Mohammad Bakri, unul dintre cei mai de succes actori palestinieni, cu peste 50 de filme în palmares, a prezentat luni seară la Festivalul Filmului Palestinian de la Bucureşti pelicula „Invitaţie la nuntă/ Wajib”, a vorbit cu publicul despre condiţia palestinienilor din Israel, despre libertatea pe care ei şi-o doresc, şi a afirmat că un arab nu poate lucra în Israel, ţară pe care o consideră creatoare a DAESH.
Recent premiat pentru interpretarea din „Wajib” (2017) la Festivalul de Film de la Mar del Plata, şi cu un Leopard de Bronz în palmares, primit la Locarno pentru „Private” (2004), Bakri a declarat că realizarea filmului regizat de Annemarie Jacir a fost una riscantă.
„Am fost foarte fericit, dar şi speriat, pentru acest gen de rol este foarte dificil. Să fiu opusul meu”, a spus el despre personajul din „Wajib”, pe care l-a descris ca fiind „un ipocrit, fără mândrie, laş cumva”. „Sunt mândru că nu sunt un laş şi un ipocrit”, a completat el.
Abu Shadi este tată a doi copii, divorţat de mai mulţi ani, care trăieşte în Nazaret. La vârsta de 65 de ani, după ce a suferit un atac de cord şi este nevoit să renunţe la fumat, Abu Shadi este ajutat de fiul lui, Shadi, interpretat de unul dintre copiii lui Bakri, să împartă personal invitaţiile pentru nunta fiicei sale. Pe măsură ce ziua se scurge, detaliile relaţiei tată-fiu încep să iasă la iveală, la fel şi contrastul dintre stilurile lor de viaţă.
Shadi a părăsit Nazaretul – la îndemnul tatălui, îngrijorat din cauza Serviciilor Secrete din Israel – pentru a studia în Italia, unde este arhitect şi are o iubită. Abu Shadi, de cealaltă parte, ţine la obiceiurile palestiniene şi încearcă acum să îşi convingă fiul să revină.
„Când acest gen de oameni, ca Abu Shadi, va dispărea, vom avea adevărata libertate. Cred că trebuie să luptăm pentru libertatea noastră. Este dreptul nostru şi toată lumea găseşte modalitatea de a face asta. Nu vreau să fiu Abu Shabi în viaţă, vreau să fiu Shadi”.
El a vorbit şi despre societatea arabă, unde individualitatea nu îşi găseşte loc: „În America sau în Europa este mai mult spaţiu pentru individualitate, pentru viaţa ta personală. Asta nu se întâmplă şi în lumea arabă. În societatea arabă eşti parte din ea. Dacă te izolezi, nu îţi poţi face datoria. Este un lucru şi bun şi rău”.
Mohammad Bakri, tată a şase copii, trăieşte într-un sat israelian din apropierea graniţei cu Liban. „Libertatea şi demnitatea sunt preţioase. Un om fără libertate nu este complet, nu este el. Prefer să fiu Shadi şi sunt Shadi în ţara mea şi plătesc un preţ foarte mare. Îmi pun în pericol viaţa, a familiei mele. Nu vreau să trăiască aşa copiii mei. Mi-am încurajat copiii să plece, nu le-am spus să plece, i-am susţinut. Le-am respectat decizia. Nu este totul alb şi negru. (...) Când eşti arab în Israel, nu poţi lucra, pentru că nu te lasă. Ei vor să fii un arab bun. Eu nu vreau să fiu asta. Un arab bun e mort”.
Bakri a afirmat că nu vede nicio diferenţă între el, care a rămas, şi palestinienii care au părăsit teritoriile. „Suntem acelaşi suflet, avem aceeaşi mentalitate şi acelaşi vis – să fim liberi şi să ne luăm casa înapoi. Fiecare palestinian luptă în felul lui: eu, care trăiesc în Israel, în felul meu, cei din Gaza, în felul lor, şi tot aşa. Nu le pot cere celor din Gaza să lupte ca mine. Nu avem dreptul să ne judecăm unii pe alţii”.
Semnul egal între succesul unui palestinian şi traiul în Israel nu există, a mai spus el. „Personajul meu şi-a încurajat copilul să plece, ca să se realizeze. Eu mi-am încurajat fiul să plece, pentru că am vrut să reuşească, să fie creativ şi să aibă succes. În Israel nu poţi face asta. Nu poţi fi un adevărat palestinian în Israel şi să ai succes. Sunt răspunzător pentru ce spun”.
El a dat şi un sfat tinerilor palestinieni: „Nu lăsaţi pe nimeni să vă fure bucuria. Protejaţi-o. Asta este speranţa pentru mine. Dacă nimeni nu îţi poate fura bucuria, zâmbetul interior, vei câştiga într-o zi”.
Mohammad Bakri a ţinut, în încheiere, să îşi exprime o altă convingere: „Ce vreau să spun şi ce vrea şi filmul să spună este că Israelul este în spatele DAESH. Israelul este unul dintre creatorii DAESH. Asta cred. În numele islamului, vreau să spun, DAESH nu sunt islam”.
Festivalul Filmului Palestinian va continua până miercuri, al Cinema Pro, cu proiecţii a patru dintre cele mai de succes filme palestiniene recente, printre care propunerea Palestinei pentru o nominalizare la Oscar 2019.
„Vânătoare de fantome/ Ghost Hunting” a fost ales în 2017 cel mai bun documentar din secţiunea Panorama a Festivalului de la Berlin, iar recent a fost desemnat să reprezinte Palestina în cursa pentru Premiile Oscar 2019. Filmul va fi proiectat miercuri, în cadrul galei de închidere, în prezenţa regizorului Raed Andoni.
Din program mai fac parte „Dragoste, furt şi alte încurcături/ Love, Theft and Other Entanglements” (2015), primul film al regizorului Muayad Alayan, şi drama „3.000 de nopţi/ 3.000 Nights” (2015), debutul în lungmetrajul de ficţiune al regizoarei Mai Masri, prezentată la festivalurile de la Toronto, Londra, Busan şi Valladolid.
Al doilea documentar din selecţia festivalului este „Gaza Surf Club” (2016), realizat de regizorii germani Philip Gnadt şi Mickey Yamine, şi prezentat la festivalurile Toronto şi Max Ophüls.
Abonamentele şi biletele pentru festivalul organizat de Centrul Cultural Palestinian „Mahmoud Darwish” în parteneriat cu Ministerul Culturii din Palestina şi cu Ambasada Statului Palestina la Bucureşti pot fi cumpărate din reţeaua Eventbook.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
