Cutremurul din noaptea de miercuri readuce în prim-plan vulnerabilitatea oraşelor României. Bucureştiul, cu sute de clădiri în risc seismic I, rămâne una dintre marile probleme

Cutremurul din noaptea de miercuri readuce în prim-plan vulnerabilitatea oraşelor României. Bucureştiul, cu sute de clădiri în risc seismic I, rămâne una dintre marile probleme

Miercuri, 18 noiembrie, la ora 02:48:55, România a fost trezită de un cutremur de magnitudine 5,7. Potrivit Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, seismul s-a produs în zona Vrancea, la aproximativ 107.1 kilometri adâncime. Mulţi au aflat de el din alertele primite pe telefon, iar alţii au povestit că au simţit blocurile mişcându-se sau au auzit zgomote puternice. Mişcarea s-a simţit în Capitală şi în multe oraşe din estul şi sud-estul ţării. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a trimis echipe de verificare în Bucureşti şi în judeţele Brăila, Buzău, Covasna, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Vrancea şi Vaslui. Nu au fost semnalate pagube materiale. Mai multe persoane au cerut totuşi ajutor medical, cele mai multe din cauza atacurilor de panică, iar în judeţul Buzău un om a fost lovit de o piesă de mobilier căzută.

Pentru Bucureşti, episodul din această noapte redeschide o discuţie veche: sutele de imobile încadrate în clase de risc seismic, clădirile ridicate înainte de apariţia normelor antiseismice moderne, reţelele de transport şi utilităţi, dar şi instituţiile publice care ar trebui să rămână funcţionale într-o situaţie de urgenţă. Capitala este printre cele mai expuse oraşe la un cutremur major. Motivele sunt numărul mare de clădiri vulnerabile, densitatea populaţiei, concentrarea activităţilor economice şi administrative şi dependenţa de reţele legate între ele: transport, apă, gaze, electricitate şi servicii medicale.

Iar Capitala nu este un caz izolat. Ploieşti, Focşani, Buzău, Iaşi, Galaţi, Brăila, Constanţa, Braşov şi alte oraşe îşi au propriile probleme cu fondul construit, cu clădirile vulnerabile şi cu capacitatea primăriilor de a reduce riscul înainte de un cutremur puternic. 

Bucureştiul, un oraş ridicat peste o vulnerabilitate istorică

Fragilitatea seismică a Bucureştiului este suma a mai mulţi factori. Unul dintre cei mai importanţi este vârsta clădirilor. În zonele centrale există multe imobile construite înainte de normele moderne de proiectare antiseismică. Unele au fost afectate de cutremurele trecute, au suferit intervenţii de-a lungul timpului sau nu au fost niciodată evaluate riguros după standardele de azi.

Cutremurul din 4 martie 1977 rămâne reperul când vine vorba despre riscurile la care este expusă Capitala. Seismul a ucis peste 1.500 de oameni în întreaga ţară, dar cele mai multe victime şi cele mai mari distrugeri au fost în Bucureşti.

Tragedia din 1977 a schimbat regulile de proiectare, dar nu a rezolvat problema clădirilor ridicate până atunci. O parte dintre imobilele vulnerabile au rămas locuite sau sunt folosite ca spaţii comerciale şi administrative. Consolidările au avansat într-un ritm prea lent ca să elimine riscul acumulat.

Peste 400 de clădiri cu bulină roşie şi o infrastructură expusă

Seismul este principalul factor de risc pentru Capitală. Aşa îl descrie Planul de Analiză şi Acoperire a Riscurilor pe 2026, aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Hotărârea nr. 460 din 30 septembrie 2026. Documentul nu se opreşte la lista clădirilor care ar urma să fie afectate în cazul unui seism major. El arată şi ce infrastructură ar putea amplifica efectele unui cutremur: reţele de utilităţi, transport, unităţi medicale, şcoli şi alte obiective publice. Cifrele din plan privesc doar clădirile expertizate şi infrastructura deja identificată de autorităţi, nu toate construcţiile vulnerabile din oraş.

Potrivit inventarului municipal, 415 clădiri sunt încadrate în clasa de risc seismic I, cea mai gravă. Alte 491 se află în clasa a II-a, 157 în clasa a III-a şi 12 în clasa a IV-a. Planul mai enumeră 116 clădiri deja consolidate, 144 de imobile neîncadrate în clase de risc sau în categorii de urgenţă şi 1.458 de imobile trecute în categorii de 

Faptul că un bloc nu apare pe nicio listă nu înseamnă că este sigur. Acelaşi document mai numără aproximativ 321 de blocuri de locuit înalte, de cel puţin cinci niveluri, construite înainte de 1945 şi fără măsuri antiseismice adecvate. Ele ridică o problemă în plus prin numărul mare de oameni care ar putea fi afectaţi.

Infrastructura, punctul care poate transforma cutremurul într-o criză urbană

Într-un oraş ca Bucureştiul, urmările unui cutremur pot dura zile sau săptămâni, în funcţie de avarii. Planul municipal enumeră reţelele şi obiectivele care ar putea fi afectate. Reţeaua de gaze are aproximativ 910 kilometri, cea de apă depăşeşte 2.050 de kilometri, iar cea de termoficare are în jur de 437 de kilometri. Oraşul are peste 450 de unităţi de învăţământ, circa 562 de unităţi sanitare, dintre care 55 de spitale, şi peste 45 de hoteluri mari. Metroul are o vulnerabilitate medie pe aproximativ 35 de kilometri.

De aceea, riscul seismic nu se reduce la blocurile cu bulină. O avarie la reţeaua de gaze poate provoca incendii. O întrerupere a apei loveşte şi populaţia, şi spitalele. Străzile blocate pot împiedica echipele de intervenţie să ajungă acolo unde s-au prăbuşit clădiri.

Cât s-a consolidat Bucureştiul şi de ce lista clădirilor cu risc tot creşte

Este greu de evaluat diferenţa dintre câte clădiri au fost identificate cu probleme seismice şi câte au fost efectiv consolidate. Listele se schimbă pe măsură ce primăria face noi expertize. Creşterea numărului de imobile din clasele I sau II nu înseamnă neapărat că oraşul s-a degradat. Poate însemna şi că au fost descoperite vulnerabilităţi care până acum nu erau documentate. Adevărata întrebare este dacă expertizele şi consolidările avansează destul de repede ca să reducă riscul într-un timp rezonabil.

În Bucureşti, consolidarea unei clădiri e un drum lung, mai ales când blocul are mulţi proprietari. E nevoie de acorduri, documentaţii, proiecte, bani, mutarea locatarilor, licitaţii şi execuţie. La clădirile istorice se adaugă şi regulile de protejare a patrimoniului. 

Datele publice din 2026 arată sute de clădiri în clasele I şi II, dar mult mai puţine şantiere de consolidare deschise. Într-o prezentare recentă a programului, autorităţile au anunţat 15 şantiere în lucru, finanţate din programe naţionale şi din bugetul local, plus câteva imobile deja finalizate. Distanţa dintre dimensiunea problemei şi numărul lucrărilor active rămâne una dintre marile întrebări ale politicii de reducere a riscului seismic.

Bucureştiul nu e singur: ce arată listele din alte oraşe

Capitala atrage cea mai mare parte a atenţiei, dar documentele naţionale arată că problema e mult mai largă. Strategia Naţională de Reducere a Riscului Seismic semnalează concentraţii de clădiri vulnerabile în multe localităţi, mai ales în centrele istorice. Pe listă apar Focşani, Buzău, Ploieşti, Câmpina, Târgovişte, Craiova, Giurgiu, Zimnicea, Galaţi, Brăila, Tulcea, Iaşi, Vaslui, Bârlad, Constanţa, Slobozia, Reşiţa, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, Bacău, Braşov şi Botoşani.

Aceste oraşe nu au acelaşi hazard seismic, aceeaşi densitate a populaţiei sau acelaşi tip de clădiri. Nici numărul imobilelor dintr-o clasă de risc nu spune, singur, care oraş e mai periculos. O comparaţie corectă ar cere date despre populaţia expusă, tipul şi vârsta construcţiilor, starea lor, infrastructura şi capacitatea de intervenţie. Listele publice ale clădirilor deja expertizate oferă totuşi o primă imagine.

Bucureştiului numără în total 2.798 de poziţii, inclusiv categorii administrative suplimentare: 415 clădiri în clasa I, 491 în clasa a II-a, 164 în clasa a III-a şi 11 în clasa a IV-a, potrivit inventarului imobilelor expertizate din Bucureşti şi centralizării imo360 – harta riscului seismic. Craiova are 247 de imobile pe listă, dintre care 6 în clasa I, 15 în clasa a II-a, 187 în clasa a III-a şi 38 în clasa a IV-a, potrivit centralizării pentru Craiova. Tulcea are 123 de clădiri: una în clasa I, 29 în clasa a II-a, 92 în clasa a III-a şi una în clasa a IV-a, potrivit listei centralizate pentru Tulcea. Datele provin din inventare publicate la date diferite şi trebuie interpretate cu precauţie, deoarece numărul clădirilor expertizate nu reflectă neapărat totalul imobilelor vulnerabile din fiecare oraş.

La Piatra Neamţ, lista cuprinde 51 de clădiri, niciuna în clasa I: 13 sunt în clasa a II-a şi 38 în clasa a III-a. Alexandria are 32 de imobile, dintre care 4 în clasa I, 3 în clasa a II-a şi 25 în clasa a III-a.

Ploieşti: multe clădiri în clasa I

Ploieştiul iese în evidenţă prin numărul de imobile din cea mai gravă clasă de risc. Lista sa cuprinde 189 de clădiri: 70 în clasa I, 94 în clasa a II-a şi 25 în clasa a III-a, centralizate de Primăria Ploieşti în 2023. Proporţia contează pentru un oraş cu un rol economic, administrativ şi industrial important. În cazul unui cutremur puternic, problema nu ar fi doar numărul posibil de victime, ci şi efectul asupra economiei, instituţiilor şi locuinţelor. 

Iaşi: un inventar care trebuie citit ţinând cont de vechimea datelor

Lista Iaşiului cuprinde 408 clădiri: 11 în clasa I, 9 în clasa a II-a, 125 în clasa a III-a şi 24 în clasa a IV-a, plus alte categorii de evidenţă. O mare parte a fondului construit se află în zone istorice, iar vulnerabilitatea contează atât pentru locuinţe, cât şi pentru clădirile publice. Documente mai vechi despre obiectivele esenţiale din judeţ menţionau sedii administrative şi unităţi medicale care aveau nevoie de evaluare sau de lucrări, unele fără expertiză completă. Lista de 408 clădiri datează însă din aprilie 2015.

Focşani şi Galaţi: aproape de zona seismică Vrancea

La Focşani, lista are 63 de clădiri: una în clasa I, 49 în clasa a III-a, 12 neîncadrate în clase şi una consolidată. 

La Galaţi, lista cuprinde 66 de clădiri: 3 în clasa I, 22 în clasa a II-a, 39 în clasa a III-a, una în clasa a IV-a şi una neîncadrată. Nici aici inventarul nu surprinde toate punctele slabe ale clădirilor şi infrastructurii. Un cutremur poate afecta şi construcţii neexpertizate, care nu apar pe nicio listă.

Constanţa şi Braşov: liste mai scurte, dar nu certificate de siguranţă

Lista publicată de Primăria Constanţa în februarie 2025 are 81 de clădiri: 5 în clasa I, 23 în clasa a II-a şi 53 în clasa a III-a. La Braşov, lista din martie 2025 include 51 de clădiri: 2 în clasa I, 7 în clasa a II-a şi 42 în clasa a III-a.

Cifrele sunt mult mai mici decât în Bucureşti, dar comparaţia directă are limite. Listele locale nu urmează acelaşi ritm de expertizare, nu sunt actualizate la aceleaşi date şi pot acoperi categorii diferite de clădiri. Un oraş cu puţine clădiri pe listă nu e neapărat mai sigur. Poate fi doar un oraş în care au fost evaluate mai puţine clădiri.

Harta riscului seismic, o situaţie incompletă

Una dintre cheile problemei este diferenţa dintre hazardul seismic şi vulnerabilitatea reală a clădirilor. Hazardul arată cât de probabil şi cât de puternic poate fi un cutremur într-o zonă. Vulnerabilitatea arată cât de uşor se avariază clădirile şi infrastructura. Riscul seismic rezultă din întâlnirea dintre hazard, expunere şi vulnerabilitate.

Un oraş poate fi expus unui cutremur puternic, dar efectele depind de structura şi calitatea clădirilor, de numărul locuitorilor, de infrastructură şi de capacitatea de intervenţie. În România, distincţia contează. Distanţa mare faţă de Vrancea nu fereşte automat o localitate de efecte, iar apropierea de zona seismică nu face toate clădirile la fel de vulnerabile. Lista lungă de oraşe din strategia naţională arată că problema nu se poate rezolva doar cu un program pentru Bucureşti. Este nevoie de o politică naţională care să identifice, să evalueze şi să prioritizeze vulnerabilităţile din toate zonele urbane expuse.

Clădirile pe care nu le-a expertizat nimeni

Listele publice nu pot fi considerate o evidenţă completă. Ele cuprind în principal clădirile expertizate, care au primit o încadrare sau o înregistrare administrativă. Un imobil care nu apare pe listă se poate să nu fi fost evaluat niciodată. Mulţi oameni cred că lipsa de pe listă înseamnă siguranţă. În realitate, fără o expertiză tehnică, nimeni nu poate spune că o clădire va rezista la un cutremur mare.

În Bucureşti, unde coexistă clădiri din epoci foarte diferite, situaţia e şi mai complicată. Prioritare la evaluare ar trebui să fie clădirile anterioare normelor antiseismice moderne, cele cu modificări structurale, cele cu degradări vizibile şi cele afectate de cutremurele trecute. La nivel naţional, evaluarea vizuală rapidă poate ajuta la găsirea tipurilor de clădiri vulnerabile şi la stabilirea priorităţilor. Ea nu înlocuieşte însă expertiza tehnică şi nu stabileşte o clasă de risc.

Sistemul ar avea nevoie de o bază de date actualizată, unitară şi uşor de consultat. Pentru fiecare clădire, ea ar trebui să arate anul construcţiei, tipul structurii, expertizele făcute, clasa de risc, lucrările executate şi stadiul consolidării. Fără o astfel de evidenţă, şi autorităţile, şi locuitorii lucrează cu o imagine parţială.

De ce consolidarea merge atât de greu

Consolidarea este una dintre cele mai grele operaţiuni administrative şi tehnice dintr-un oraş. Spre deosebire de o construcţie nouă, ea înseamnă să lucrezi pe o structură existentă, cu proprietari, locatari, instalaţii şi, de multe ori, valoare de patrimoniu. Obstacolele principale sunt următoarele:

  • Proprietatea fărâmiţată. Într-un bloc cu zeci de proprietari, acordul pentru lucrări, mutare şi organizare se obţine greu.

  • Mutarea locatarilor. Oamenii trebuie evacuaţi temporar, cu locuinţe alternative şi costuri acoperite.

  • Hârtiile. Expertizele, proiectele, avizele şi autorizaţiile pot dura ani.

  • Costurile. Lucrările sunt scumpe, mai ales la clădirile istorice sau foarte degradate.

  • Capacitatea primăriilor. Ele trebuie să gestioneze în paralel proiecte, licitaţii, contracte, finanţări şi supravegherea şantierelor.

  • Lipsa unor priorităţi clare. Nu toate clădirile pot fi consolidate deodată, aşa că alegerea trebuie să ţină cont de riscul structural, de numărul oamenilor expuşi şi de rolul clădirii într-o urgenţă.

În Bucureşti, toate acestea sunt amplificate de numărul mare de clădiri, de concentrarea lor în centru şi de intervenţiile făcute peste ele de-a lungul deceniilor. 

Ce face România şi ce ar trebui să facă mai repede

România are un cadru legal pentru reducerea riscului seismic, programe de finanţare şi strategii pentru identificarea şi consolidarea clădirilor vulnerabile. Legea nr. 212/2022 stabileşte măsurile, inclusiv obligaţiile proprietarilor, evaluarea tehnică şi intervenţiile asupra clădirilor existente. Problema nu mai este lipsa legilor, ci transformarea lor în lucrări concrete, la scara necesară. O politică eficientă ar urma şase direcţii:

  1. Inventarierea completă a clădirilor vulnerabile. Autorităţile trebuie să ştie nu doar ce s-a expertizat, ci şi unde se află clădirile care mai trebuie evaluate. O bază de date naţională, actualizată şi compatibilă între instituţii, ar permite stabilirea priorităţilor.

  2. Priorităţi după riscul real. Clădirile din clasa I, cele grav degradate, blocurile cu mulţi locatari şi obiectivele publice esenţiale trebuie să treacă primele, după criterii transparente. Trebuie avute în vedere şi clădirile neevaluate încă, dar cu semne de vulnerabilitate.

  3. Bani şi lucrări mai rapide. Programele de finanţare trebuie să fie accesibile, previzibile şi destul de simple pentru primării şi proprietari. Banii nu trebuie să rămână blocaţi ani de zile în etape administrative.

  4. Soluţii reale pentru mutarea locatarilor. Fără relocare nu există consolidare. Pentru multe familii, evacuarea temporară înseamnă costuri şi depărtarea de serviciu, de şcoală şi de vecini. Dacă autorităţile nu oferă alternative, proprietarii pot refuza lucrările chiar şi când ştiu de risc.

  5. Protejarea clădirilor esenţiale. Spitalele, şcolile, sediile administrative, structurile de intervenţie şi nodurile de transport trebuie evaluate şi consolidate în funcţie de rolul lor într-un dezastru.

  6. Informarea şi pregătirea populaţiei. Oamenii trebuie să ştie ce înseamnă clasele de risc, unde pot verifica blocul în care locuiesc şi cum să se poarte înainte, în timpul şi după un seism. Informarea nu ţine locul consolidării, dar poate salva vieţi.

Bulina roşie nu e singura problemă: ce înseamnă clasele de risc

În discuţiile publice, pericolul e asociat aproape exclusiv cu clasa I. Clasele de risc diferă însă între ele, iar nu toate clădirile expertizate sunt la fel de vulnerabile:

  • Clasa I de risc seismic cuprinde clădirile care se pot prăbuşi total sau parţial la cutremurul de proiectare, cu risc pentru viaţa oamenilor.

  • Clasa a II-a cuprinde clădirile care pot suferi avarii majore, periculoase pentru utilizatori, dar la care prăbuşirea este considerată puţin probabilă.

  • Clasa a III-a cuprinde clădirile care pot suferi avarii moderate, periculoase în anumite condiţii.

  • Clasa a IV-a cuprinde clădirile care ar trebui să se comporte asemănător celor proiectate după normele actuale.

Nicio clasă nu garantează că o clădire nu va suferi avarii. Ea este doar rezultatul unei expertize raportate la normele în vigoare. Nici vechile categorii de urgenţă U1, U2 şi U3, încă prezente în inventarele unor oraşe, nu pot fi echivalate automat cu clasele actuale. Ele provin din reglementări mai vechi şi trebuie interpretate cu grijă.

Publicarea unei liste nu înseamnă automat că oamenii au acces la informaţie. Datele trebuie actualizate, uşor de găsit, explicate pe înţeles şi legate de stadiul consolidării. Un proprietar ar trebui să poată afla simplu dacă blocul lui a fost expertizat, când, în ce clasă a fost încadrat, dacă există un proiect de consolidare şi în ce stadiu este.

Ce pot face locuitorii înainte de un cutremur

Pregătirea fiecăruia nu înlocuieşte responsabilitatea autorităţilor, dar poate conta enorm în primele minute şi ore după seism. Totul începe cu verificarea locuinţei şi cu un plan al familiei:

  • Aflaţi dacă blocul a fost expertizat şi dacă apare pe listele de risc seismic. Lipsa de pe listă nu dovedeşte că este sigur.

  • Prindeţi de perete mobilierul înalt, rafturile, televizoarele şi obiectele grele.

  • Nu ţineţi obiecte grele deasupra patului sau acolo unde pot cădea peste cineva.

  • Stabiliţi locurile mai sigure din casă, departe de geamuri şi de obiecte care se pot desprinde.

  • Alegeţi un punct de întâlnire pentru familie, în caz că sunteţi despărţiţi.

  • Pregătiţi un rucsac de urgenţă cu apă, mâncare, lanternă, baterii, medicamente, acte şi încărcător.

  • Învăţaţi cum se opresc gazul, apa şi curentul, dacă e nevoie şi dacă se poate face în siguranţă.

  • Ţineţi pantofii şi o lanternă la îndemână.

  • Informaţi-vă despre procedurile oficiale de evacuare şi intervenţie.

 

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.

Află mai multe despre
Recomandările editorilor
Ultima oră