Producătoarea de film Ada Solomon, vicepreşedinte în board-ul Academiei Europene de Film, vorbeşte într-un interviu News.ro despre 2020, un an „intens” şi „complex”, în care cel mai mult a apreciat că a fost demonstrată solidaritatea de breaslă. Cu cinci lungmetraje şi scurtmetraje filmate în a doua parte a anului, întrevede următorul an ca fiind unul „dificil” cu încă multe obstacole de depăşit.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

„A fost şi pentru mine, ca pentru toată lumea, altfel, foarte intens, cu o seamă întreagă de provocări. Pentru mine, nu a fost un an rău, a fost un an greu, complex, dar mi s-au întâmplat şi lucruri care nu s-au întâmplat ani buni, cum ar fi chestiunile astea legate de solidaritatea de breaslă pe care nu le-am simţit deloc ca anul ăsta. Pentru mine, ăsta e marele câştig al acestui an”.

În ciuda pandemiei şi a restricţiilor, Solomon, care conduce compania HiFilm, a continuat să lucreze, finalizând cinci producţii.

„Nu am stat deloc. Nu ştiu cum e să te plictiseşti. Cele două lungmetraje pe care ne-am propus să le filmăm anul acesta le-am şi filmat. Din fericire, am avut un pic de intuiţie, cred - unul dintre ele, pe care iniţial voiam să îl filmăm în octombrie - noiembrie, l-am mutat în august - septembrie şi asta a fost foarte bine. Sigur că am stat cu teamă şi, cu toate măsurile de protecţie pe care ne-am străduit şi le-am asigurat, am stat cu grijă. Doar că lucrurile s-au complicat mai rău în octombrie - noiembrie, inclusiv în breaslă au fost, am auzit de la colegi, mai multe cazuri sau suspiciuni. Nu cât să oprească vreo filmare, din ce ştiu eu, dar cât să creeze probleme. Sunt nişte condiţii noi, extrem de costisitoare şi nu e deloc uşor de dus asta.

Pe de altă parte, pentru noi nu a fost vreodată uşor şi eram cumva mai pregătiţi decât alţii. Pentru că în cinematografie niciun proiect nu seamănă cu altul, în România nu am fost vreodată răsfăţaţi, nu am avut un sistem care să funcţioneze ceas şi să ştim că sunt nişte etape şi aşa construim. Noi întotdeauna a trebuit să ne descurcăm, să găsim soluţii noi, căi noi ca să ieşim la liman.

În plus, dacă vrei să faci bine, trebuie să fii foarte atent şi foarte riguros, inclusiv în ceea ce înseamnă protecţia echipei. Antrenamentul pe care îl avem în a asigura siguranţa celor din echipă - sigur că acum e o situaţie nouă - ne-a ajutat. Regulile sunt reguli. Lumea crede că este o chestie boemă şi că e o vacanţă continuă, mi s-a întâmplat să mi se spună asta, dar, de fapt, ce se întâmplă în organizarea unei filmări seamănă mai degrabă cu armata decât cu boemia. Regulile funcţionează numai dacă verigile funcţionează fiecare în parte foarte precis”.

Pentru filmările la debutul în lungmetraj al lui Ştefan Constantinescu (cu titlu de lucru „Om-Câine”) şi la cel mai recent al lui Radu Jude, echipele au fost testate şi membrii lor şi-au luat angajamentul să se limiteze, pe perioada producţiei, la interacţiuni strict necesare.

„Am făcut mult mai mult decât era impus. Nu ne-am limitat la condiţiile obligatorii prin normele în vigoare. Am încercat să facem mai mult chiar dacă, în cazul nostru, fiind filme româneşti, fără să beneficiem de vreun sprijin pentru această situaţie - pentru că nu a existat în România niciun sprijin concret ca în majoritatea celorlalte ţări pentru industria cinematografică, cât să acopere cheltuielile cu măsurile de protecţie şi prevenţie. Am fost nevoiţi să ne descurcăm pe cont propriu, ca în majoritatea situaţiilor, şi să găsim soluţii.

Ce am făcut noi a fost să testăm pe toată lumea înaintea începerii filmărilor, să impunem, prin contract, membrilor echipei ca, din momentul în care începe lucrul la film, să garanteze că nu vor participa la evenimente publice mai mari şi că, în general, se vor limita la interacţiuni strict necesare pentru ei, dar nu mai mult de atât.

A fost foarte plăcut să vezi că oamenii sunt, de fapt, foarte responsabili. Ei au funcţionat la fel cum suntem obişnuiţi, dar mi s-a părut o dată în plus remarcabil. Am încercat să ne protejăm unii pe alţii, să ne asigurăm că filmul poate fi terminat, ca să nu avem niciun fel de problemă. Asta e foarte frumos. Şi de fapt asta mi-a dat putere.

Nu am avut nicio suspiciune. Am testat echipa la începutul şi la jumătatea filmărilor şi pe parcurs, tot ce înseamnă luat temperatura şi avut grijă. Din fericire, nimeni nu a avut niciun simptom”.

Pe lângă cele două lungmetraje, Solomon a mai filmat trei scurtmetraje - două ale lui Jude, între care unul documentar, şi unul semnat de Alina Şerban. Acesta din urmă a fost filmat timp de patru zile în luna noiembrie, iar producţia a fost finalizată fără probleme. Toate aceste cinci producţii au fost realizate începând din luna iunie.

„Pe lângă bucuria, senzaţia extraordinară pe care o ai când finalizezi un proiect, când termini filmările, mai era şi că am reuşit să învingem cumva şi virusul, că nu a reuşit să ne atingă. Şi asta a fost un fel de victorie”.

Anul acesta, Ada Solomon a continuat demersurile alături de Alianţa Producătorilor de Film, al cărei co-fondator este, privind deblocarea Schemei de ajutor de stat pentru cinematografie, pe de o parte, şi deblocarea contribuţiei operatorilor jocurilor de noroc către Centrul Naţional al Cinematografiei, pe de altă parte.

Schema de ajutor de stat pentru cinematografie a avansat. „Plăţi nu s-au făcut şi nu ştim când se vor plăti proiectele deja realizate în 2018 - 2019, în continuare e un mare semn de întrebare, dar, în fine, a fost redeschisă. Ea e redeschisă în momentul de faţă. E drept că, iar, într-un mod specific patriei noastre - a fost blocată în noiembrie 2019 şi s-a deschis în 22 decembrie 2020. Practic, noi am pregătit dosarele după ce decizia a fost anunţată în noaptea de 18 spre 19 decembrie. Ca la noi la nimeni.

Sigur că o să se comenteze că orice s-ar întâmpla noi tot nemulţumiţi suntem. Nu este vorba că suntem nemulţumiţi. Mă bucur foarte mult că s-a deschis această Schemă şi că eforturile noii Comisii de film şi ale Secretariatului tehnic care s-a aşezat acum la Ministerul Economiei sunt remarcabile - oamenii ăştia au muncit până în pragul Crăciunului, iar pe 27 decembrie am primit retururi care dovedeau analiza dosarelor, dar nu e normal să se întâmple aşa. Nu e normal ca oamenii ăştia să muncească de sărbători, cum nu e normal ca noi să aşteptăm un an şi mai bine şi să ajungem ca lucrurile să se întâmple şi să zicem merci că se întâmplă, când toată lumea ar trebui să respire un pic, mai ales după anul ăsta greu şi după toate eforturile făcute în perioada asta. E bizar, nu e deloc normal”.

În viziunea sa, cuvântul care ar caracteriza cel mai bine anul 2020 este „intens”.

„Cel mai important pentru mine, în 2021, e să rămânem sănătoşi şi la trup şi la minte. Pentru că toată perioada asta intensă nu a reprezentat doar o solicitare fizică, ci şi una psihică foarte puternică. Ştiu oameni pentru care povestea asta a generat un consum emoţional foarte puternic, cu consecinţe. Din fericire, nu e cazul. Îmi doresc să rămân sănătoasă la cap şi la trup mai mult decât orice altceva.

Restul lucrurilor... oricât de mult are nevoie orice antreprenor şi orice producător de film să anticipeze şi să construiască conform unui plan - condiţia asta nu mai există: nu ai cum să previzionezi mai nimic. Pas cu pas. Lucrurile sunt mai complicate, trebuie să ai mai multe planuri, nu mai poţi merge pe o singură direcţie, trebuie să te gândeşti în multe părţi. Speranţa moare ultima!

Din punctul nostru de vedere, cam ştim ce avem de făcut în 2021, ce avem de dezvoltat, de filmat, dar e foarte greu de anticipat ce se va întâmpla.

Sper că noii guvernanţi vor înţelege mai bine importanţa sectorului cultural şi vor face un pic mai mult efort pentru ca pârghiile care există să fie folosite. Spun din nou că nu vrem bani în plus. În special în cinematografie. În cinematografie, dacă lucrurile care există ar fi deblocate, ele nu ar pune presiune pe buget şi am putea să ne desfăşurăm activitatea cât de cât normal.

Domeniul acesta a fost la fel de afectat ca Horeca, în special în a doua parte a lanţului, adică tot ce înseamnă distribuţie şi exploatare a filmului. În ultimele două luni m-am tot gândit cum şi ce se întâmplă, nu numai local, dar şi la nivel internaţional: cumva producţia, de bine de rău, rămâne funcţională, în timp ce distribuţia şi exploatarea filmelor sunt într-un impas major. Şi, din păcate, aici nu s-a făcut nimic.

Ne aşteaptă un 2021 încă dificil şi în care încă va trebui să avem mare grijă cum trăim în comunitate. Lucrurile vor fi în continuare complicate”.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.