Dacă vă rog să numiţi cea mai rea persoană din istorie, probabil că veţi răspunde Hitler. Nu veţi spune Stalin, care a ucis mai mulţi, pentru că era de partea noastră”, spune el. Teama de a fi comparaţi cu naziştii îi împiedică pe „albi să se apere”, a spus el pe 3 martie, invitat la un podcast urmărit de milioane de ascultători. „Dacă ei folosesc al Doilea Război Mondial pentru a submina naţionalismul alb şi a-l face să regreseze până la dispariţie, nu ar fi o adevărată trădare dacă istoria celui de-al Doilea Război Mondial nu ar fi chiar adevărată?”, a spus el.
Aceste provocări sunt ca nişte „gesturi obscene simbolice” adresate establishmentului, „statului profund”, universităţilor şi democraţilor, comentează Thomas Weber. „Ideile propagate în aceste emisiuni depăşesc cu mult cele exprimate de Donald Trump”, recunoaşte el. Dar ele proliferează în acest focar de incultură care este America lui Trump, unde, în faţa istoriei, nu se acordă nicio importanţă respectului sau acurateţei.
Preşedintele american însuşi cultivă o relaţie mai mult decât nonşalantă cu istoria în general şi cu aceasta în particular. În ciuda paradei militare pe care a vrut să o organizeze pe 14 iunie pentru a marca cei 250 de ani de existenţă ai armatei americane (şi pentru a-şi sărbători ziua de naştere), ideile de angajament, sacrificiu şi eroism războinic îi sunt străine şi îi inspiră chiar un anumit dispreţ. În timpul primei sale campanii, îl trata în mod regulat pe adversarul său John McCain, veteran închis cinci ani în Vietnam, drept un „ratat”, pentru că a fost prins.
„VIETNAMUL PERSONAL” AL LUI TRUMP
Donald Trump însuşi nu a făcut serviciul militar. În 1997, el a calificat faptul că a reuşit să nu contracteze o boală cu transmitere sexuală drept „Vietnamul său personal”. În 2018, în timpul primului său mandat, a refuzat să viziteze cimitirul american din Bois-Belleau (Aisne), unde sunt înmormântaţi peste 2.000 de soldaţi morţi în timpul Primului Război Mondial. „De ce ar trebui să merg în cimitirul ăsta? E plin de rataţi”, a relatat un jurnalist de la The Atlantic că ar fi spus Donald Trump.
De la revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump a adus în anturajul său şi în administraţia sa persoane care au răspândit idei antisemite şi se joacă el însuşi cu mesaje şi simboluri supremaciste. Vicepreşedintele său, J. D. Vance, secretarul de stat, Marco Rubio, şi principalul său finanţator din campania electorală, Elon Musk, au susţinut Alternative für Deutschland (AfD), primul partid naţionalist, xenofob şi revizionist german care de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial reuşeşte să intre masiv în Bundestag.
Pe 27 martie, preşedintele american a semnat un decret intitulat „Restabilirea adevărului şi a raţiunii în istoria americană”, care vizează orice ideologie considerată „antiamericană”. Istoria este rescrisă de învingătorii de astăzi, conchide Le Monde.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
