Sportul a devenit, fără îndoială, un punct esenţial în discursul despre viitorul sănătos al generaţiilor tinere. De la prevenirea afecţiunilor fizice şi psihologice, până la dezvoltarea abilităţilor sociale şi de leadership, mişcarea organizată, susţinută şi orientată către obiective echilibrate pare a fi cheia formării unor adulţi sănătoşi şi echilibraţi.
Însă, în România anului 2025, în spatele medaliei strălucitoare a succesului sportiv se ascund presiuni uriaşe, sacrificii personale şi, uneori, o direcţie greşită în antrenamentele celor mai tineri sportivi.
Acesta a fost şi mesajul transmis de către Radu Bidiugan, directorul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, în cadrul emisiunii „Viitor pentru România”, difuzată de Prima News în fiecare vineri, de la ora 13. Specialistul a atras atenţia asupra unei probleme sistemice: suprasolicitarea copiilor în antrenamente intensive, cu scopul de a obţine rezultate rapide la vârste fragede.
„Asistăm în ultima perioadă la o goană după medalii la vârste foarte mici, ceea ce înseamnă că antrenamentele sunt orientate într-o zonă de forţă, viteză, volume şi intensităţi mari. Este o dorinţă atât a părinţilor, cât şi a cluburilor, ceea ce din punctul meu de vedere este greşit”, a declarat Radu Bidiugan în cadrul emisiunii.
Consecinţele acestei abordări nu întârzie să apară. Mulţi copii abandonează sportul înainte de a ajunge la vârsta majoratului, epuizaţi fizic şi psihic sau afectaţi de accidentări evitabile. Practic, România îşi periclitează propria generaţie de campioni printr-un ritm impus prea devreme şi într-un mod insuficient adaptat nevoilor reale ale dezvoltării copilului.
Performanţă cu orice preţ?
Tentaţia de a transforma copii talentaţi în campioni precoce este alimentată de exemple celebre din sportul mondial, dar şi de dorinţa părinţilor de a-şi vedea copiii în faţa reflectoarelor. În plus, cluburile sportive, aflate adesea în competiţie pentru sponsorizări şi vizibilitate, preferă rezultatele imediate în locul unei construcţii solide pe termen lung.
„Antrenamentul trebuie să respecte dezvoltarea anatomică şi funcţională a copilului. Altfel, la 18-20 de ani, când corpul este cu adevărat pregătit pentru vârf de performanţă, nu mai ai resursele necesare pentru a construi. Se pierd copii extrem de valoroşi din cauza acestei abordări grăbite,” a mai explicat Bidiugan.
Rolul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport
Institutul condus de Radu Bidiugan oferă sprijin ştiinţific sportivilor români, în special celor din loturile naţionale şi olimpice. Cu o echipă multidisciplinară – formată din psihologi sportivi, biochimişti, kinetoterapeuţi şi antrenori – Institutul lucrează direct cu nume sonore din sportul românesc, precum David Popovici sau Cătălin Chirilă.
Pe lângă partea de performanţă, Institutul derulează şi proiecte europene axate pe conştientizarea beneficiilor sportului în rândul populaţiei generale, inclusiv în rândul copiilor şi adolescenţilor. Unul dintre aceste demersuri este reluarea Programului Naţional Biomotric, prin care se evaluează datele antropometrice şi motrice ale elevilor din clasele I–X. Scopul? Identificarea timpurie a potenţialului sportiv.
Unde se rupe echilibrul?
Părinţii joacă un rol crucial. În multe cazuri, ei sunt principalii finanţatori ai activităţii sportive a copiilor, chiar şi atunci când aceştia activează în cluburi şcolare, aflate sub egida Ministerului Educaţiei. Deşi implicarea părinţilor este lăudabilă, presiunea exercitată asupra copiilor pentru a aduce medalii poate fi, paradoxal, cauza eşecului.
„Un părinte ar trebui să se întrebe: cum îmi doresc să fie copilul meu la 30-40 de ani? Să fie sănătos, echilibrat, să colaboreze bine în echipă, să se adapteze uşor? Toate aceste abilităţi se dezvoltă prin sport, dar nu prin suprasolicitare,” a subliniat Bidiugan.
Soluţii
Radu Bidiugan consideră că este esenţial ca formarea sportivilor să urmeze un traseu natural, bazat pe răbdare, sprijin ştiinţific şi echipă multidisciplinară. În plus, este nevoie de politici publice coerente, investiţii în infrastructură şi parteneriate între cluburi, şcoli şi instituţii de cercetare.
Tot mai mulţi specialişti atrag atenţia că sportul trebuie văzut nu doar ca o cale spre performanţă, ci ca un drept fundamental al copilului, un element esenţial al dezvoltării sale armonioase. România poate avea din nou campioni, dar nu cu orice preţ.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
