„La Evaluarea Naţională testăm dacă elevul ştie paşii unui algoritm, nu dacă înţelege matematica şi gândeşte critic”, spune profesorul Ovidiu Bădescu. Am stat de vorbă cu acesta despre cum ar trebui să arate o predare mai bună a matematicii în gimnaziu şi liceu şi care sunt schimbările fundamentale necesare, de la conţinuturi şi evaluare, la ceea ce se întâmplă, concret, la clasă şi acasă.
Ovidiu Bădescu este profesor de matematică la Colegiul Naţional „Traian Lalescu” din Reşiţa, unde predă din 1998 şi coordonează performanţa elevilor la concursuri şcolare. Este, de asemenea, profesor colaborator la Universitatea de Vest din Timişoara (Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei) şi la Centrul Universitar UBB din Reşiţa, unde predă cursuri de didactică a matematicii şi de dezvoltare a gândirii critice. De asemenea, este profesor-mentor la Şcoala Româno-Britanică din Craiova unde coordonează profilul de matematică-informatică al liceului.
Pe lângă activitatea de la catedră, profesorul Bădescu este cunoscut pentru proiecte educaţionale cu impact naţional. A iniţiat comunităţi de pregătire gratuită pentru elevi („ForLife”/„Viitor cu clasă”) şi platforme de resurse precum site-ul personal cu materiale pentru clasele IX–XII şi Bacalaureat. În intervenţiile publice a subliniat mereu rolul gândirii critice în învăţare şi implicarea elevilor în etape superioare ale competiţiilor, inclusiv Olimpiada Naţională de Matematică. Este preocupat de metode moderne de predare şi sprijină constant formarea profesorilor pentru educaţia viitorului.
News.ro: V-aţi exprimat opinia în alte intervenţii publice că examenul de matematică de la Evaluarea Naţională ar trebui regândit. Ce lipseşte acum acestui examen şi în ce sens credeţi că ar trebui schimbat?
Ovidiu Bădescu: Discutând strict despre examenul de matematică de la Evaluarea Naţională, părerea mea e că cerinţele de la acest examen testează dacă elevul ştie paşii unui algoritm şi nu dacă elevul înţelege matematica. Elevul ştie ce trebuie să facă, dar nu ştie de ce face ceea ce face.
Apoi, acest examen nu evaluează gândirea critică, creativitatea ci capacitatea de memorare şi uneori, reproducerea mecanică a unor idei de rezolvare a problemelor.
Ce aş schimba?
Aş da elevilor toate formulele necesare rezolvării problemelor şi aş verifica dacă elevii sunt capabili să opereze cu acele formule. În forma actuală, dacă un elev nu ştie o formulă, noi nu putem verifica dacă acel elev are sau nu competenţa de a opera cu acea formulă.
Aş mai pune accentul pe conţinuturi care ajută la înţelegerea lumii în care trăim, pe probleme cu o mai mare aplicabilitate practică deoarece scopul matematicii ar fi şi să transpunem în viaţa reală competenţele pe care elevii şi le dezvoltă.
Ultima modificare ar fi ca, după corectarea digitalizată, fiecare elev să primească un raport care l-ar ajuta pentru o orientare educaţională reală.
News.ro: Dacă un elev are medii de 8 sau 9 la clasă în gimnaziu, dar obţine o notă sub 8 la Evaluarea Naţională, ce spune acest lucru despre procesul de evaluare din timpul anilor de şcoală?
Ovidiu Bădescu: Ar fi mai multe explicaţii. Prima este că, atunci când evaluăm la clasă, o facem după un capitol şi evaluăm informaţia, competenţele dobândite în ultima perioadă şi nu evaluăm materia şi competenţele dobândite pe o perioadă mai mare de timp.
A doua explicaţie ar fi că la clasă evaluăm conţinut punctual şi nu evaluăm probleme care necesită corelarea între conţinuturi din mai multe capitole, aşa cum apare la Evaluarea Naţională.
Un alt aspect ţine de lipsa unor standarde naţionale de evaluare şi de subiectivitatea evaluării. De foarte multe ori, cel mai bun elev într-o clasă de nivel mediu are media 10, dar aceluiaşi elev într-o clasă foarte bună i-ar fi mai greu să aibă o medie la fel de mare.
News.ro: Dacă aţi putea rescrie programa de matematică pentru gimnaziu şi liceu, ce aţi schimba în mod concret?
Ovidiu Bădescu: În general, aş reduce volumul de informaţii din programă, aş adapta curriculumul la nevoile actuale ale societăţii şi aş reorganiza orele aflate la dispoziţia profesorului (inclusiv remediale) la nivel de unitate şcolară sau, unde e cazul, centralizat la nivel de consorţiu, pentru a lucra în grupe mici de elevi, diferenţiate în funcţie de nivelul lor la matematică (recuperare/performanţă).
La gimnaziu, aş reduce accentul pe calcule lungi, aş introduce mai devreme noţiuni de proporţionalitate, reprezentări grafice, date şi probabilitate simplă, aş folosi jocuri logice şi probleme vizuale pentru a dezvolta gândirea matematică şi aş înlocui exerciţiile repetitive la ecuaţii cu probleme aplicate (bugete, distanţe, grafice reale). La liceu, aş introduce un curs de „Matematică aplicată” cu teme din economie, ştiinţă, tehnologie şi AI şi aş muta focusul de la demonstraţii foarte abstracte către raţionament, interpretare şi relevanţă practică.
News.ro: Cine este responsabil pentru conectarea matematicii la viaţa reală: profesorul sau autorii de curriculum? Cum putem transforma o materie percepută ca fiind abstractă într-una relevantă pentru viaţa de zi cu zi?
Ovidiu Bădescu: Conectarea matematicii la viaţa reală este responsabilitatea ambilor: autorii de curriculum oferă cadrul, iar profesorul îi dă viaţă prin exemple concrete şi aplicaţii. Materia devine relevantă când elevii văd de ce contează şi cu ce îi ajută în viaţa de zi cu zi. Manualele de matematică sunt alternative, există accesul în timp real la platformele de învăţare şi lecţia predată poate fi adaptată în fiecare moment. Este important ca tânăra generaţie de profesori să fie pregătită metodic pentru acest aspect.
News.ro: De ce pare gimnaziul a fi „zona critică” în care mulţi copii încep să piardă ritmul la matematică? E o problemă de metodă, de motivaţie, de sistem?
Ovidiu Bădescu: Gimnaziul e „zona critică” pentru că atunci apar conceptele abstracte, trecerea de la concret la simbolic. E o problema de metodă pentru că predarea uneori e dificilă pentru un elev care nu are o gândire critică dezvoltată. E o problemă şi de motivaţie pentru că unele lecţii nu fac sens pentru elevi în acel moment, ci abia după o perioadă, atunci când reuşesc sa coreleze informaţiile, atât la mate, cât şi la alte materii şi reuşesc să vadă ca un tot unitar.
Este o problemă de sistem pentru că materia este stufoasă, cumva „ te fugăreşte”.
News.ro: De ce este nevoie de atât de multe meditaţii la matematică? Ce anume nu funcţionează în procesul de predare de la clasă sau în studiul individual?
Ovidiu Bădescu: Este o falsă impresie că ”meditaţiile rezolvă totul”. Disfuncţionalitatea este creată de un ansamblu de factori: programa încărcată, stil de predare, dar şi de elevi care nu sunt atenţi în clasă, de părinţi care vor să aibă mulţumirea sufletească că au făcut tot ceea ce a depins de ei ca proprii copii să înveţe, de presiunea notelor mari sau nevoia de sintetizare şi recapitulare a materiei pentru examene de final de ciclu şcolar.
News.ro: Cum poate un profesor bun de matematică să crească un copil mediu, fără înzestrări speciale pentru matematică, astfel încât materia de gimnaziu să fie asimilată fără mari goluri?
Ovidiu Bădescu: Este tot mai greu să transmitem elevilor motivaţia necesară pentru a obţine şi consolida informaţiile pe care le transmitem, în timp ce le pot obţine fără efort printr-un click. Predarea trebuie adaptată, informaţii scurte, concrete, esenţiale şi însoţite de exemple de aplicabilitate. Este o provocare permanentă de adaptare a noastră, a profesorilor la particularităţile fiecărei grupe de elevi.
Un profesor bun valorifică răbdarea, explicaţiile pas cu pas şi încurajează înţelegerea logicii din spatele formulelor. Un profesor bun încurajează reuşitele, indiferent cât de mici sunt, oferă un feedback constructiv, astfel încât elevul care deja simte presiunea şi se simte incapabil să înţeleagă unele aspecte. Un profesor bun ar trebui să fie simţit de elev ca un camarad care îl ajută să îşi îndeplinească visele.
News.ro: Mai sunt profesori care pun accentul pe teme multe şi grele, în loc de predare clară şi consolidare în clasă. Care este, din punctul dvs. de vedere, echilibrul corect între cantitate şi calitate în învăţarea matematicii?
Ovidiu Bădescu: Cred că la gimnaziu, elevii nu au nevoie de mai multe exerciţii de acelaşi tip pentru a reuşi să îl facă singuri pe următorul. Echilibrul din punctul meu de vedere este înţelegerea clară a noţiunilor la predare, o consolidare bună făcută la clasă, astfel noţiunile să fie bine înţelese.
Da, munca individuală a elevului este benefică şi este un aspect extrem de important, dar totodată elevul nu trebuie adus în starea de suprasaturaţie. Pe de altă parte, cele 45-50 min ale orei de matematică sunt insuficiente pentru consolidare şi dezvoltarea abilităţilor de lucru.
Astfel, tema trebuie să fie bine dozată, atât cantitativ cât şi calitativ pentru a dobândi deprinderile de rezolvare independentă a sarcinii de lucru şi recuperarea unor lacune acumulate pe parcurs. Temele multe şi grele, adăugate la temele altor discipline, conduc la epuizare, la efectuarea temelor cu părinţii sau aplicaţii online de rezolvare, ceea ce conduce la un moment dat la o falsă imagine a stadiului de asimilare a cunoştinţelor în vederea unei evaluării ulterioare.
News.ro: De câte ore de muncă individuală are nevoie un copil de gimnaziu astfel încât materia să fie bine însuşită? Dar un elev de liceu?
Ovidiu Bădescu: Numărul de ore de muncă individuală depinde foarte multe de capacitatea elevului de a înţelege matematica dar şi de temele predate. De exemplu, există elevi care înţeleg în clasă şi, cărora, la gimnaziu, le sunt suficiente 20-30 de minute zilnic, dar din aceeaşi clasă, alţi elevi au nevoie poate de 60 de minute pentru a înţelege conţinuturile.
Apoi, anumite teme au nevoie de zeci de exerciţii, important este ca munca individuală să fie ritmică, desfăşurată cu responsabilitate (fără telefon alături) şi de ce nu, cu pasiune.
News.ro: Sunteţi iniţiatorul multor proiecte şi platforme menite să susţină progresul şcolar al elevilor. Ce aţi remarcat din munca extraşcolară cu elevii şi ce elemente credeţi că ar trebui introduse în şcoală pentru ca elevii să fie cu adevărat evaluaţi şi să primească acel feedback care să-i ajute mai departe?
Ovidiu Bădescu: Observăm tot mai clar că elevii învaţă mai bine când lucrează pe proiecte şi în colaborare, nu doar prin lecţii frontale. Au nevoie de feedback personalizat, rapid şi constructiv, nu doar de o notă şi se motivează când înţeleg legătura dintre şcoală şi viaţa reală. De asemenea, învăţarea devine mai profundă atunci când pot alege subiecte care îi interesează şi au un rol activ în proces. Din proprie experienţă, ca elev, mi-aş fi dorit să mi se spună ce anume trebuie să învăţ, dar modul în care învăţ să nu îmi fie impus, ci să-l pot alege eu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
