În contextul dezbaterii despre noua programă şcolară pentru clasa a IX-a, Gabi Bartic îi povesteşte fiului ei despre literatura veche.
EPISODUL 7: Costache Negruzzi: „Lăpuşneanul”, primul thriller românesc
Dragă Filip, astăzi facem cunoştinţă cu primul român care a scris o povestire de acţiune adevărată. Până la Negruzzi, literatura noastră era compusă din: cronici, scrisori, rugăciuni, poezii cuminţi, povestiri moralizatoare.
Şi, brusc, în 1840 apare „Alexandru Lăpuşneanul”, o povestire care, dacă ar fi fost scrisă azi, ar fi ajuns pe Netflix la secţiunea „Historical Crime Thriller”. E scurtă, tăioasă, cinematografică şi plină de replici care au intrat în uz comun (ca să nu spun folclor). Iar autorul ei, Costache Negruzzi, un domn foarte liniştit din Iaşi, a inventat practic prima proză modernă românească.
Ce e povestea asta, pe scurt? (cu toate replicile legendare)
Filip, îţi traduc narativul pe limba ta: Un domnitor moldovean, Alexandru Lăpuşneanul, fusese dat jos de la putere de boieri. Boierii sunt convinşi că au scăpat de el. Până când îl văd revenind cu oastea.
Şi atunci vine prima replică celebră: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau.” Adică: „Nu mă scoateţi voi din joc când vreţi. Mă întorc singur.”
Boierii, speriaţi, îl întâmpină cu răbdare şi încearcă să negocieze. Lăpuşneanul promite linişte. Ei îl cred. (Aici, dacă nu râzi, nu ştiu ce să zic. E fix politica de azi.)
Ca să-şi „stabilizeze” domnia, Lăpuşneanul organizează o mare masă boierească — the medieval Red Wedding. Când boierii se adună, el ridică tonul puţin: „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc.” Traducere liberă: „Dacă mă ridic, aveţi belele mari.”
Nu s-a sculat, zic mai târziu despre final. Poporul, sătul de nedreptăţile boierilor, cere dreptate. Şi aici apare a treia replică legendară: „Capul lui Moţoc vrem!”
Cine era Moţoc? Boierul oportunist, manipulator, cel care a trădat pe toată lumea şi a schimbat taberele de atâtea ori că nici el nu mai ştia cu cine e. Avem şi noi politicieni de ăştia o grămadă. Ţi-am mai povestit chiar recent de unul.
Lăpuşneanul îl aruncă mulţimii — şi în timp ce Moţoc este târât spre moarte, domnitorul rosteşte una dintre cele mai amare şi actuale replici politice din literatura noastră: „Proşti, dar mulţi.” Adică: „Poporul nu e neapărat drept, nu e neapărat luminat, dar… e numeros. Şi trebuie să te temi de el.” Replica asta e atât de modernă încât ar putea fi subtitlul unui serial despre politică românească.
Apoi vine finalul: Soţia lui, doamna Ruxandra, îngrozită de teroarea pe care o vede în jur, îl imploră să se oprească. Şi atunci Lăpuşneanul, calm, aproape poetic, îi răspunde: „Doamnă, închide ochii şi nu vezi nimic.” Cel mai rafinat mod de a spune „nu mă interesează opinia ta”.
Finalul povestirii nu ţi-l spoilerez integral, dar să ştii că apar un plan al boierilor, o conspiraţie medicală şi un Lăpuşneanul care moare exact cum a trăit: dramatic.
În fine — thriller curat.
De ce contează povestirea asta?
Pentru că este:
- prima proză modernă românească,
- primul text cu adevărat narativ,
- primul personaj complex, ambiguu, nu bun sau rău de manual,
- primul moment când literatura noastră are ritm, dialog şi suspans.
Este linia prin care intrăm în modernitate literară. Până la Negruzzi aveam „istorisiri”; după el avem „ficţiune”.
Bonus delicios: Negruzzi şi Kogălniceanu, autorii primei cărţi de bucate româneşti
Aici vine partea în care înţelegi că scriitorii nu sunt muze.
În 1841, Costache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu au publicat împreună: „200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” Prima carte de bucate modernă de la noi. Cu reţete precum: „pui a la Mirza,” „sarmale împărăteşti,” „cocori cu mujdei” (nu încercăm acasă), „budincă de griş franţuzească,” „bomboane de ciocolată.” Toate scrise cu umor fin, ca şi cum doi amici te învaţă cum să fierbi corect o supă.
Dacă ai nevoie vreodată de dovada că scriitorii sunt oameni normali, cu poftă de viaţă şi mâncare, iată.
Europa în acelaşi timp
Când Negruzzi scria „Lăpuşneanul”: Poe scria Corbul, Dickens scria Oliver Twist, Dumas scria Cei trei muschetari. În sfârşit, intram şi noi în conversaţia mare a literaturii.
Morala episodului
Dragă Filip, până la Negruzzi, literatura română era ca un joc video blocat pe tutorial. Cu „Lăpuşneanul”, cineva apasă START. De aici încolo, lucrurile devin cu adevărat interesante.
Exerciţiul haios al zilei
Rescrie cele 4 replici legendare pentru 2025:
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau.”
„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc.”
„Capul lui Moţoc vrem!”
„Doamnă, închide ochii şi nu vezi nimic.”
Traduci fiecare în limbajul generaţiei tale:
- cum ar suna într-un joc?
- cum ar suna într-un conflict cu colegii?
- cum ar suna dacă ar fi un meme?
Exemplu (ca şi cum s-ar vorbi pe grupul clasei)
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau.” → „Ok, nu mă băgaţi în grup? Intruuu eu oricum ????.”
„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc.” → „Dacă mă ridic de la PC, se lasă cu blocări ????.”
„Capul lui Moţoc vrem!” → „Remove pe Moţoc pls, e toxic ????.”
„Doamnă, închide ochii şi nu vezi nimic.” → „Mami, lasă, nu te băga, e ok, n-ai văzut nimic ????.”
Lasă-te dus de creativitate! Negruzzi ar fi fost încântat.
-
Gabi Bartic este CEO Brio, absolventă de ştiinţe socio-umane, cu o vastă experienţă în Comunicare, Media şi Advertising. În ultimii 7 ani s-a dedicat educaţiei, lucrând alături de profesorul Dragoş Iliescu, la prima platformă de evaluare educaţională standardizată. Gabi Bartic crede cu tărie în necesitatea unei abordări transformaţionale şi responsabile în educaţie, care să permită fiecărui elev să devină cea mai bună versiune a sa.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
