Nu o cunoşteam personal pe Monica Macovei, nu am văzut-o decât la televizor, în rarele momente când mă mai uit. Politica şi personajele politice mă lasă rece. Am fost însă curioasă să aflu cum trăieşte Monica Macovei, ce face, ce viaţă are. Am fost chiar curioasă să ştiu dacă iubeşte şi dacă e iubită, dacă îi este frică de ceva, dacă, dacă, dacă…
Am întrebat-o dacă ar vrea să-mi răspundă la câteva întrebări, a acceptat şi iată-ne în biroul domniei-sale de la Palatul Parlamentului European. Un birou auster, de altfel. Am dat drumul reportofonului, m-am uitat pe fereastră, am tras aer în piept şi am început:
Multă sticlă în jur. Multe ferestre, mult oţel… Cam rece, cam impersonal ce vedeţi pe fereastră. Vederea asta nu vă influenţează starea? Să începi dimineaţa aşa… nu e cam trist?
Nu, nu mă deprimă… Parlamentul European este un ansamblu frumos de clădiri cu multe ramificaţii, cu multe corpuri, cu multă sticlă, peste tot este sticlă, vedeţi numai geamuri, culoarele au sticlă, dar au şi artă, şi deschidere, oameni care vin zilnic să viziteze, se ţin concerte, rulează filme, deci nu e un loc deprimant. Acum de pildă ne uităm la un acoperiş pe care sunt deschise bateriile solare, dar mi se pare irelevant asta… Bine că am fereastra cu vedere în afară, sunt unele birouri care au fereastra spre interior şi tot ce văd cei din birou este un culoar.
Vă întrebam despre vedere şi importanţa ei pentru că nu pot să nu observ că aveţi nişte bijuterii vechi, frumoase, deci apreciaţi frumosul…
Da (zâmbeşte) m-am rugat de mama pentru brăţara asta. Am primit-o acum o săptămână… De fapt am purtat-o, apoi i-am dat-o înapoi şi acum o port din nou… Îmi plac bijuteriile, dar port numai argint, niciodată aur. Îmi plac pietrele… în rest, legat de stilul meu, să ştiţi că am renunţat cu mulţi ani în urmă la rochii şi la fuste şi am trecut direct la pantaloni şi costume, cămăşi albe sau topuri albe sau rareori colorate. Şi asta pentru că am decis că e mai bine să-mi simplific viaţa şi să nu mă mai gândesc prea mult dimineaţa sau seara cu ce să mă îmbrac…Un costum negru se potriveşte şi cu un top alb şi cu unul colorat… Acum de pildă sunt în alb şi negru. Mie îmi place combinaţia asta, mi se pare elegantă.
Deci estetica este ceva ce contează. Pe ce loc este estetica în viaţa dvs?
În primul rând contează estetica interioară, care se citeşte în ochi, în gesturi…
Dar la ce vă gândiţi dimineaţa, când vă treziţi?
(Râde) Nu la „cu ce mă îmbrac”, în niciun caz. Când călătoresc mult, mă gândesc unde sunt, ce am de făcut, ce fac acum, de ce a sunat ceasul. Lăsând însă gluma la o parte, mă gândesc la programul pe care îl am. Este un program destul de fix: la 9 - voturi, apoi telefoane, să vezi pe cine ai convins, cu cine mai negociezi, cine vine la vot, cine nu vine, de ce… Şi fac asta mereu, de pildă şi ieri am avut o surpriză când am aflat că nu se întruneşte majoritatea pentru vot în Comisia de Justiţie şi Afaceri Externe şi m-am apucat să dau telefoane ca să adun oamenii la vot!
Vot pentru ce?
Pentru Raportul de modificare a Regulamentului Schengen. Orice proiect de lege care este în Parlament se numeşte „raport”, ca să se înţeleagă. Nu înseamnă că scrii un raport… În fine, a venit propunerea de la Comisie, iar eu fiind raportor al Parlamentului, am lucrat pe documentul trimis de Comisie şi i-am adus mai multe modificări. Şi ieri a avut loc votul. Şi fireşte că interesul meu a fost să adun cât mai multe voturi pe aceste amendamente. Şi e greu fiindcă toate aceste modificări aduse proiectului trebuie să mulţumească pe toată lumea. În acelaşi timp, cu toţii ştim că nu se poate asta, că suntem 751 de oameni din 8 grupări politice din 28 de ţări, deci nu poţi ajunge la o stare de perfectă mulţumire. De aceea se poartă discuţii, negocieri, în aşa fel încât să se ajungă la o soluţie de compromis, dar a nu se înţelege „compromis” în sensul peiorativ…
Dar despre ce este vorba în acest Regulament şi de ce aţi ţinut la modificări? Ce modificări?
Proiectul era despre întărirea frontierelor la graniţa spaţiului Schengen. Şi eu am întrebat de ce numai la graniţa spaţiului Schengen? Viaţa românilor, a bulgarilor, a celor care nu sunt în spaţiul Schengen valorează mai puţin? Nu. Tot ce este propus în acest proiect am cerut mutăm la graniţa Uniunii! Am făcut asta ştiind că pe umerii României cade o sarcină grea, de mare responsabilitate şi mare încredere pentru că avem o graniţă foarte lungă terestră, maritimă. Cu aeroporturile e mai uşor, pentru că România foloseşte baza de date Schengen. Autorităţile române au spus că sunt de acord, dar bulgarii nu. Acum, după ce România a spus da, bulgarii nu mai au încontro. Acesta a fost un prim punct cîştigat. Al doilea, ar fi controlul sistematic la graniţă. Adică al fiecărei persoane. Vorbim despre controlul cărţii de identitate sau paşaportului folosindu-se baza de date a spaţiului Schengen.
Care au fost momentele dificile ale activităţii dvs. de aici? Nu păreţi genul care să le evite… Apropo, toţi europarlamantarii sunt aşa aici? Proactivi, implicaţi…
Nu… Nu sunt toţi aşa, dar eu sunt, că… aşa sunt. Unii au dosare mai uşoare, care se votează de la sine, nici măcar nu intră în dezbateri. Eu nu fac aşa. Momente dificile? Da, au fost. Mai ales atunci când adopţi o legislaţie care deranjează industriile.
Adică?
De pildă, când am fost raportor al Parlamentului pe descărcare de gestiune al multor agenţii europene, am introdus „conflictul de interese” ca un criteriu în toate instituţiile europene. A fost o premieră europeană. Mi-am convins câţiva colegi şi de atunci se fac anual rapoarte pe conflicte de interese. Şi de ce asta? Pentru că am constatat că la Agenţia de Medicamente - e o poveste de acum câţiva ani - la Agenţia de siguranţă a alimentelor, a zborurilor aeriene etc. erau detaşaţi oamenii din interiorul companiilor producătoare de alimente, medicamente, avioane etc. la aceste agenţii care dădea avizele produsului! Păi, cum? Adică simplu: companiile îşi detaşau oamenii la aceste agenţii pe 6 luni, exact perioada cât medicamentul, alimentul, avionul, produsul chimic etc. era evaluat de agenţie şi primea aviz. Ceea ce nu era normal! Mi s-a spus că se găsesc greu specialişti care să evalueze aceste produse, atunci am oferit alte soluţii cum ar fi: angajaţi permanenţi, nu detaşaţi pe o perioadă de timp sau colaborarea cu universităţile… În fine, soluţii s-au găsit. Dar eu am descoperit astfel de anomalii întrebând, vorbind cu oamenii! Unii erau foarte supăraţi din cauza asta… Am ajuns chiar să colaborez cu wistleblowers, adică „cei care fluieră în biserică”, martorii din companii care ştiau ce se întâmplă…
Şi aţi deranjat pe mulţi, nu?
Aceste companii sunt de talie mondială, vă daţi seama… În boardul Agenţiei de Siguranţă a Alimentelor era acum câţiva ani, de pildă, Daiana Banati care era şi în boardul companiei ILSI, cea mai mare companie mondială de lobby alimentar! Era un conflict de interese total. Când am venit eu în Parlament am găsit situaţia asta, am făcut scandal! Ea făcea lobby pentru alimente şi tot ea le dădea şi aviz! Am spus că nu e nomal! Şi şi-a dat într-un final demisia… La Agenţia de medicamente am amânat descărcarea de gestiune pe aceleaşi motive, dar am colaborat bine cu directorul care şi el voia să schimbe lucrurile. Am făcut un plan cu el, dar şi cu alte agenţii, prin care le-am dat 3 luni în care să rezolve probleme şi dacă se vor ţine de ce am stabilit, vor primi descărcarea de gestiune.
Dar cum aflaţi lucrurile astea?
Au venit spre mine diverşi oameni, fie din instituţii europene, fie din companii… Unii dintre ei sunt funcţionari europeni pe viaţă, au joburi bune, le place ceea ce fac, dar văd lucruri care nu sunt în regulă şi atunci aleg astfel de momente (de pildă de descărcare de gestiune), în care apelează la un parlamentar european cu ajutorul căruia fac cunoscute ilegalităţile din instituţiile lor sau din companiile în care lucrează şi în care sunt implicaţi bani europeni.
Pentru a citi intregul interviu, intra pe Life.ro
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
