„Fanfara”, în regia lui Emmanuel Courcol, o comedie despre muzica ce reface legături pierdute, ajunge în cinematografele din România din 27 iunie, distribuită de Independenţa Film.
Dirijor de renume internaţional, Thibaut află, într-o zi, că este adoptat. Şi că are un frate. Un frate complet diferit: Jimmy, trombonist într-o mică fanfară din nordul Franţei şi angajat la cantina şcolii. Îi despart aproape toate lucrurile importante - stilul de viaţă, statutul, ambiţiile - dar îi uneşte, dincolo de cuvinte, muzica. „Fanfara”, cea mai nouă comedie regizată de Emmanuel Courcol, este un film cald, cu ritm bun şi personaje de care te ataşezi imediat.
„Fanfara” nu este doar un film cu şi despre muzicieni, ci şi o comedie despre cum poţi reconstrui legături de familie. Thibaut (Benjamin Lavernhe), obişnuit să dirijeze orchestre internaţionale, descoperă talentul fratelui său şi se hotărăşte să îl ajute. Jimmy (Pierre Lottin), aparent timid şi fără ambiţii, începe să viseze la o altă viaţă. Întâlnirea dintre cei doi porneşte cu stângul, dar continuă cu note neaşteptat de armonioase.
„M-a preocupat dintotdeauna ceea ce eu numesc nedreptatea destinului, a sorţii, anume că viitorul ţi-e creat mai degrabă de familie şi clasa socială în care te naşti. Când te naşti într-o clasă socială defavorizată, e perfect de înţeles să-ţi doreşti o viaţă mai bună, dar să accezi la acea viaţă este un lucru greu de făcut, statistic vorbind. Nu imposibil, dar dificil, îţi trebuie foarte multă ambiţie. Oricum, este şi un start pierdut, un timp care nu se mai întoarce.”, spune regizorul Emmanuel Courcol într-un interviu acordat publicaţiei Cinemagia.
Filmul a fost turnat în nordul Franţei, în Lallaing, o localitate cu atmosferă autentică, de oraş muncitoresc - locul ideal pentru povestea lui Jimmy şi a fanfarei din care face parte. Regizorul a vrut ca totul să pară cât mai real, iar pentru asta a lucrat cu o fanfară adevărată, cea din Walincourt, care apare în film exact aşa cum e: cu membrii săi reali şi cu instrumentele lor.
Actorii au repetat cot la cot cu muzicienii din fanfară, pentru ca momentele muzicale să fie cât mai convingătoare. Benjamin Lavernhe, cunoscut pentru roluri în teatru şi cinema, a învăţat să dirijeze de la un profesionist, iar Pierre Lottin, în rolul fratelui mai mic, a muncit serios la trombon, deşi în viaţa reală compune şi cântă la pian.
Courcol povesteşte că a vrut ca spectatorul „să nu simtă niciodată diferenţa dintre actori şi muzicieni”, şi pentru asta a construit cu răbdare o echipă-mix de profesionişti şi amatori, toţi uniţi de acelaşi scop: să dea filmului o energie sinceră, fără artificii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
