Israelul a lansat vineri dimineaţă un atac de proporţii asupra Iranului, implicând peste 200 de aeronave ale forţelor sale aeriene, în cel puţin două valuri succesive de lovituri. Ţintele vizate au inclus conducerea militară a Iranului, facilităţi de producţie a rachetelor balistice şi instalaţii nucleare strategice precum Natanz şi Fordow. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că operaţiunile vor continua „atât cât va fi nevoie”, obiectivul declarat fiind eliminarea capacităţii Iranului de a dezvolta arme nucleare. Israelul consideră de multă vreme un Iran înarmat nuclear drept o ameninţare existenţială. Teheranul a reacţionat deja, lansând peste 100 de drone spre Israel, iar liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a avertizat asupra unor consecinţe severe, notează Financial Times, subliniind că ambele facilităţi nucleare sunt concepute să reziste unor astfel de atacuri, fiind amplasate la zeci de metri sub nivelul solului, sub straturi groase de beton armat, ceea ce pune sub semmnul întrebării capacitatea Israelului de a distruge programul nuclear iranian.
Capacitatea Israelului de a distruge programul nuclear iranian — sub semnul întrebării
Israelul a confirmat că a vizat instalaţia de la Natanz, avariind zona subterană a complexului, care găzduieşte centrifuge şi infrastructură critică. Nu a fost clar dacă au fost lovite şi instalaţiile de la Fordow.
Ambele facilităţi nucleare sunt concepute să reziste unor astfel de atacuri, fiind amplasate la zeci de metri sub nivelul solului, sub straturi groase de beton armat. Distrugerea completă ar necesita multiple lovituri cu bombe penetrante de tip „bunker-buster”.
Spre deosebire de SUA, care deţine bombardiere B-2 capabile să transporte bombe penetrante de 13.600 kg (30.000 lb), Israelul dispune de resurse mai limitate. Avioanele israeliene F-15 pot transporta bombe GBU-28 de 2.000-2.300 kg, capabile să penetreze 5-6 metri de beton, însă numărul acestora este limitat şi păstrat secret. În plus, Israelul dispune de mai multe bombe BLU-109 de 900 kg, utilizabile inclusiv pe avioane F-35, însă acestea au o capacitate de penetrare mai redusă.
„Nu au suficiente bombe de 5.000 lb pentru a elimina Fordow şi Natanz,” a declarat generalul american în rezervă Charles Wald, citat de Jewish Institute for National Security of America.
Complexitatea şi redundanţa programului nuclear iranian
Instalaţiile de la Natanz şi Fordow rămân principalele centre de îmbogăţire a uraniului ale Iranului, generând lunar aproximativ 33,5 kg de uraniu îmbogăţit la 60%, conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). La acest nivel, trecerea la calitate militară de 90% ar necesita doar câteva săptămâni.
Un raport recent al Institute for Science and International Security (ISIS) din Washington estimează că Iranul ar putea produce material fisionabil suficient pentru nouă arme nucleare în trei săptămâni. Parte din aceste stocuri ar fi fost mutate la uzina de la Isfahan.
„Chiar şi în cazul unor lovituri israeliene de succes, Iranul ar putea continua programul la alte situri fortificate sau secrete,” a explicat Darya Dolzikova, expert RUSI.
Israelul vizează şi liderii politici şi militari ai Iranului
Pe lângă infrastructura nucleară, Israelul a eliminat şi o serie de comandanţi importanţi ai Gardienilor Revoluţiei, inclusiv pe generalul-major Hossein Salami, într-o posibilă încercare indirectă de a slăbi regimul iranian, deşi oficial nu a fost anunţat un obiectiv de schimbare a regimului.
Robert Pape, istoric militar american, atrage însă atenţia că „forţa aeriană, singură, nu a reuşit niciodată să răstoarne un guvern. Este puţin probabil ca Israelul să schimbe regimul de la Teheran doar prin atacuri aeriene.”
Apărarea aeriană a Iranului — lovită, dar nu eliminată
Înainte de atacul asupra instalaţiilor nucleare, Israelul a distrus sau perturbat majoritatea sistemelor de apărare aeriană iraniene, inclusiv radare şi lansatoare de rachete sol-aer S-300 de fabricaţie rusească. Cu toate acestea, Iranul dispune de sisteme mobile, unele de origine chineză sau rusă, care ar putea intra în acţiune în perioada următoare.
Chiar şi sistemele mai vechi, precum S-200, au reuşit anterior să doboare avioane israeliene, amintind de incidentul din 2018 când un F-16 israelian a fost doborât deasupra Siriei.
Contraatacul Iranului: valuri de drone şi ameninţarea rachetelor balistice
Iranul a lansat deja peste 100 de drone Shahed-136, similare celor utilizate de Rusia în Ucraina. Acestea pot fi relativ uşor interceptate, însă strategia Iranului ar putea viza epuizarea stocurilor de interceptori ale Israelului, pregătind terenul pentru eventuale atacuri cu rachete balistice.
Sistemul triplu de apărare antirachetă al Israelului — care include Iron Dome, Arrow şi sisteme THAAD americane — a avut performanţe excelente în trecut, beneficiind de sprijinul direct al SUA şi Marii Britanii. De această dată, Londra a anunţat că nu va participa la apărarea Israelului.
Israelul întâmpină dificultăţi în reînnoirea stocurilor de interceptori, producătorul Israel Aerospace Industries lucrând la capacitate maximă pentru a suplini consumul ridicat din ultimul an, marcat de atacuri repetate din partea Iranului, Hezbollah şi rebelilor Houthi din Yemen.
Conform estimărilor serviciilor secrete americane, Iranul deţine aproximativ 2.000 de rachete balistice, fiecare cu focoase de peste 900 kg, şi produce în prezent circa 50 de rachete balistice pe lună.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
