Incendiul care a cuprins, duminică, biserica rupestră din satul Aluniş, comuna buzoiană Colţi, important monument istoric construit în anul 1277, a fost stins. Flăcările au afectat construcţia din lemn a bisericii, dar pompierii au reuşit să salveze bunurile din interior.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Buzău, Vasile Prahoveanu, incendiul a fost stins după aproximativ 20 de minute de la momentul la care în zonă au ajuns două autospeciale de stins incendii de la Garda de Intervenţie Mărunţişu.
Conform sursei citate, flăcările au afectat construcţia din lemn a bisericii, la interior.
Pompierii au reuşit să evacueze şi să salveze bunurile aflate în locaşul de cult, dar construcţia din lemn este serios afectată în urma incendiului.
Pompierii spun că nu se ştie, deocamdată, de la ce a pornit incendiul, o anchetă fiind declanşată atât de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, cât şi de către poliţiştii buzoieni.
Izbucnirea incendiului a fost anunţată la Serviciul 112 de către un cetăţean care se afla în zonă.
Duminică, potrivit lui Prahoveanu, în biserica de la Aluniş nu s-ar fi oficiat nicio slujbă religioasă.
Biserica rupestră din satul Aluniş este un important monument istoric şi a fost construită în anul 1277.
Potrivit site-ului www.crestinortodox.ro, Munţii Buzăului, respectiv zona Alunis-Nucu-Bozioru, ascund aproximativ 30 de aşezări rupeste, între care cea mai cunoscută este biserica din satul Aluniş, care funcţionează de peste 700 de ani, fiind unul dintre puţinele locaşuri de cult din România săpate în piatră, în care încă se mai slujeşte.
Complexul Rupestru din Aluniş este format dintr-o biserică, două chilii săpate în stâncă şi încă cinci nedatabile, din care trei neterminate, una astupată cu bolovani şi alta pe culme pentru străjuire.
Conform scurtului istoric al bisericii, aceasta are hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul" şi este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult creştine de pe teritoriul României, datând din anul 1274, fiind una dintre putinele biserici cu această vechime in care se mai oficiază slujbe.
La intrarea in biserică, există un pridvor de lemn din 1825, apoi naosul şi altarul care sunt săpate în stâncă, cu tavan boltit, despărţite de doi pilastri.
Potrivit legendei, biserica a fost săpată în stâncă de doi ciobani, Vlad si Simion, care-şi păsteau turmele prin aceste locuri, se mai arată pe site-ul citat.
În dreapta şi în stânga bisericii se află trei încăperi, săpate de asemenea în stâncă şi care au servit drept chilii pentru călugarii schitului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
