Lungmetrajul „Trei etaje/ Tre piani” al cineastului Nanni Moretti, prezentat în competiţia Festivalului de la Cannes de anul acesta, va rula din 7 ianuarie în cinematografele româneşti, distribuit de Independenţa Film.
„Tre piani” urmăreşte vieţile a trei familii care locuiesc în aceeaşi clădire dintr-un cartier al Romei şi ale căror poveşti se intersectează într-un mod tulburător, cu urmări nefaste pentru toată lumea.
Acesta este primul film bazat pe o carte al cineastului italian - „Three Floors Up”, scrisă de autorul israelian Eshkol Nevo.
Din distribuţie fac parte Margherita Buy („Mia Madre”, regia Nanni Moretti), Alba Rohrwacher („Minuni/ Le meraviglie”, regia Alice Rohrwacher) şi Riccardo Scamarcio ( „Traducătorii/ Les Traducteurs”, regia Régis Roinsard), debutanta Denise Tantucci şi chiar autorul filmului, Nanni Moretti.
La primul etaj, relaţia unui tânăr cuplu (Riccardo Scamarcio şi Elena Lietti) este erodată de suspiciunile tatălui cu privire la un presupus abuz al unui vecin în vârstă asupra fiicei lor. La cel de-al doilea etaj, o mamă (Alba Rohrwacher) a doi copii se luptă cu singurătatea şi spectrul nebuniei în absenţa soţului ei, neatent şi mereu ocupat. La cel de-al treilea etaj, o judecătoare pensionară (Margherita Buy) trebuie să facă o alegere dureroasă, între fiul ei de 20 de ani, care accidentează mortal o vecină, aflat sub influenţa alcoolului, şi soţul ei, judecător (Nanni Moretti). Pe măsură ce aceste poveşti se întrepătrund, alegerile etice şi morale pe care le face fiecare rezident al blocului vor declanşa repercusiuni care le vor schimba viaţa.
„Filmul «Trei etaje» se bazează pe romanul «Three Floors Up» al lui Eshkol Nevo. Ambele spun poveştile a trei familii care locuiesc în aceeaşi clădire, poveşti care abordează teme universale precum vinovăţia, consecinţele alegerilor noastre, dreptatea şi responsabilitatea de a fi părinte. Personajele sunt fragile şi speriate, mânate de temeri şi obsesii şi ajung adesea să ia decizii extreme. Cu toate acestea, motivaţiile lor emoţionale şi sentimentale ne sunt întotdeauna clare. În timp ce romanul se termină în apogeul crizelor respective, în film am considerat important să urmărim naraţiunile până la concluziile lor, să explorăm repercusiunile pe care le au acţiunile personajelor asupra propriei vieţi şi a celor dragi”, explică Nanni Moretti, regizor premiat cu Palme d’Or pentru tulburătorul „Camera fiului/ La stanza del figlio” (2000).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
