Pe 8 martie, omenirea sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii. Iniţiativa acestei sărbători aparţine Clarei Zetkin (1857-1933), comunistă şi feministă. Cotidianul francez Le Figaro a publicat, miercuri, un articol dedicat Clarei Zetkin, structurat în cinci perioade care au marcat existenţa acestei militante feministe.
În Franţa şi în alte ţări ale lumii, numele Clarei Zetkin este adeseori necunoscut, poate chiar ignorat. Însă Clara Zetkin, o femeie din Germania, a fost un lider al mişcării muncitoreşti, o revoluţionară şi o feministă. În timpul vieţii sale, era mai cunoscută decât Rosa Luxemburg.
1857-1889: Anii de tinereţe
Clara Zetkin s-a născut cu numele Clara Eissner, pe 5 iulie 1857, în oraşul Wiederau din landul Saxonia. Fiică a unui învăţător, a făcut studii pedagogice la Leipzig, unde a locuit pentru o vreme alături de membrii familiei sale. A fost influenţată de la o vârstă fragedă de ideile social-democraţiei. Discuţiile erau în acei ani tot mai animate în rândul familiei, în special în legătură cu drepturile femeilor. În 1878, s-a înscris în Sozialistischen Arbeiterpartei (SAP), strămoşul actualului Partid Social Democrat (SPD) din Germania, şi a rupt definitiv legătura cu familia.
La întrunirile clandestine ale socialiştilor, a intrat în contact cu tinerii studenţi imigranţi ruşi. În acel mediu l-a cunoscut pe Osip Zetkin, un rus expulzat din ţara lui natală din cauza ideilor sale despre ţarism. Tânăra germană s-a îndrăgostit de ideologul rus. Osip a fost însă alungat din Germania în 1880. Clara a avut acceaşi soartă şi a trebuit să plece în exil. Cei doi s-au mutat la Paris, unde au trăit între anii 1882 şi 1889. Au avut doi copii. Fără să căsătorească niciodată, Clara a adoptat numele de familie al partenerului ei de viaţă. Clara şi Osip Zetkin au frecventat comunitatea rusă revoluţionară instalată în capitala franceză şi erau foarte apropiaţi de mişcările muncitoreşti din Franţa şi Germania. În timpul acelei perioade pariziene, Clara şi-a dezvoltat ideologia despre noţiunea de feminism.
În 1889, Osip a murit. În faţa durerii, Clara s-a implicat tot mai mult în activităţi militante.
1889 - 1910: Feministă şi jurnalistă
Invitată să participe la pregătirea Congresului Muncitoresc Internaţional, care a avut loc la Paris în iulie 1889, Clara a susţinut cu acea ocazie primul ei discurs: ”Pentru eliberarea femeii”.
În 1891, s-a întors în Germania şi a înfiinţat în anul următor ziarul Die Gleichnet (Egalitatea), primul cotidian politic feminist. Până în 1917, acest cotidian i-a permis să îşi promoveze ideile. Clarei Zetkin i se datorează ideea declarării Zilei Internaţionale a Femeii. Cu ocazia celei de-a doua conferinţe internaţionale a femeilor socialiste, din 26 şi 27 august 1910, Clara Zetkin a propus alocarea unei zile speciale în care femeile să îşi revendice drepturile. Participantele la conferinţă, care proveneau din 17 ţări, au adoptat acea propunere. În urma unei greve a femeilor muncitoare din Sankt Petersburg în 1917, tradiţia Zilei de 8 Martie a fost instaurată. Însă abia în 1977 Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată oficial şi de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
1912-1918: Pacifistă angajată
Clara s-a declarat în mod deschis împotriva războiului care se profila în acea perioadă. Alături de buna ei prietenă Rosa Luxemburg, o altă revoluţionară germană, a participat la numeroase acţiuni contra războiului. La Basel, în 1912, la Congresul Socialist Internaţional, Clara, secretara mişcării internaţionale a femeilor socialiste, le-a îndemnat pe femeile din lumea întreagă să lupte împotriva războiului. Doi ani mai târziu, a protestat faţă de invadarea Franţei şi Belgiei de către trupele ţării sale şi a aderat la Liga Spartachistă, o mişcare revoluţionară, care milita pentru oprirea războiului.
Clara Zetkin a fost organizatoarea primei conferinţe internaţionale pacifiste a femeilor din Berna, în Elveţia, pe 26 martie 1915. A redactat celebrul manifest ”Femei ale proletariatului, unde sunt soţii voştri, unde sunt fiii voştri?”. Acea reuniune i-a adus mai multe luni de închisoare după întoarcerea în Germania.
1920: Participarea în secret la Congresul din Tours
Devenită conducătoare a Partidului Comunist German în 1920, Clara Zetkin a fost delegată de Lenin să asiste la Congresul din Tours, pe 25 decembrie 1920. Acel faimos congres a dus la apariţia comunismului francez. Guvernul din Franţa i-a refuzat însă viza de intrare. Contra tuturor aşteptărilor, Clara şi-a făcut apariţia în plin congres şi a susţinut în faţa participanţilor o alocuţiune în limba franceză. Discursul ei a insistat în special pe ideea unităţii partidului socialist. A fost aclamată la scenă deschisă de numeroşi partizani ai Internaţionalei a III-a şi chiar de cei mai reticenţi dintre simpatizanţii ideologiei comuniste. Congresul s-a încheiart cu un val de ovaţii pentru Clara Zetkin. A plecat, tot în mare secret, la fel cum venise. Trecerea frauduloasă a frontierei i-a indignat pe simpatizanţii dreptei. O întreagă dezbatere a fost iniţiată în Franţa, ce viza slăbiciunea siguranţei interne: o anchetă a fost deschisă pentru posibile neglijenţe în serviciu.
1923-1933: În război contra fascismului
Membră a Kominternului (Internaţionala comunistă), Clara Zetkin a prezentat în 1923 un raport despre fascism. În acel document, ea a analizat bazele fascismului, de la instaurarea lui în Italia şi premisele apariţiei acestuia în Germania.
La alegerile din 31 iulie 1932, Hitler a obţinut 38% din totalul voturilor. Noul Reichstag trebuia să se reunească. Cu ocazia acelei prime şedinţe a noului Parlament, Clara Zetkin, aleasă deputat după război, a susţinut discursul de deschidere. A lansat cu acea ocazia un rechizitoriu vibrant împotriva nazismului, în faţa unei săli arhipline. ”Înainte de orice, trebuie să distrugem fascismul, care vrea să ducă în neant, prin gloanţe şi prin sânge, manifestările clasei muncitoare. Prioritatea momentului este de aceea de a face front comun, noi, toţi muncitorii, pentru a respinge fascismul”, a spus ea. A fost ultimul mare discurs public rostit de Clara Zetkin.
”În urma succesului decisiv obţinut de hitlerişti în alegeri, Clara Zetkin s-a refugiat la sovietici”, anunţa Le Figaro, la o zi după moartea activistei germane. Într-adevăr, Clara Zetkin a murit într-un azil pentru bătrâni din apropiere de Moscova, pe 20 iunie 1933.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
