Donald Trump nu are nevoie de aproape nimeni altcineva care să-i fie purtător de cuvânt. Cel mai zgomotos preşedinte din istoria modernă îşi transmite întotdeauna mesajul - printr-un val zilnic de postări online, interviuri şi discuţii, uneori agresive, cu reporterii. Plecarea unui purtător de cuvânt ar putea părea, aşadar, o nimica toată pentru „mesagerul şef”. Însă plecarea lui Karoline Leavitt, anunţată miercuri, reprezintă o pierdere personală şi politică semnificativă. Vidul pe care îl va lăsa în urmă va scoate în evidenţă rolul ei de membru esenţial al cercului de consilieri ai preşedintelui, comentează CNN.
Karoline Leavitt este mult mai mult decât o purtătoare de cuvânt. Leavitt înţelege esenţa lui Trump. Ea a fost o figură de frunte în atacul din al doilea mandat al acestuia asupra instituţiilor de control din Washington - în acest caz, presa politică tradiţională de la Washington. La fel ca şeful ei, a ieşit din tiparele funcţiei sale. Şi, prin provocările neîncetate la adresa reporterilor, a scos la iveală fisurile jurnalismului tradiţional în era reţelelor sociale.
Leavitt a declarat miercuri pe reţelele sociale că, de la naşterea celui de-al doilea copil al său, o fetiţă, pe 1 mai, şi-a dat seama că nu poate fi mama pe care o merită copiii ei, dedicând în acelaşi timp "timpul, energia şi atenţia constante" pe care le cere slujba sa.
Trump, poate pentru a-şi atenua şocul provocat de plecarea unei tinere de 28 de ani pe care o lăudase ca fiind una dintre "cele mai de încredere colaboratoare" ale sale, a anunţat că Leavitt va continua să activeze în calitate de consilier extern.
A fi purtător de cuvânt al lui Trump nu este deloc uşor. Termenul "disciplină în transmiterea mesajelor" este un oximoron în această administraţie. Nimeni, inclusiv el însuşi, nu ştie ce va spune preşedintele de la un minut la altul. Îşi schimbă politica dintr-o clipă în alta, contrazicându-şi atât înalţii funcţionari, cât şi pe sine însuşi.
Iar Trump este un maestru al manipulării mass-media. De zeci de ani, el îi demonizează, îi flatează şi îi manipulează pe jurnalişti. S-a bucurat de rolul de personaj negativ al tabloidelor newyorkeze din anii 1980, pe măsură ce şi-a construit imaginea de magnat imobiliar şi vedetă. El intuieşte setea mass-media de titluri în continuă schimbare şi o foloseşte ca pe un instrument de distragere a atenţiei.
Zelul lui Trump pentru conflict, dispreţul faţă de etichetă şi disponibilitatea de a spune lucruri scandaloase au creat o alchimie atunci când ascensiunea sa politică a coincis cu explozia reţelelor sociale. El a folosit noua tehnologie pentru a-şi injecta personalitatea vulcanică în fluxul politic al naţiunii, ocolind presa tradiţională folosită drept canal de comunicare de către predecesorii săi.
Aşa că poate nici nu are nevoie de un alt purtător de cuvânt.
KAROLINE LEAVITT, GREU DE ÎNLOCUIT
Îi va fi greu să înlocuiască combinaţia de abilităţi a lui Leavitt. Ea vorbeşte "MAGA" mai fluent în faţa camerelor decât oricine, cu excepţia preşedintelui. Briefingurile ei sunt mai puţin încercări de a explica politica sau de a transmite mesaje codificate liderilor străini, cât demonstraţii de sfidare în stilul lui Trump.
Susţinătorii preşedintelui o iubesc nespus pe Leavitt. Atacurile ei la adresa unor reporteri celebri amintesc de strigătele rebele din prima campanie a lui Trump. Ea răspunde rar direct la o întrebare - preferând să atace motivele sau mentalitatea reporterilor aruncaţi în rolul de figuranţi în spectacolul lui Trump.
Luna trecută, Leavitt a stat alături de preşedinte la Dineul Asociaţiei Corespondenţilor de la Casa Albă, care a fost reprogramată după ce un bărbat înarmat a încercat să pătrundă cu forţa la evenimentul anual din aprilie. Acea seară, pe care Trump a petrecut-o insultând jurnaliştii în termeni virulenţi şi personali, va servi acum ca o metaforă de rămas-bun pentru mandatul ei.
De asemenea, este oarecum potrivit faptul că Leavitt şi-a anunţat demisia în mijlocul unei controverse privind posibilitatea ca reporterii de pe Air Force One să fi fost folosiţi ca momeală în timpul zborului secret al preşedintelui din Turcia, în urma unei alerte de securitate, luna trecută.
Mandatul lui Leavitt va rămâne în istorie ca unul devastator pentru ideea tradiţională conform căreia presa joacă un rol vital în tragerea la răspundere a preşedinţilor.
Echipa sa a preluat controlul asupra sistemului de acreditare gestionat de mult timp de Asociaţia Corespondenţilor Independenţi. Ea a decis cine avea acces la evenimentele prezidenţiale şi cine zbura cu Air Force One. A adăugat servicii de streaming, prezentatori de radio conservatori locali, podcasteri şi personalităţi din mişcarea MAGA în corpul permanent de presă.
Criticii au văzut în aceasta o încercare de a introduce propagandişti care să-l trateze cu indulgenţă pe Trump. Susţinătorii săi au salutat ceea ce au considerat o distanţare mult aşteptată a ceea ce ei privesc drept mass-media de elită liberală.
O AMENINŢARE PENTRU PRESA TRADIŢIONALĂ
Într-o controversă uriaşă care a simbolizat dispreţul administraţiei faţă de mass-media tradiţională, Leavitt - sub îndrumarea lui Trump - a interzis Associated Press accesul la anumite evenimente de presă de la Casa Albă, iar un reporter al agenţiei a fost exclus de pe Air Force One. AP, care are mii de clienţi în SUA şi în întreaga lume, refuzase să-şi modifice ghidul de stil pentru a reflecta ordinul executiv al lui Trump de a redenumi Golful Mexicului în "Golful Americii".
Briefingurile lui Leavitt au făcut ca "faptele alternative" lansate de echipa media a lui Trump din primul mandat să pară blânde prin comparaţie. Ea îşi începea briefingurile cu monologuri extrem de tendenţioase, care lăudau în mod hiperbolic realizările lui Trump. Spectacolele aminteau de emisiunile din prime time de la televiziunile conservatoare - o lume în care ea îşi va găsi cu siguranţă un viitor profitabil odată ce copiii ei vor creşte.
Între orice administraţie şi mass-media apar tensiuni. Relaţiile dintre echipa preşedintelui George W. Bush şi jurnalişti erau adesea fragile. Acrimonia dintre jurnalişti şi consilierii preşedintelui Barack Obama a contrazis ideile conservatoare potrivit cărora jurnaliştii ar fi fost de partea puterii. Iar biroul de presă al preşedintelui Joe Biden a fost deosebit de irascibil. Însă Trump a ameninţat rolul constituţional al presei în republică ca niciodată până acum.
Deputatul democrat James Walkinshaw a declarat miercuri, în emisiunea "The Arena" de la CNN, că nu se îndoieşte de sinceritatea lui Leavitt atunci când invocă motive familiale pentru plecarea sa. Dar a adăugat: "Este o slujbă grea. Este o slujbă în care, pentru a fi purtătorul de cuvânt al lui Donald Trump, trebuie să negi în mod deliberat realitatea în fiecare zi". Legislatorul din Virginia a adăugat: "Cred că moştenirea ei va fi aceea de a degrada şi mai mult relaţia dintre Casa Albă şi presă".
TEMERILE JURNALIŞTILOR
Deşi conferinţele de presă ale lui Leavitt sunt confruntări regizate pentru televiziune, ea se comportă adesea mai colegial cu reprezentanţii presei departe de camerele de filmat. De obicei, ea este disponibilă pentru jurnalişti, iar legătura de încredere pe care o are cu Trump înseamnă că se află în aceeaşi încăpere cu comandantul suprem în momentele decisive. Acest privilegiu este important pentru jurnalişti şi consolidează credibilitatea purtătorilor de cuvânt de vârf. Există temeri că, odată cu plecarea lui Leavitt, jurnaliştilor le va fi şi mai greu să relateze despre procesul decizional al unui preşedinte imprevizibil şi aproape necontrolat.
Dacă preşedintele nu alege un înlocuitor care face deja parte din cercul său restrâns, succesorul lui Leavitt ar putea să nu aibă autenticitatea care a făcut-o o voce autoritară pentru administraţie. Majoritatea administraţiilor de la Casa Albă pregătesc unul sau mai mulţi secretari de presă adjuncţi pentru funcţia de vârf, care, de obicei, îi epuizează pe titulari în câţiva ani. Lipsa unui plan vizibil de succesiune pentru Leavitt va alimenta speculaţiile că Trump ar putea prelua pur şi simplu întreaga sarcină asupra sa.
Leavitt va rămâne întotdeauna o eroină pentru baza electorală a lui Trump. Iar influenţa ei ar putea depăşi durata celui de-al doilea mandat al lui Trump, întrucât echipele din Aripa de Vest se bazează adesea pe tehnicile celor care le-au precedat. Un viitor preşedinte, fie el democrat sau republican, s-ar putea să ezite să cedeze voluntar puterea presei.
În cel de-al doilea mandat al său, Trump dă adesea impresia că îşi exercită puterea pentru a se asigura că nimic nu va mai fi vreodată la fel. În Leavitt, el a avut o parteneră loială şi eficientă.
Medikatv.ro
