Deschizând săptămâna aceasta o conferinţă tehnologică axată în mare parte pe echipamente militare de ultimă generaţie, ministrul apărării din Estonia declara că strategia ţării sale în faţa presiunii crescânde din partea Rusiei este de a se transforma într-o „muscă ce poate paraliza un elefant”. Estonia şi statele baltice vecine, Letonia şi Lituania, sunt printre primii aliaţi ai Americii care au respectat cererea preşedintelui Donald Trump de a aloca cel puţin 5% din produsul intern brut pentru apărare. Aceasta înseamnă o combinaţie între recrutare, drone, rachete cu rază lungă de acţiune şi eforturi „ale întregii societăţi” pentru a se pregăti de război. Este o abordare tot mai susţinută pentru ceea ce s-ar putea numi o nouă generaţie de guverne şi state „de primă linie”, de la Finlanda şi România până la Taiwan şi Filipine, scrie Reuters într-un comentariu semnat de Peter Apps.
Se vorbeşte despre aceasta şi în cadrul armatelor occidentale mai consacrate, precum cele ale SUA şi Marii Britanii, speculându-se că reformele viitoare vor pune un accent mult mai mic pe echipamentele grele, precum tancurile, şi mai mult pe sistemele fără pilot, precum dronele.
Dar este, de asemenea, o abordare care îi îngrijorează pe unii, care consideră că discuţiile excesive despre tehnologie sunt folosite ca o scuză pentru a nu furniza forţele ce ar putea fi încă necesare pentru a câştiga sau a descuraja un război.
RETRAGEREA TRUPELOR SUA DIN EUROPA
La începutul acestei luni, noul ambasador al SUA la NATO, Matthew Whitaker, a confirmat ceea ce se zvonea de luni de zile, şi anume că SUA intenţionează să reducă numărul trupelor staţionate pe continent, deşi a afirmat că discuţiile pe această temă nu vor începe probabil înainte de summitul NATO de la Haga, de la sfârşitul lunii iunie.
„Preşedintele Trump tocmai a spus că acest lucru se va întâmpla şi se va întâmpla acum”, a declarat Whitaker la o conferinţă în Estonia la începutul acestei luni. „Acest lucru se va face în mod ordonat, dar nu mai avem răbdare pentru tergiversări în această situaţie.Trebuie doar să analizăm consecinţele practice”, a spus ambasadorul.
Oficialii americani au clarificat că intenţionează să profite de această reuniune la vârf de la Haga pentru a determina fiecare membru NATO să aloce cel puţin 5% din PIB pentru apărare, mai mult decât dublul procentelor pe care mulţi dintre ei îl alocă în prezent.
Modul în care se vor desfăşura discuţiile ar putea determina numărul soldaţilor americani care vor rămâne în Europa.
În mai multe ţări europene, există îngrijorări crescânde cu privire la ceea ce înseamnă acest lucru în realitate.
ECHIPAMENTELE SE SCHIMBĂ
Sub administraţia fostului preşedinte american Joe Biden, alianţa NATO şi Comandamentul European al SUA au elaborat planuri pentru apărarea Europei de Est, Centrale şi de Nord împotriva unei potenţiale invazii ruseşti. Însă aceste planuri se bazau în mare măsură pe angajamente importante în ceea ce priveşte tancurile şi trupele conduse de Statele Unite.
Acum, în ciuda creşterii cheltuielilor totale ale SUA pentru apărare, există speculaţii tot mai intense că unele dintre brigăzile de tancuri grele americane care ar putea lupta în Europa ar putea fi pur şi simplu desfiinţate.
La sfârşitul lunii aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a ordonat armatei SUA să devină „mai suplă”, iar secretarul pentru armată, Daniel Driscoll, a declarat reporterilor că ceea ce Pentagonul numeşte „vechiul mod de a face război” nu mai este suficient.
„Sunt decizii dificile”, a recunoscut Driscoll, afirmând că „sistemele vechi, care există de mult timp” vor fi probabil eliminate pentru a face forţa „cât mai letală posibil”.
Deşi niciunul dintre ei nu a menţionat sisteme specifice ce ar putea fi eliminate, ei au afirmat că Armata SUA va depune mai multe eforturi în domeniul rachetelor de lungă distanţă pentru a lovi ţinte maritime şi terestre, în special în Pacific. Ei au citat exemplul recentelor lupte din Ucraina pentru a demonstra eficacitatea acestor arme. Dar acest lucru nu oferă prea multă linişte guvernelor europene devenite nervoase.
SEMNALE CONTRADICTORII
Săptămâna aceasta, Hegseth s-a întâlnit la Pentagon cu viceprim-ministrul polonez Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, care este şi ministru al apărării, calificând Polonia drept „un aliat model” pentru că alocă aproape 5% din PIB pentru apărare şi construieşte cea mai mare armată din Europa, o forţă care va include sute de tancuri construite în SUA şi Coreea de Sud.
Potrivit Pentagonului, Polonia găzduieşte în prezent peste 8.000 de militari americani, majoritatea provenind din alte baze din SUA sau Europa.
Unele forţe americane sunt, de asemenea, dislocate în statele baltice, inclusiv baterii HIMARS în Estonia şi elicoptere de atac Apache în Letonia. Altele, inclusiv forţe aeriene şi blindate, trec prin această zonă în timpul sezonului de exerciţii sau au fost dislocate rapid în timpul crizelor.
Este greu de estimat exact cât din acest efectiv este pus acum sub semnul întrebării, notează Reuters.
În afara sprijinului public al SUA pentru Polonia, unii oficiali europeni se plâng că omologii lor americani au manifestat mai puţin interes în a discuta astfel de detalii.
Oficialii de rang înalt ai Comandamentului European al SUA au continuat să afirme sprijinul SUA, dar par să fie mult mai puţin informaţi.
Se zvoneşte că unii oficiali ai actualei administraţii consideră că prezenţa forţelor americane în fostele state baltice antagonizează Rusia şi agravează situaţia.
Alţii însă, în special din cadrul armatei americane, consideră că acestea asigură o descurajare necesară, arătând clar că orice atac ar atrage Statele Unite în conflict.
CONCENTRARE PE TERITORIUL NAŢIONAL ŞI LIPSĂ DE CLARITATE
Ceea ce este clar este că accentul cheltuielilor americane pentru apărare se mută rapid, inclusiv către apărarea teritoriului naţional.
Planurile administraţiei Trump în acest sens includ primul buget de apărare de un trilion de dolari al Americii.
Dar este din ce în ce mai clar că o parte semnificativă din acesta va fi concentrată pe teritoriul SUA, inclusiv 175 de miliarde de dolari pentru un nou scut antirachetă, „Golden Dome” (Domul de Aur), pe care administraţia spune că vrea să îl aibă gata şi să fie operaţional până în 2029.
Săptămâna aceasta, Pentagonul a anunţat că va trimite peste 1.000 de militari americani suplimentari pentru a ajuta la securizarea frontierei sudice a SUA cu Mexicul, alăturându-se celor peste 8.000 deja aflaţi acolo.
Dincolo de apărarea teritoriului naţional, oficialii au spus că prioritatea este confruntarea cu China, dar asta lasă încă multe lucruri neclare.
În cel mai rău caz, unii se tem că lipsa de claritate înseamnă că eforturile aliaţilor se concentrează mai mult pe atitudine decât pe planificare militară raţională.
UN SUMMIT FĂRĂ DEZACORDURI ŞI FĂRĂ ZELENSKI
Pe termen scurt, asta înseamnă să se lucreze pentru a se asigura că summitul NATO de luna viitoare evită dezacordurile prea deschise.
Acesta este unul dintre motivele pentru care se aşteaptă ca preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski să nu participe, cel puţin în mare parte, în timp ce alte decizii importante, inclusiv obţinerea unui acord la nivelul alianţei cu privire la obiectivul de cheltuieli, ar putea aştepta până mai târziu în cursul anului.
Între timp, diplomaţii occidentali spun că sunt în curs discuţii între guvernele europene – probabil inclusiv la reuniunea miniştrilor apărării NATO de la Bruxelles – pentru a găsi formule matematice de reclasificare a cheltuielilor, astfel încât să se atingă obiectivul de 5% al administraţiei Trump prin reclasificarea cheltuielilor existente decât prin găsirea de noi fonduri.
Printre exemplele sugerate se numără includerea în definiţia cheltuielilor a infrastructurii, cum ar fi podurile care pot transporta arme grele, sau cheltuielile pentru pregătirea civilă şi rezilienţa cibernetică.
INSTRUCTORI AMERICANI ÎN TAIWAN
Aceste discuţii vor fi urmărite şi în Asia, unde administraţia Trump exercită presiuni similare asupra partenerilor săi, inclusiv Japonia şi Taiwan, pentru a atinge acelaşi obiectiv de 5%.
Unii au sugerat că Taiwanul – considerat de mulţi ca fiind expus unui risc deosebit de invazie chineză – ar trebui să cheltuiască de două ori mai mult pentru a merita protecţia SUA.
Probabil că acest lucru este imposibil din punct de vedere politic, mai ales având în vedere provocările cu care se confruntă guvernul taiwanez în încercarea de a aproba cheltuielile existente în parlament.
La începutul acestei luni, în faţa unei comisii a Camerei Reprezentanţilor din SUA, amiralul american în rezervă Mark Montgomery a declarat că, în opinia sa, 5% este maximul pe care îl pot gestiona democraţiile în timp de pace.
Oficialii americani au avertizat în repetate rânduri că, în opinia lor, preşedintele chinez Xi Jinping a ordonat armatei sale să fie pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027. Statele Unite au menţinut mult timp o „ambiguitate strategică” cu privire la eventuala reacţie militară în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla.
Montgomery a făcut senzaţie în Taiwan şi nu numai, declarând în faţa comisiei că SUA au deja aproximativ 500 de instructori militari pe insulă, de câteva ori mai mulţi decât numărul recunoscut sau raportat anterior, dar a afirmat că este nevoie de cel puţin 1.000. „Trebuie neapărat să mărim echipa de instruire comună din Taiwan”, a spus el.
Montgomery nu a descris structura instruirii americane, deşi este probabil ca aceasta să cuprindă o combinaţie de personal al forţelor regulate, contractori şi, eventual, rezervişti.
Se pare că o mare parte a atenţiei lor se concentrează pe asigurarea faptului că armata taiwaneză – inclusiv forţa sa de recrutare, ineficientă din punct de vedere istoric – este mult mai pregătită pentru războaie de intensitate ridicată şi cu tehnologie avansată.
DRONE ŞI TRANŞEE NOI
În cadrul aceleiaşi audieri a comisiei, generalul în rezervă Charles Flynn, care a comandat armatei SUA în Pacific, a avertizat că decizia administraţiei precedente de a vinde Taiwanului 100 de lansatoare de rachete Harpoon pentru nave este în mare parte inutilă dacă insula nu dispune de personal suficient pentru rachete, cu pregătirea adecvată.
Exemplul Ucrainei a demonstrat că trupele recrutate pot lupta cu înverşunare timp de ani de zile, chiar şi cu un sprijin limitat, dar folosind tehnologie de ultimă generaţie, în special drone.
Cu toate acestea, mulţi din Taiwan şi din statele baltice consideră de mult timp că sprijinul SUA rămâne vital pentru susţinerea unei lupte de succes.
În cadrul exerciţiilor „Hedgehog” (Arici) din această lună din Estonia – numite după o creatură cunoscută pentru că învinge mulţi prădători mai mari –, trupele baltice, inclusiv recruţi şi soldaţi NATO, au lucrat cu drone noi şi au săpat tranşee destinate exerciţiului actual, dar poziţionate în mod deliberat pentru a fi utilizate în cazul unui atac real al Rusiei.
Conceptul de „pace prin forţă” rămâne la fel de valabil ca întotdeauna, dar versiunea actuală necesită încă îmbunătăţiri şi nu este clar dacă summitul NATO de luna viitoare va contribui la acest lucru sau îl va împiedica.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
