Câteva mii de persoane participă, sâmbătă, la Festivalul "O mie de secuience", sărbătoarea anuală a portului popular şi a obiceiurilor specifice maghiarilor din Transilvania. Transmise de la o generaţie la alta, straiele tradiţionale spuneau multe despre purtătoarea costumului: dungile verzi arătau că familia femeii are păduri, iar cele maro că are pământuri. Culoarea albastră era ţesută pe fustele fetelor mai tinere, iar femeile vârstice purtau culori mai închise şi dungi mai late. Astăzi, costumele diferă şi în funcţie de zona de provenienţă.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Gazda de onoare a ediţiei din acest an a festivalului "Ziua celor o mie de secuience”, desfăşurat pe şaua dintre Şumuleul Mic şi Şumuleul Mare. este comuna Sântimbru, de unde, la ediţia de anul trecut, au fost prezenţi cei mai mulţi participanţi îmbrăcaţi în costume populare.

Potrivit obiceiului, fanfara din această localitate a dat "trezirea”, la ora 6,30, cântând pe străzile din Miercurea Ciuc şi invitând lumea la sărbătoarea anuală a portului popular şi a obiceiurilor specifice maghiarilor care trăiesc în Transilvania.

Începând de la ora 9,00, grupurile de dansatori din Harghita, Covasna, Mureş şi Alba, dar şi din localităţile din Ungaria înfrăţite cu municipiul Miercurea Ciuc, Kecskemét şi Makó, au defilat prin oraş pe jos, călare sau în căruţe, cântând melodii tradiţionale. 

La sărbătoarea "celor o mie de secuience” au venit mii de persoane de toate vârstele, îmbrăcate în straie populare - copii, părinţi, bunici şi străbunici..

"Am venit astăzi patru generaţii, mama mea, de 96 de ani, eu, fiica mea şi nepoţica. Această fustă am cumpărat-o de la o femeie foarte bătrână, de la Tomeşti, iar fusta pe care o poartă fata mea a fost moştenită de la mama mea, care a purtat-o când era fetiţă. În fiecare familie se moştenesc şi tradiţia, şi portul, păstrăm valorile; foarte pe scurt, ne păstrăm identitatea de a fi maghiari, secui şi cu toate acestea europeni”, a spus Oláh-Gál Elvira.

Straiele tradiţionale ale maghiarilor din Transilvania nu sunt doar cele în culorile în roşu, alb şi negru, uniformizate în ultimii ani.

În costumele tradiţionale ale fetelor şi femeilor, culorile predominante sunt, într-adevăr, roşu şi negru, cămăşile fiind întotdeauna albe, însă vărgile verticale ale fustei şi lăţimea acestora simbolizau, odinioară, statutul şi averea familiei purtătoarei.

"Roşul înseamnă iubirea, negru este culoarea doliului şi între aceste două culori se află de foarte multe ori culoarea albastră, care este a Sfintei Maria, cea care ne aduce împăcarea cu soarta. Azi, majoritatea costumelor sunt în alb, roşu şi negru, au devenit o uniformă, dar înainte, pe vremea mamelor şi bunicilor noastre, dungile fustei spuneau multe despre purtătoarea costumului. De exemplu, dungile verzi arătau că familia femeii are păduri, iar cele maro că are pământuri. De obicei, culoarea albastră era ţesută pe fustele fetelor mai tinere, iar la femeile vârstice predominau culorile mai închise şi dungile mai late”, a explicat Máthé Erzsébet, din Casin.

Potrivit acesteia, portul bărbătesc este mai sobru, pantalonii ţărăneşti din postav alb,  strânşi pe picior, se poartă cu cizme negre înalte, iar cămăşile albe, cu mâneci largi, strânse în manşetă şi cu guler încheiat, sunt acoperite de o vestă de culoare neagră sau cenuşie, ornată cu găitane. Pălăria neagră este accesoriul indispensabil vara, pe care cei mai tineri o împodobesc cu flori sau pene.

Costumele maghiarilor diferă şi în funcţie de zona de provenienţă. Imre Krisztina, originară dintr-un sat din Bacău, aproape de graniţa cu Harghita, poartă cu mândire un costum al ceangăilor, mai degrabă moldovenesc decât secuiesc, cu cămasă cu mâneci înflorate largi, strânse la cot, prelungite cu dantle bogate şi o fustă cu poale ornamentate din belşug, peste care s-a încins cu catrinţa împodobită cu alesături.

"Costumul meu este din Coşnea, mi l-a cusut bunica, atunci când am terminat facultatea. Fiecare model este brodat de mâna ei, fiecare floare, iar dantela este crosetată din fir de aţă tot de ea. A lucrat la costumul meu cam trei luni şi este mai mult decât un dar pentru mine, este sufletul ei, o parte din ea în costumul acesta, este toată dragostea ei pentru mine şi pentru portul popular”, a povestit tânăra.

 

După ora 10,00, muzica începe şi dansatorii, de la copii care abia au împlinit câţiva ani, până la pensionari, se prind în cercuri rotitoare, când mai lente, când mai iuţi, tinând ritmul.

Naoko face parte dintr-un grup de 25 de turişti veniţi tocmai din Japonia, special pentru festivalul celor "O mie de secuience” din Harghita. Fotografiază continuu şi pare că vrea să imortalizeze fiecare clipă din ceea ce ea numeşte "highlight-ul” excursiei în Transilvania.

"Sunt din Tokio şi am venit cu alţi turişti din Japonia să vedem sărbtoarea portului popular şi tradiţiile de aici. Stăm 17 zile şi ceea ce am văzut până acum este interesant şi deosebit de frumos. E foarte multă lume îmbrăcată în costum popular, toţi sunt veseli, dansează, ne place mult de tot. Organizarea unui astfel de festival este o idee foarte bună”, declară Naoko.

Ea şi ceilalţi turişti japonezi nu refuză invitaţia localnicilor. Prind repede mişcările, dansează şi râd din toată inima, pentru că este sărbătoarea bucuriei.

După zeci de minute de mişcări zburdalnice, grupurile de dansatori şi participanţii la festival au pornit spre Biserica Franciscană de la Şumuleu Ciuc, unde au participat la o slujbă religioasă, iar la sfârşitul acesteia au urcat pe platoul aflat în şaua dintre Şumuleul Mic şi Şumuleul Mare, locul desfăşurării festivalului dansului şi portului popular maghiar.

Zeci de amsambluri populare dansează pe scena din faţa altarului triplu, unde se oficiază, în fiecare an, liturghia cu prilejul marelui pelerinaj de Rusaliile Catolice, prezentând cele mai frumoase dansuri moştenite de la străbuni.

 

Sărbătoarea se va termina târziu, în noapte, cu dansuri populare la lumina focului de tabără.

An de an, prezenţa la acest eveniment creşte, semn că tinerii îşi preţuesc tradiţiile şi costumul popular, pe care îl îmbracă la fiecare mare sărbătoare, iar unii la nuntă. Anul trecut, 2.255 de fete şi femei - comparativ cu 349 în 2008 - şi 1.064 de bărbaţi au purtat costume tradiţionale la festival.

Cifra de "O mie de secuience” a fost depăşită în anul 2012, când au îmbrăcat portul strămoşesc 1.206 femei.

Barti Tihamer, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Harghita, este de părere că " fiecare naţiune trebuie să îşi sărbătorească portul popular”, şi adaugă că festivalul este dedicat deopotrivă femeilor, "secuiencelor, cu ajutorul cărora” maghiarii au "putut şi pot rămâne aici, în Secuime”.

"În 1931, sărbătoarea s-a născut dintr-o nevoie, dar a devenit mult mai mult decât atât. A devenit o prezentare a portului, o prezentare a fetelor cu care ne mândrim şi cred că şi în zilele noastre are mesajul ei, nu e vorba doar de port, ci şi de importanţa femeii, care ajunge în centrul atenţiei, împreună cu portul popular”, a spus tânărul vicepreşedinte.

Festivalul îşi are originile în urmă cu peste opt decenii. La sfârşitul anilor 1920, mulţi secui au fost nevoiţi să-­şi părăsească, temporar, locurile de origine, în căutare de lucru, risipindu­-se în toate colţurile ţării şi chiar peste graniţe. Mulţi nu s­-au mai întors în locurile natale.

Prima încercare de a­-i reuni pe cei plecaţi a făcut-­o etnograful Domokos Pál Péter, în anul 1931, devenind iniţiatorul Festivalului anual al celor "O mie de secuience"

De la primul festival s-­au scurs 85 de ani, dar, ca multe evenimente care adunau mulţimi de oameni, şi acestă manifestare a fost afectată de regimul comunist. În urmă cu zeci de ani, sărbătoarea era prilej de însurătoare pentru feciorii din zonă, manifestarea înlesnind întemeierea de noi familii.

Interzis de regimul comunist începând cu anul 1945, festivalul dansului şi portului popular maghiar a fost reluat în 1990, scopul principal al acestuia fiind să păstreze tradiţia, valorile culturale şi identitatea maghiarilor din centrul Transilvaniei.

"Ziua celor 1.000 de secuience" este organizată de Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, Ansamblului Naţional Secuiesc Harghita şi Fundaţia "Ziua celor o mie de secuience”, în parteneriat cu consiliile judeţene Harghita şi Covasna şi cu Primăria Sântimbru.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.