Formarea profesională a angajaţilor din domeniul îngrijirii de lungă durată a persoanelor vârstnice rămâne fragmentată, neuniformă şi, în multe cazuri, dependentă de obligaţii administrative sau de situaţii punctuale, în loc să facă parte dintr-un parcurs coerent de dezvoltare a competenţelor. Este principala concluzie a Raportului de diagnostic privind nevoile de formare ale forţei de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată din România, realizat de Banca Mondială în cadrul proiectului ADAPT – ”Programe de formare adaptate pentru specialiştii şi îngrijitorii informali care lucrează cu persoanele vârstnice”.
Raportul, prezentat de Ministerului Muncii, arată că, deşi instituţiile din asistenţă socială consideră formarea profesională drept esenţială, accesul efectiv la cursuri rămâne redus. Analiza a fost realizată pe baza unor chestionare şi focus grupuri şi a vizat echipe de management şi specialişti din direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), direcţiile de asistenţă socială (DAS), serviciile publice de asistenţă socială (SPAS), personalul serviciilor sociale publice şi private, precum şi îngrijitorii informali. Au fost consultaţi şi furnizori de formare şi reprezentanţi ai mediului academic.
Managerii consideră formarea foarte importantă, dar planurile şi cursurile lipsesc
Diferenţa dintre importanţa acordată formării şi accesul efectiv la aceasta este una dintre principalele probleme evidenţiate de raport.
Managerii DGASPC au evaluat importanţa formării profesionale la 9,71 din 10, în timp ce managerii DAS/SPAS au acordat un scor de 9,28 din 10. Cu toate acestea, dintre cele 46 de DGASPC-uri care au răspuns, doar 18, respectiv 38,3%, au un plan de formare pentru perioada 2026–2027.
În acelaşi timp, 36 de DGASPC-uri nu au organizat, în ultimii doi ani, niciun curs în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice destinat exclusiv propriului personal.
La nivel local, cele 667 de DAS/SPAS respondente au raportat 20.687 de angajaţi pe posturi ocupate. Dintre aceştia, doar 3.755 de persoane, adică 18%, au participat la cursuri în perioada 2024–2025. Cu alte cuvinte, mai puţin de unul din cinci angajaţi a beneficiat de formare în intervalul analizat.
Situaţia este dificilă şi în cazul unor categorii profesionale esenţiale. Doar 29% dintre asistenţii sociali au participat la cursuri, iar în cazul asistenţilor medicali comunitari procentul a fost de 17,4%. Dintre cei 773 de asistenţi personali profesionişti raportaţi de DGASPC-uri, ponderea celor care au beneficiat de formare a fost de sub 15%.
Formarea, mai degrabă reactivă decât continuă
Raportul identifică drept una dintre problemele majore faptul că formarea profesională funcţionează încă predominant reactiv, în jurul acreditării, licenţierii, inspecţiilor sau al unor situaţii care devin vizibile public.
În schimb, formarea este prea puţin tratată ca un proces continuu, construit pe evaluarea nevoilor şi corelat cu performanţa profesională.
Nevoile de pregătire identificate nu sunt însă unele marginale. Ele vizează activităţi esenţiale pentru siguranţa, autonomia şi demnitatea persoanelor vârstnice.
Managerii serviciilor sociale au indicat drept priorităţi prevenirea căderilor, cu un scor de 9,21 din 10, precum şi mobilitatea şi suportul fizic, cu un scor de peste 9,25 din 10. Printre domeniile prioritare se află şi primul ajutor şi monitorizarea stării de sănătate.
Pentru personalul de specialitate, principalele nevoi de formare se concentrează în patru mari categorii:
- Îngrijire sigură şi sănătate – prevenirea căderilor, tehnici de transfer şi mobilitate, primul ajutor, monitorizarea stării de sănătate, nutriţie, igienă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;
- Comunicare şi sprijin socio-emoţional – comunicarea adaptată declinului cognitiv, gestionarea comportamentelor dificile, relaţia cu familia, prevenirea abuzului şi susţinerea autonomiei beneficiarului;
- Competenţe digitale – utilizarea instrumentelor digitale şi a registrelor electronice, documentarea activităţii şi folosirea responsabilă a aplicaţiilor bazate pe inteligenţă artificială, în special de către personalul cu atribuţii administrative;
- Management de caz şi organizarea serviciilor – evaluarea nevoilor sociale, monitorizarea beneficiarilor, colaborarea interinstituţională, îndrumarea metodologică, planificarea, evaluarea personalului şi transferul intern al cunoştinţelor.
Îngrijitorii informali, una dintre verigile vulnerabile
O altă problemă evidenţiată de raport este situaţia îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice, care rămân slab integraţi în mecanismele instituţionale şi au acces limitat atât la formare, cât şi la sprijin.
Mulţi dintre aceştia învaţă prin observaţie, încercare şi eroare sau din surse online, deşi ajung să administreze tratamente, să monitorizeze simptome şi să reacţioneze în situaţii de urgenţă.
Pentru această categorie, raportul indică necesitatea unor module scurte şi practice, care să abordeze mobilitatea, igiena, demenţa, medicaţia, prevenirea căderilor, comunicarea şi drepturile beneficiarilor.
Formarea ar trebui să fie disponibilă în formate flexibile, astfel încât să poată fi urmată şi de persoanele care nu pot lăsa beneficiarul nesupravegheat.
Banii, principalul obstacol pentru accesul la cursuri
Accesul specialiştilor la formare este limitat de obstacole instituţionale, financiare şi organizaţionale.
Lipsa resurselor financiare este percepută drept cea mai importantă problemă, cu un scor de 9,43 din 10 în cazul DGASPC şi de 8,99 din 10 în cazul DAS/SPAS.
În plus, aproximativ 27% dintre cursurile urmate de personalul DGASPC şi 26% dintre cele urmate de personalul DAS/SPAS au fost plătite direct de angajaţi.
O altă piedică este lipsa oportunităţilor identificate de angajator. Aceasta a fost indicată de 32,6% dintre respondenţii din DGASPC şi de 22,3% dintre cei din DAS/SPAS.
De asemenea, suprapunerea cursurilor cu programul de lucru a fost menţionată de 22,5% dintre respondenţii DGASPCşi de 21,8% dintre cei din DAS/SPAS.
Aproape 16% dintre posturile DAS/SPAS sunt vacante
Problemele de formare sunt amplificate de deficitul de personal. Aproape 16% dintre posturile raportate la nivelul DAS/SPAS sunt vacante, iar 23 de servicii publice de asistenţă socială, toate din mediul rural, au declarat că nu au niciun angajat.
La dificultăţile de personal se adaugă o ofertă de formare considerată insuficient adaptată activităţii practice, o calitate inegală a cursurilor şi orientarea frecventă către obţinerea formală a unei certificări, în detrimentul dezvoltării continue a competenţelor.
Raportul propune un sistem naţional integrat de formare
Principala recomandare a Raportului de diagnostic este trecerea de la o formare profesională punctuală şi inegală la un sistem naţional, coerent şi predictibil de dezvoltare profesională pentru toate categoriile de personal implicate în îngrijirea persoanelor vârstnice.
Raportul propune, concret, crearea unui program naţional integrat de formare, cu un curriculum comun şi module adaptate responsabilităţilor fiecărei categorii profesionale – de la echipele de management şi specialiştii din DGASPC, DAS şi SPAS până la personalul de îngrijire şi îngrijitorii informali.
În paralel, studiul recomandă extinderea formelor flexibile de învăţare, precum cursurile online, modulele video, sesiunile hibride, mentoratul şi comunităţile de practică.
Peste 6.300 de persoane ar urma să beneficieze de programe de formare prin ADAPT
Prin proiectul ADAPT, Ministerul Muncii urmăreşte consolidarea resursei umane din serviciile sociale dedicate persoanelor vârstnice, în condiţiile în care cererea pentru servicii de îngrijire este în continuă creştere.
Până la finalul proiectului, peste 6.300 de specialişti, îngrijitori informali şi voluntari vor beneficia de programe de calificare, perfecţionare sau iniţiere. De asemenea, 50 de servicii publice de asistenţă socială vor fi sprijinite să dezvolte activităţi inovative şi să susţină mai bine îngrijirea informală.
Medikatv.ro
