Actorul Toby Stephens, interpretul lui Damian Cray, un mogul din lumea tehnologiei, în serialul „Alex Rider”, vorbeşte, într-un interviu publicat în exclusivitate de News.ro, despre „spionajul extrem de interesant, prin natura secretă”, despre faptul că autorul seriei, Anthony Horowitz, a creat un „o versiune mai complicată şi nuanţată a ceea ce înseamnă să fii adolescent” şi cum s-a simţit la filmări.
Sezonul doi al serialului thriller cu spioni „Alex Rider” este difuzat în fiecare luni seara, de la ora 22.00, la AXN.
Serialul urmăreşte povestea lui Alex Rider, un adolescent din Londra care a fost instruit, fără să ştie, pentru lumea periculoasă a spionajului încă din copilărie. După moartea unchiului său şi misiunea aproape mortală de a distruge internatul Point Blanc, din primul sezon, Alex este nerăbdător să lase trecutul în urmă, să-şi reia viaţa normală de adolescent şi să-şi vindece traumele, apelând la ajutorul unui terapeut.
Planurile sale de a-şi recontrui viaţa sunt date peste cap în momentul în care un prieten apropiat este ţinta unui atac îngrozitor. Astfel, Alex se vede atras din nou în lumea misiunilor sub acoperire, unde trebuie să oprească un plan sinistru în curs de desfăşurare, care îşi propune să distrugă sistemul de apărare al Statelor Unite ale Americii.
„Alex Rider” este produs de Eleventh Hour Films şi Sony Pictures Television. Otto Farrant („The White Queen”), Brennock O’Conner („Game of Thrones”), Vicky McClure („Line of Duty”), Ronkẹ Adékọluẹjọ („Doctor Who”), Marli Siu („Dixi”) şi Stephen Dillane („Game of Thrones”) îşi reiau rolurile, în timp ce Toby Stephens („Die Another Day”), Rakie Ayola („Harry Potter and the Cursed Child”) şi Charithra Chandran („Bridgerton”) se alătură distribuţiei pentru sezonul al doilea.
Toby Stephens este Damian Cray, un mogul cu afaceri în zona tehnologiei şi principalul personaj negativ în noua aventură din viaţa tânărului spion. Damian a creat jocuri online extrem de populare, care l-au îmbogăţit. Cu o motivaţie solidă, care îşi are originile într-o traumă trăită cînd avea aceeaşi vârstă cu Alex, Damian este, de fapt, o persoană singuratică, care porneşte într-o căutare disperată pentru propriul catharsis.
De ce ai acceptat să faci parte din acest proiect?
Toby Stephans: Fiul meu este un mare fan al cărţilor şi îl cunosc destul de bine pe Anthony prin Jill, soţia lui, cu care am lucrat de mai multe ori. A fost frumos să fac ceva care îi place fiului meu. De asemenea, am jucat rolul unui tată echilibrat şi solid în „Lost in Space” timp de trei sezoane şi mi s-a părut distractive să joc un sociopat.
Când nu este distractiv?
T.S: Ei bine, da! Este un sociopat neînţeles. Părea doar un lucru distractiv de făcut. Şi, de asemenea, petrecusem mult timp lucrând departe de casă şi a fost foarte frumos să fac ceva aici.
De ce crezi că şi cărţile sunt atât de populare?
T.S: Sunt acţiune pură. Intrigile sunt complexe, dar nu exagerate. Sunt foarte, foarte captivante. Mi-ar fi plăcut, dacă eram copil. Adică, mi-a plăcut să le citesc ca adult. Îmi place că Anthony Horowitz creşte miza şi construişte personajele negative destul de veridic. Există mize reale şi oamenii mor. Unchiul lui Alex Rider a murit şi există ambiguităţi morale şi complexităţi acolo. Cred că multe cărţi din zona de ficţiune pentru copii se îndreaptă în această direcţie. Nu este o lume super curată, sterilă, prietenoasă copiilor. Este uşor la limită şi pictează o imagine a unei lumi violente şi complicate din punct de vedere moral, dar fără ca aceasta să fie prea adultă. Este ca o casă pe jumătate drăguţă.
Faptul că îl vedem pe Alex făcând terapie pare un mod foarte modern de a privi adolescenţii.
T.S: Cu siguranţă este actual. Trăim într-o epocă foarte complicată pentru tineri. Este grozav să le arăţi copiilor că asta este în regulă, că face parte din viaţă şi că poţi să te adresezi şi să obţii ajutor pentru lucruri. Dacă Alex Rider o poate face, atunci oricine poate. Anthony Horowitz a creat un tip inspiraţional, mai degrabă decât un bărbat stoic. Este o versiune mai complicată şi nuanţată a ceea ce înseamnă să fii adolescent.
Spune-mi puţin mai multe despre personajul pe care îl interpretezi în acest serial. Cine este?
T.S: Damian Cray este un mogul din lumea tehnologiei. El a creat jocuri online care sunt extrem de populare şi a câştigat o sumă imensă de bani din ele. Hiper-inteligent şi incredibil de determinat, evident. Îşi trage forţa dintr-o tragedie care i s-a întâmplat când avea 17 ani, în jurul vârstei lui Alex Rider, şi care i-a modelat lumea. Era un copil destul de singuratic; părinţii lui erau destul de absenţi. Această tragedie îl poartă apoi într-o căutare a catarsisului.
Cum ajunge Alex să se întâlnească cu Damian Cray?
T.S: Alex ajunge să îl cunoască pe acest jurnalist care este rănit în Cornwall şi îşi dă seama că acesta scria un articol dezvăluire despre Damian Cray. Alex încearcă să descopere ce face Cray şi dacă el a fost, de fapt, responsabil pentru rănirea jurnalistului. Cray nu ştie cu adevărat cine este acest copil şi, în mod eronat, crede că este cel mai bun jucător din lume, un jucător anonim numit K7.
Cum ţi s-a părut să lucrezi cu Otto, Brenock şi Marli?
T.S: Mi-a plăcut la nebunie. Totuşi, m-a făcut să mă simt foarte bătrân! Îmi place să lucrez cu tineri, te ţine în contact cu lucrurile. De fapt, ei sunt mult mai maturi decât mine, mai „împreună”. Îmi place să fac meseria asta, punct. Este atât de distractiv. Mă simt foarte norocos în acest moment că am lucrat în acest climat. Din fericire, oamenii au nevoie de divertisment. Sunt foarte norocos să pot face o carieră din asta în cele mai bune momente, dar cu atât mai mult în acest moment.
Cum te pregăteşti să joci un miliardar, te-ai inspirat din viaţa reală?
T.S: Nu am vrut să-l construiesc bazându-mă pe cineva specific, dar da, felul în care se îmbracă, felul în care este, există un fel de - nu aroganţă, ci presupunerea că toată lumea lucrează pentru tine. Este vorba despre control. Aceşti oameni au probleme masive de control. O parte din asta presupune că toată lumea este acolo pentru beneficiul tău, pentru a fi utilizat de tine şi că toată lumea este un instrument pe care îl poţi folosi. Există o mentalitate foarte specifică pe care trebuie să o ai pentru a avea atât de mult succes, iar atunci când îşi pierd controlul, este ceva imens pentru ei. Este devastator. Deci nu am vrut să imit aspectele fizice, ci mai degrabă ceea ce îi impulsează, ceea ce îţi oferă un teren solid pe care poţi lucra.
Ai jucat vreun joc video pentru a înţelege această lume?
T.S: Fiul meu se joacă mult şi îmi place să-l observ. Sunt lucruri incredibile. Totuşi, nu cred că Cray îşi petrece atât de mult timp jucând jocuri. El le proiectează pe toate, dar sunt acolo pentru un scop mai mare. El vrea ca „The Feathered Serpent” să fie cel mai bun din lume, dar nu cred că îşi petrece mult timp jucându-l. Alţi oameni fac asta pentru el.
În ceea ce priveşte faptul că este un serial de acţiune, te-ai implicat personal în vreuna dintre scene?
T.S: Cray le spune oamenilor ce să facă, pur şi simplu, fiind extrem de autoritar şi obsedat să deţină controlul! Spre sfârşitul serialului am o scenă mare de acţiune, şi am făcut asta în alte producţii, dar corpul meu este mai puţin îngăduitor decât a fost. Cu siguranţă mi-a mulţumit că nu am avut prea multă acţiune în aceasta producţie!
De ce crezi că genul de producţii cu spioni rămân încă atât de populare?
T.S: Este interesant pentru că toate aceste profesii precum cea de detectivi, spion, medic, au o dramă încorporată. În viaţa reală, probabil că există foarte multă plictiseală, aşa că, evident, acestea sunt versiuni romanţate pentru ceea ce se întâmplă cu adevărat. Dar spionajul este extrem de interesant, prin natura secretă, prin aceste organizaţii obscure, aceste personaje negative puternice. Toate acestea creează aceste lumi foarte atrăgătoare. E fantezie, dar e şi distractiv. Violenţa, violenţa sugerată sau pericolul sunt întotdeauna grozave atunci când stai în siguranţă lângă un şemineu, citind o carte. Este acelaşi lucru cu romanele poliţiste, Agatha Christie sau orice altceva. Este acea versiune uşor îmblânzită a ceva care este, de fapt, oribil. Este cumva în siguranţă în paginile acestor cărţi, aşa că te poţi ghemui şi să le descoperi. Sunt poveşti grozave, mai ales că tind să fie destul de labirintice.
Ai fi un spion bun, Toby?
T.S: Aş fi groaznic. Pur şi simplu nu aş putea păstra niciun secret. „Nu spune nimănui, dar sunt în această misiune secretă!”. Cred că aş putea duce la capăt partea cu deghizarea sau să mă prefac că sunt o altă persoană. În rest, aş fi groaznic.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
