Începutul anului şcolar readuce în discuţie o problemă veche a sistemului de educaţie: banii şi materialele cerute sau strânse de la părinţi. De la topuri de hârtie şi rechizite pentru clasă până la auxiliare şi alte materiale, cheltuielile se pot aduna rapid, în ciuda principiului legal potrivit căruia învăţământul de stat este gratuit.
Subiectul a fost analizat în emisiunea „Viitor pentru România”, de la Prima News, de către Valentin Ilie, preşedintele Federaţiei Naţionale a Părinţilor EDUPART, filiala Sector 2, şi Ruxandra Cibu Deaconu, senator şi membră a Comisiei pentru învăţământ.
„Fondul clasei”, o practică ce continuă să apară în şcoli
Deşi celebrul „fond al clasei” nu ar trebui să reprezinte o obligaţie pentru părinţi, astfel de situaţii continuă să apară în unele comunităţi şcolare. Valentin Ilie spune că, cel puţin în Sectorul 2 al Capitalei, autoritatea locală asigură necesarul şcolilor, iar problemele apar uneori din cauza comunicării deficitare.
Pot exista cadre didactice nou venite într-o şcoală care nu cunosc toate procedurile sau situaţii în care informaţia nu ajunge suficient de clar de la conducerea unităţii către profesori şi părinţi. Există însă şi situaţia inversă: părinţii sunt cei care, din dorinţa de a ajuta, propun încă de la primele şedinţe să cumpere diverse materiale.
„Vreau eu să aduc un top de hârtie”, a exemplificat Valentin Ilie una dintre situaţiile care pot apărea în discuţiile dintre părinţi. Reprezentantul EDUPART consideră că mesajul şcolii trebuie să fie ferm şi clar: dacă unitatea de învăţământ dispune de ceea ce este necesar desfăşurării activităţii didactice, părinţii nu ar trebui să simtă că trebuie să acopere aceste nevoi.
Ruxandra Cibu Deaconu: „Învăţământul este obligatoriu şi gratuit în România”
Problema devine cu atât mai importantă cu cât costurile suportate de părinţi nu se limitează întotdeauna la mici materiale pentru clasă. „Legea este foarte clară şi anume ne spune faptul că învăţământul este obligatoriu până la o anumită vârstă şi gratuit în România”, a subliniat Ruxandra Cibu Deaconu. Senatoarea a arătat că există încă şcoli unde se practică „fondul clasei” şi situaţii în care părinţii ajung să plătească manuale sau alte lucruri necesare procesului educaţional.
„Părinţii plătesc din buzunar foarte multe lucruri, deşi educaţia ar trebui să fie gratuită”, a mai spus aceasta.
Unde se termină sprijinul voluntar şi unde începe obligaţia?
A fost discutată şi diferenţa dintre sprijinul voluntar acordat şcolii şi transformarea acestuia într-o obligaţie informală pentru toate familiile. Asociaţiile de părinţi pot derula proiecte şi pot sprijini comunitatea şcolară, însă această implicare nu ar trebui confundată cu transferarea către părinţi a responsabilităţii de a finanţa lucrurile necesare desfăşurării activităţii educaţionale.
Valentin Ilie a subliniat în acest context şi rolul conducerii şcolii. Din experienţa sa, unităţile în care directorul acţionează ca un adevărat lider al comunităţii reuşesc să gestioneze mai bine inclusiv relaţia cu asociaţiile de părinţi şi comunicarea privind nevoile şcolii.



























