Criza politică din Venezuela s-a intensificat cu un nivel după ce opozantul Juan Guaido s-a autoproclamat preedinte, iar ceea ce se poate petrece în continuare depinde de Statele Unite şi de armata venezueleană, relatează AFP, care prezintă principalele scenarii în acest sens.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Într-o ţară aflată într-un adevărat naufragiu economic, în care FMI se se aşteaptă ca inflaţia să atingă zece milioane la sută, preşedintele Parlamentului a invocat un vid de putere pentru a anunţa, miercuri, că asigură interimatul preşedintelui Nicoas Maduro. Acesta din urmă s-a opus şi a reacţionat întrerupând relaţiile diplomatice cu Washingtonul, suspectat că acţionează în culise.

TRANZIŢIE

Aceasta este soluţia promovată de Guaido, şi anume un ”Guverm de tranziţie” înaintea organizării unor alegeri. El îi îndeamnă pe militari, principala susţinere a lui Maduro, să rupă cu ”dictatura” în schimbul unei amnistii. Însă armata rămâne, pentru moment, loială şefului statului aflat la putere din 2013, refuzând să dea o ”lovitură de stat”.

În cazul în care îşi păstrează această loialitate, ”perspectiva schimbării” va depinde de capacitatea opoziţiei de a se uni, de a-şi tempera aşteptările şi de a accepta o ”tranziţie pe termen lung”, apreciază Peter Hakim, de la centrul de reflecţie Dialogul Interarmerican.

Lucrurile vor merge mai rapid dacă militarii îşi schimbă poziţia, însă acest lucru ar implica amnistierea lor şi a funcţionarilor venezueleni de rang înalt, mulţi dintre aceştia acuzaţi de Statele Unite de corupţie, încălcarea drepturilor omului şi trafic de droguri.

Alt factor care ar putea să accelereze tranziţia este ca Donald Trump să impună sancţiuni exporturilor petroliere ale Venezuelei - de unde cumpără o treime din producţie, adică 510.000 de barili pe zi în 2018 -, un lucru care ar aplica o lovitură fatală economiei şi ar fisura baza susţinătorilor lui Maduro, avertizează cabinetul Capital Economics.

MADURO SE AGAŢĂ DE PUTERE

Chiar dacă opoziţia mizează pe o schimbare a taberei în rândul militarilor, ”este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple”, în contextul în care armata tocmai a reafirmat că-l susţine pe Maduro, subliniază Michael Shifter de la Dialogul Interamerican.

”Dacă opoziţia nu se uneşte, iar militarii continuă să-l susţină pe Maduro, acest lucru înseamnă o menţinere a Guvernului chavist, bineînţeles cu Maduro la putere”, spune Peter Hakim.

Liderul socialist a fost reales până în 2025, într-un scrutin boicotat de opoziţie şi al cărui rezultat a fost contestat de către Uniunea Europeană (UE) şi numeroase ţări din America Latină.

El ar putea să caute o susţinere în rândul aliaţilor săi, precum China, Rusia şi Iranul, ”unite mai degrabă pentru a contracara interesele Statelor Unite decât din cauza vreunei simpatiii faţă de Maduro”, apreciază Paul Hare, de la Universitatea din Boston.

Caracasul livrează Chinei aproximativ 300.000 de barili pe zi, în contul rambursării unei datorii în valoare de 20 de miliarde de dolari. El datorează totodată 10,5 miliarde de dolari Rusiei, potrivit mai multor cabinete de consultanţă.

”China şi Rusia pot încerca să salveze regimul, cerând anumite reforme economice serioase şi o restructurare a activităţii petroliere”, afirmă Paul Hare. Însă este un joc cu tăiş dublu, întrucât creditorii ar putea cere, de asemenea, ”plecarea lui Maduro şi înlocuirea sa cu un lider mai puţin toxic din punct de vedere politic”.

ARMATA LA CONDUCERE

Dacă armata îşi retrage susţinerea faţă de Maduro, iar opoziţia rămâne împărţită, militarii ar putea să preia controlul, ”cel puţin în mod temporar”, preconizează Peter Hakim.

O creştere a ”reprezentării” sau un război civil nu sunt excluse, consideră Michael Shifter, iar acestea sunt ”cele mai rele scenarii”, alături de ”pericolul de a avea două guverne paralele”.

Trump a declarat, de altfel, că ”toate opţiunile” sunt pe masă, referindu-se astfel la o posibilă intervenţie militară.

NEGOCIERI

Nicolas Maduro se declară dispus să-l întâlnească pe Juan Guaido, însă acesta din urmă refuză orice ”fals dialog”.

O parte a comunităţii internaţionale pledează, cu toate acestea, în favoarea acestei soluţii.

UE, care consideră mandatul lui Maduro ca ”ilegitim”, nu-l recunoaşte nici pe Guaido ca preşedinte şi îndeamnă să se înfiinţeze mai degrabă un ”grup de contact” între cele două tabere.

Mexicul şi Uruguayul îndeamnă, de asemenea, la o negociere, care ar avea loc după o a cincea încercare eşuată.

”Cel mai bun scenariu şi cel mai realist este cel al unei negocieri prelungite între o opoziţie unită şi un Guvern în defensivă”, apreciază Michael Shifter, ceea ce ar putea conduce, atunci, la organizarea unor noi alegeri.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.