În fiecare an, conferinţa ONU despre climă generează sute de titluri în presă despre eforturile globale de a salva lumea de la catastrofa climatică. Anul acesta, conferinţa începe luni în oraşul brazilian Belem, situat în pădurea tropicală. Dar ce se întâmplă mai exact la aceste summituri anuale? Reuters face o prezentare generală a evenimentului şi a mizelor lui.
CE ESTE COP?
Conferinţa anuală este cunoscută sub numele de COP, care înseamnă Conferinţa Părţilor care au semnat tratatul ONU privind clima din 1992. Tratatul, denumit Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), a angajat ţările să colaboreze pentru a combate schimbările climatice – o problemă pe care au recunoscut-o toate ţările şi care poate fi abordată cel mai bine împreună.
Tratatul a stabilit, de asemenea, principiul „responsabilităţilor comune, dar diferenţiate”, ceea ce înseamnă că ţările bogate, responsabile pentru cea mai mare parte a emisiilor care contribuie la încălzirea planetei, poartă o responsabilitate mai mare în rezolvarea problemei.
Preşedinţia rotativă, deţinută în prezent de Brazilia, stabileşte agenda summitului şi lucrează pe tot parcursul anului pentru a mobiliza guvernele în vederea unor acţiuni şi obiective comune. Apoi, aceasta găzduieşte summitul de două săptămâni, atrăgând atenţia globală asupra acestei probleme şi oferind liderilor naţionali şansa de a schimba idei şi de a se responsabiliza reciproc.
De-a lungul anilor, summiturile anuale au devenit un important centru de discuţii geopolitice şi financiare, promovând ideea unui „sat global” care primeşte toate ţările, grupurile societăţii civile, întreprinderile şi finanţatorii.
DE CE AR TREBUI SĂ NE INTERESEZE COP30 ÎN ACEST AN?
Pentru mulţi, cel de-al 30-lea summit climatic din acest an marchează un moment de închidere a cercului.
Brazilia a găzduit Summitul Pământului de la Rio, unde a fost semnat tratatul UNFCCC în urmă cu 33 de ani. Anul acesta, ţara a insistat ca evenimentul să se întoarcă la rădăcinile sale, recunoscând cele mai vulnerabile grupuri din lume, inclusiv grupurile indigene, unele dintre ele participante la discuţii.
Brazilia a cerut ţărilor să lucreze la realizarea promisiunilor din trecut, cum ar fi angajamentele COP28 de a elimina treptat utilizarea combustibililor fosili, în loc să facă noi promisiuni.
COP30 este, de asemenea, primul summit care recunoaşte eşecul în atingerea obiectivului trecut de a preveni încălzirea cu peste 1,5 grade Celsius.
Brazilia a ales să organizeze COP30 în oraşul Belem din Amazon, în speranţa de a sublinia simbolic importanţa pădurilor mondiale, care rămân ţinte pentru exploatarea forestieră şi industrii precum mineritul, agricultura şi extracţia combustibililor fosili.
CINE SUNT PRINCIPALII ACTORI LA SUMMIT?
Majoritatea guvernelor naţionale trimit echipe la negocieri. Adesea, ţările discută împreună în grupuri cu interese similare.
Printre vocile mai proeminente se numără Alianţa Statelor Insulare Mici, care se confruntă cu o ameninţare existenţială din cauza creşterii nivelului mării, şi blocul G77+China al ţărilor în curs de dezvoltare.
De asemenea, influente sunt Grupul Africii şi Grupul BASIC, format din Brazilia, Africa de Sud, India şi China.
Statele Unite, care în ianuarie s-au angajat să se retragă din Tratatul de la Paris privind schimbările climatice, s-au îndepărtat de rolul lor de lider pe care îl aveau în trecut. China, Brazilia şi alte ţări au intervenit pentru a umple golul.
DOUĂ SĂPTĂMÂNI PAR O PERIOADĂ LUNGĂ – CE SE ÎNTÂMPLĂ LA SUMMIT?
Campusul COP, care se întinde pe o suprafaţă mare, este adesea un furnicar de activităţi, cu activişti care încearcă să atragă atenţia asupra cauzelor lor, în timp ce corporaţiile fac lobby pentru schimbarea politicilor şi caută acorduri comerciale.
Anul acesta a fost unul unicat, renunţându-se la evenimentele paralele obişnuite şi lăsându-i pe finanţatori să se întâlnească la Sao Paulo, în timp ce liderii locali s-au adunat la Rio de Janeiro. Aceste evenimente, împreună cu o întâlnire a liderilor mondiali la Belem, au fost organizate înainte de COP30, care va avea loc în perioada 10-21 noiembrie, în speranţa de a genera sprijin şi impuls pentru acţiuni climatice în cadrul negocierilor propriu-zise.
În prima săptămână a summitului, negociatorii naţionali îşi vor prezenta priorităţile şi vor evalua poziţiile reciproce. Ar trebui să înceapă să se contureze temele, în timp ce ţările şi companiile anunţă planuri de acţiune şi angajamente de finanţare pentru proiecte.
Negociatorii sunt de obicei însoţiţi de miniştri naţionali în a doua săptămână, pentru a discuta deciziile finale, inclusiv detaliile juridice şi tehnice.
NOPŢI ÎNTREGI DE NEGOCIERI
COP-urile rareori decurg fără probleme, ţările luptându-se pentru acorduri în interesul naţional şi trasând linii roşii. Discuţiile pot uneori să se blocheze şi să ducă la acrimonie.
Spre final, negociatorii petrec adesea nopţi întregi în sesiuni frenetice, căutând compromisuri. Ţările se reunesc apoi pentru a aproba deciziile – prin consens, nu prin unanimitate.
Sesiunea de închidere, când ciocanul marcază sfârşitul summitului, este aproape întotdeauna amânată – uneori cu câteva zile.
PROBLEME CLIMATICE
Odată cu accelerarea ritmului schimbărilor climatice, fenomenele meteorologice extreme şi alte efecte au un impact din ce în ce mai mare asupra populaţiilor şi mediului înconjurător la nivel global. Reuters trece în revistă câteva dintre evoluţiile din acest an în domeniul ştiinţei climatice:
MAI CALD, MAI RAPID
Temperaturile globale nu doar cresc, ci cresc mai rapid decât înainte, cu noi recorduri înregistrate pentru 2023 şi 2024, şi în anumite momente din 2025. Această constatare a făcut parte dintr-un studiu important, în iunie, care a actualizat datele de referinţă utilizate în rapoartele ştiinţifice realizate la fiecare câţiva ani de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice.
Noua cercetare arată că temperatura medie globală creşte cu 0,27 grade Celsius în fiecare deceniu – sau cu aproape 50% mai repede decât în anii 1990 şi 2000, când rata de încălzire era de aproximativ 0,2 °C pe deceniu.
Nivelul mării creşte şi el mai rapid acum – cu aproximativ 4,5 milimetri pe an în ultimul deceniu, comparativ cu 1,85 mm pe an măsuraţi de-a lungul deceniilor începând cu 1900.
Lumea este acum pe cale să depăşească pragul de încălzire de 1,5 °C în jurul anului 2030, după care oamenii de ştiinţă avertizează că vom declanşa probabil efecte catastrofale şi ireversibile. Potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale, lumea s-a încălzit deja cu 1,3-1,4 °C faţă de era preindustrială.
PUNCTE FIERBINŢI
Coralii de apă caldă sunt într-un proces de dispariţie aproape ireversibil din cauza valurilor succesive de căldură marină – marcând ceea ce ar fi primul aşa-numit punct de inflexiune climatică, când un sistem de mediu începe să treacă într-o stare diferită.
Cercetătorii au avertizat în octombrie că pădurea tropicală amazoniană ar putea începe să se retragă şi să se transforme într-un ecosistem diferit, cum ar fi savana, dacă defrişările rapide continuă pe măsură ce încălzirea globală depăşeşte 1,5 °C, ceea ce este mai devreme decât se estimase anterior.
Ei au afirmat că apa provenită din topirea calotei glaciare din Groenlanda ar putea contribui la prăbuşirea mai devreme a curentului oceanic numit Circulaţia Meridională de Inversare a Atlanticului (AMOC), care menţine iernile blânde în Europa.
În Antarctica, unde calota glaciară este, de asemenea, ameninţată, oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi de scăderea gheţii marine care înconjoară continentul cel mai sudic. Similar cu ceea ce se întâmplă în Arctica, pierderea gheţii expune apa întunecată care poate absorbi mai multă radiaţie solară, ceea ce amplifică tendinţa generală de încălzire. De asemenea, aceasta pune în pericol creşterea fitoplanctonului care consumă o mare parte din CO2-ul mondial.
INCENDII DE VEGETAŢIE
Pe lângă valurile de căldură şi secetă, incendiile forestiere continuă să fie frecvente şi severe.
Raportul din acest an privind starea incendiilor forestiere, realizat de un grup de agenţii meteorologice şi universităţi, a estimat că aproximativ 3,7 milioane de kilometri pătraţi au ars între martie 2024 şi februarie 2025 - o suprafaţă aproximativ egală cu cea a Indiei şi Norvegiei la un loc.
Aceasta a fost o suprafaţă doar puţin mai mică decât media anuală arsă în ultimele două decenii. Însă incendiile au produs emisii de CO2 mai mari decât înainte, deoarece au ars păduri cu o densitate mai mare de carbon.
CĂLDURĂ MORTALĂ
Cercetătorii lucrează la metode de evaluare a riscurilor şi a efectelor asupra sănătăţii legate de căldură, deoarece agenţiile de sănătate şi meteorologice ale ONU estimează că aproximativ jumătate din populaţia lumii se confruntă deja cu această problemă.
Agenţiile estimează, de asemenea, că productivitatea lucrătorilor scade cu 2-3% pentru fiecare grad peste 20 °C, în timp ce un alt studiu, în revista Lancet din octombrie, estimează pierderi globale de peste 1 trilion de dolari din cauza pierderii productivităţii numai în ultimul an.
Nu există o definiţie internaţională consistentă pentru decesele legate de căldură, dar progresele tehnologice ajută oamenii de ştiinţă să acopere lacunele de date şi să compare condiţiile de la un loc la altul.
De exemplu, în Europa, o echipă de la Imperial College din Marea Britanie a utilizat tendinţele mortalităţii pentru a analiza peste 24.400 de decese, în această vară, legate de expunerea la căldură la aproximativ 30% din populaţia europeană. Ei au atribuit până la 70% din aceste decese căldurii provocate de climă, pe baza aceloraşi tendinţe de mortalitate aplicate unui model al Europei fără încălzire globală.
Pentru vara europeană record de caldă de anul trecut, o altă echipă a utilizat modelarea computerizată pentru a examina statisticile de mortalitate împreună cu datele privind temperatura şi parametrii de sănătate, estimând că peste 62.700 de decese au fost legate de căldură în 32 de ţări, sau aproximativ 70% din populaţia continentului.
ŞTIINŢA, SUB ATAAC
Administraţia SUA condusă de preşedintele Donald Trump, care neagă schimbările climatice, speră să reducă finanţarea agenţiilor care colectează şi monitorizează datele climatice şi meteorologice, îngrijorând comunitatea ştiinţifică, care subliniază că leadershipul SUA va fi greu de înlocuit.
Cererea bugetară a lui Trump pentru 2026, care urmează să fie aprobată de Congres, propune reducerea la jumătate a bugetului anual al NASA Earth Science la aproximativ 1 miliard de dolari şi reducerea cheltuielilor NOAA cu mai mult de un sfert, la 4,5 miliarde de dolari, eliminând în acelaşi timp departamentul de cercetare climatică, printre alte reduceri.
În alte părţi, însă, cheltuielile publice pentru ştiinţă sunt în creştere, cu bugete record pentru cercetarea ştiinţifică în China, Marea Britanie, Japonia şi Uniunea Europeană. Luna trecută, UE a deschis accesul publicului la monitorizarea în timp real a datelor meteorologice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
