„Oglinzi nr. 3”/ „Miroirs No. 3”, cel mai nou film al regizorului german Christian Petzold, care va rula în cinematografele din 29 mai, distribuit de Independenţa Film, a fost prezentat în 2025 în cadrul Quinzaine des Cinéastes (secţiune paralelă a Festivalului de Film de la Cannes). Filmul marchează cea de-a patra colaborare dintre Petzold şi actriţa Paula Beer, după „Transit”, „Undine” şi „Afire”.
După un accident rutier în urma căruia iubitul ei moare, o tânără pianistă ajunge într-o casă izolată de la ţară, unde este primită de o femeie necunoscută. Între cele două se construieşte rapid o relaţie intimă şi tulburătoare, în timp ce restul familiei priveşte cu suspiciune apropierea lor şi asemănările dintre Laura şi fiica pe care Betty a pierdut-o în urmă cu ani.
Scris şi regizat de Petzold, „Miroirs No. 3” urmăreşte recuperarea fragilă a unei tinere care, după accident, găseşte refugiu în casa lui Betty, o femeie care pare să proiecteze asupra ei imaginea fiicei pierdute. Între gesturi aparent banale, obiecte care se strică constant şi tăceri apăsătoare, filmul construieşte treptat un mister emoţional despre doliu, identitate şi nevoia oamenilor de a repara relaţii, spaţii sau propriile vieţi.
„E povestea unei tinere care s-a pierdut pe sine şi a unei familii complet destrămate, distruse. Procesul de reconstrucţie e centrul filmului. Când eram la montaj, editorul mi-a spus: «Toată lumea îşi repară lucrurile. Avem maşini care trebuie reparate. Gardurile sunt vopsite.» Cred că aceasta e o problemă politică. Pentru că trăim într-o lume în care am aruncat totul. Şi cinematografia ultimilor ani a distrus totul, fix ca în filmul cu James Bond. Şi nimeni nu l-a reconstruit. Filmele de ficţiune distrug lumea, iar documentarul arată cum o putem repara. “Miroirs No. 3” e despre asta: să reparăm clădiri, piane, garduri, dar şi despre modul în care putem repara comunităţile, sufletele, minţile noastre”, spune Christian Petzold într-un interviu acordat publicaţiei româneşti Like5 la Cannes 2025.
Departe de convenţiile thrillerului psihologic clasic, Petzold construieşte tensiunea din detalii cotidiene şi relaţii fragile, într-un decor rural luminos şi aparent liniştit, unde neliniştea se strecoară discret prin priviri şi absenţe. Casa în care se desfăşoară o mare parte din acţiune a fost construită special pentru film pornind de la ruinele unei clădiri abandonate. Echipa a creat integral veranda, gardul alb şi camera pianului care definesc atmosfera filmului. După încheierea filmărilor, decorul a fost demontat, la solicitarea proprietarului, în ciuda reacţiilor localnicilor care ajunseseră să considere locul parte din peisajul satului.
Regizorul a descris filmul drept o reinterpretare contemporană a „vechilor filme”, inspirată de cinemaul lui Alfred Hitchcock şi Otto Preminger, dar filtrată prin sensibilitatea lumii de azi. Titlul filmului face referire la suita pentru pian „Miroirs” de Maurice Ravel, interpretată în film de către personajul principal. Muzica devine în film un spaţiu al memoriei şi al reconectării emoţionale. În contrapunct, Petzold introduce şi piesa „The Night” a lui Frankie Valli & The Four Seasons, inspirat de modul în care Michael Cimino a folosit muzica lui Frankie Valli în „The Deer Hunter”, una dintre referinţele asumate ale filmului. Între Ravel şi Frankie Valli, regizorul construieşte un film care leagă melodrama clasică de sensibilitatea contemporană.
Considerat unul dintre cei mai importanţi cineaşti europeni contemporani, Christian Petzold este cunoscut pentru filme precum „Barbara”, „Phoenix”, „Transit”, „Undine” şi „Afire”, selecţionate şi premiate la Berlinale, Cannes, Veneţia şi alte festivaluri internaţionale importante.
Medikatv.ro
