La doar 23 de ani, Alexandra Ştefan este profesoară de matematică la gimnaziu şi tocmai a trecut cu brio primul examen important din cariera didactică: definitivatul. De mică a fost pasionată de matematică, fiind inspirată de propriul tată, profesor la rândul lui. Dar decizia de a trece de cealaltă parte a catedrei s-a conturat în timpul facultăţii, în timpul anilor de didactică şi practică pedagogică. „Acela a fost momentul în care am realizat că satisfacţia de a rezolva o problemă pentru mine era depăşită doar de bucuria de a vedea un elev înţelegând un concept datorită mie.”
În clasă: între planul de acasă şi realitatea din clasă
Primul contact cu o clasă reală a fost, spune Alexandra, o lecţie în sine. Lecţia pregătită acasă părea logică şi ordonată – dar în clasă, realitatea a fost mult mai complexă. „Am descoperit 20 de universuri diferite, unul pentru fiecare copil. Unii elevi prindeau ideile imediat, alţii aveau nevoie de timp. Unii mă provocau cu întrebări neaşteptate, alţii aveau nevoie doar să se simtă înţeleşi. Am învăţat repede că planul de lecţie e doar un ghid – adevărata provocare e să te adaptezi în timp real şi să găseşti o cale prin care să ajungi la fiecare elev în parte.”
Pentru a crea o relaţie autentică cu elevii, i-a privit întotdeauna dincolo de catalog: a reţinut pasiunile lor, a încurajat întrebările, a lăudat efortul şi a cultivat o atmosferă de siguranţă. „Mi-am dat seama că de mine depinde cum vor privi acei copii matematica. Am insistat de la bun început pe o regulă fundamentală: nu râdem niciodată de un răspuns greşit. Când dispare teama de a fi judecat, elevii devin mai curajoşi, mai deschişi şi mai implicaţi.”
Matematica – între pasiune, teamă şi presiune
În fiecare clasă, reacţiile elevilor la matematică sunt diferite – şi adesea contradictorii. Alexandra observă interes, dar şi teamă sau presiune, uneori la acelaşi elev în momente diferite. „Unii vin cu interes autentic şi sunt motivaţi de eleganţa raţionamentului matematic – lor le ofer provocări suplimentare. Alţii se tem de matematică, poate pentru că au rămas în urmă sau se simt depăşiţi – pe aceştia încerc să îi încurajez şi să le ofer sprijin individualizat. Mai presus de orice, prin felul în care predau, vreau să transmit că matematica este pentru toată lumea.”
Pentru Alexandra, adaptarea lecţiilor la niveluri diferite e o practică esenţială în procesul de predare. Ea lucrează diferenţiat, oferind sarcini pe niveluri şi încurajând colaborarea între elevi, în aşa fel încât fiecare dintre ei să fie provocat, dar nu copleşit. Crede că cel mai important este să predai cu entuziasm şi are grijă să completeze mereu lecţiile cu exemple din viaţa reală şi cu umor – pentru a face matematica mai accesibilă.
Evaluarea ca instrument de învăţare: „Nu e un verdict, ci un reper”
În lucrul cu elevii, evaluarea nu este despre note, ci despre progres, crede Alexandra. Foloseşte atât evaluare formativă – prin observaţii, întrebări, teme – cât şi evaluare sumativă – teste, proiecte, portofolii. Şi a integrat în practica sa şi instrumente de evaluare standardizată. „Am folosit teste standardizate, precum cele de la Evaluarea Naţională de la clasa a VI-a sau cele oferite de diverse platforme. Mi-au confirmat observaţiile despre nivelul clasei, dar mi-au şi atras atenţia asupra unor lacune pe care am insistat ulterior. Pentru mine, evaluarea e esenţială ca să ştiu unde trebuie să ajustez şi cum pot sprijini fiecare elev mai bine.”
Ce înseamnă o lecţie reuşită şi cum poate arăta şcoala mai bine
Pentru Alexandra, o lecţie reuşită nu se măsoară în materie parcursă, ci în încredere câştigată. „Poate fi lecţia în care un elev care avea dificultăţi rezolvă corect un exerciţiu şi pleacă din clasă cu mai mult curaj. Sau cea în care un elev avansat a fost provocat de o problemă complexă şi nu s-a plictisit. Dacă ies din clasă simţind că am lăsat în urmă o atmosferă pozitivă şi mai încrezătoare decât cea pe care am găsit-o, consider că mi-am atins scopul.”
Dacă ar putea schimba ceva în şcoala românească de matematică, Alexandra ar vrea o trecere de la „rezolvă şi repetă” la „explorează, înţelege şi aplică”. Nu neapărat o nouă programă de matematică, ci o altă abordare în predare, care să pună accent pe gândire logică şi curiozitate. „Mai ales, cred că ar trebui modificate subiectele de la Examenele Naţionale, care, din păcate, nu promovează capacitatea de gândire, ci mai degrabă cea de memorare a unor trucuri care pot fi folosite la examen. ”
În viitor, visează să-şi continue formarea, cu diverse cursuri, workshop-uri şi conferinţe, să creeze un cerc de matematică pentru copiii talentaţi şi poate, într-o zi, să predea şi la universitate. Până atunci, spune că îşi doreşte un singur lucru de la fiecare oră: „Sper ca elevii mei să plece de la oră mai încrezători decât au venit. Şi să rămână cu ideea că e în regulă să nu reuşeşti din prima – important e să perseverezi.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
