E sau nu necesară Istoria ca materie pentru examenul de bacalaureat? O discuţie necesară pe fondul creşterii extremismului în România

Propunerea ca bacalaureatul anului 2030 să fie fără materia istorie la profilurile filologie şi vocaţional a atras numeroase critici din mediul universitar. Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi-a exprimat, printr-un memoriu oficial adresat Ministerului Educaţiei şi Parlamentului României, dezacordul profund faţă de noua structură a examenului de Bacalaureat care ar urma să fie organizată în sesiunea din 2030 pentru elevii care intră în clasa a opta în toamna lui 2026. Disciplina istorie şi-ar pierde statutul de materie obligatorie de examen pentru elevii de la profilul umanist (specializarea Filologie) şi pentru cei de la profilul vocaţional.

Reprezentanţii facultăţii consideră „de neînţeles” cum absolvenţii de Filologie ar putea finaliza liceul fără o probă scrisă la Istorie, disciplină care reprezintă nucleul dur al educaţiei umaniste europene. Aceştia avertizează că eliminarea acestei probe va duce la devalorizarea profilului şi va priva elevii de contextul critic şi factual necesar pentru a înţelege evoluţia societăţii.

Conform memoriului, Istoria nu înseamnă doar memorarea unor date, ci este un instrument esenţial pentru dezvoltarea discernământului şi a spiritului civic. Într-un context global marcat de „fake news”, propagandă şi extremism, privarea tinerilor de o evaluare serioasă la nivel naţional a cunoştinţelor istorice îi lasă pe aceştia vulnerabili în faţa manipulării sociale.

Contradicţii legislative şi practici europene

Comunitatea academică punctează o contradicţie flagrantă în politicile educaţionale actuale. Deşi recent au fost introduse în trunchiul comun discipline obligatorii precum „Istoria evreilor. Holocaustul” sau „Istoria comunismului din România”, noua structură a Bacalaureatului pare să eludeze tocmai relevanţa acestui domeniu.

Mai mult, decizia plasează România în opoziţie cu majoritatea statelor Uniunii Europene, unde istoria are un rol strategic şi beneficiază, de regulă, de minimum două ore pe săptămână în trunchiul comun.

„O «Românie Educată» nu poate fi construită prin restrângerea cunoaşterii propriului trecut şi prin eliminarea spiritului critic din cadrul examenelor naţionale fundamentale”, concluzionează documentul semnat în numele comunităţii academice a Facultăţii de Istorie.

Antecedentele

Problema restructurării Bacalaureatului s-a pus oficial odată cu pachetul de legi „România Educată”. În variantele iniţiale de proiecte de lege (lansate în dezbatere de fostul ministru Sorin Cîmpeanu în 2022 şi continuate de Ligia Deca în 2023), s-a dorit introducerea unui „Bacalaureat unificat” sau trunchiat. Iniţial, s-a propus o probă scrisă unică din „ştiinţe” pentru profilul uman şi o probă unică de „umanioare” (istorie, geografie, socio-umane comprimate) sub formă de grilă pentru profilul real. Societatea civilă şi profesorii au criticat dur faptul că Istoria îşi pierdea statutul de probă scrisă de sine stătătoare, fiind „diluată” într-un test general.

Forma finală adoptată prin Legea Învăţământului Preuniversitar nr. 198/2023 a stabilit că prima generaţie care va da un Bacalaureat complet modificat (cu probe diferenţiate) va fi generaţia 2030 (cei care intră în clasa a IX-a în toamna anului 2026). Legea 198/2023 lasă însă detalierea disciplinelor exacte în seama ordinelor de ministru, ceea ce a deschis cutia Pandorei.

„În 2023, când au fost aprobate legile educaţiei, încă de atunci s-a vorbit de noile planuri-cadru şi de viitoarea structură a bacalaureatului. Noi şi atunci am atras atenţia faptului că istoria este scoasă de la bacalaureat”,  explică, pentru News.ro decanul Facultăţii de Istorie de la Universitatea din Bucureşti, Matei Gheboianu. 

Potrivit decanului, schimbarea esenţială a fost pusă în practică odată cu noile ordine de ministru puse în dezbatere publică, respectiv aceea că, la profilurile filologie şi vocaţional, „la proba a doua, la care până acum era obligatorie Istorie, nu mai va fi o probă obligatorie cu o singură materie, ci vor fi mai multe opţiuni”.

Pentru decan, efectele unei asemenea decizii vor fi vizibile în timp şi vor afecta mai ales raportarea tinerilor la democraţie şi la trecutul recent.

„Vom continua să producem generaţii de tineri cărora, prin intermediul istoriei, le putem dezvolta zona aceasta, a gândirii critice, zona de ce înseamnă cetăţenie şi cetăţenie europeană”, afirmă el. În opinia sa, istoria are un rol decisiv în înţelegerea prezentului: „Istoria nu e doar despre trecutul îndepărtat, ci este despre fenomenele din ziua de astăzi, ca să înţelegem unde am ajuns”, argumentează decanul.

Unul dintre argumentele centrale invocate de Matei Gheboianu este acela că lipsa unei educaţii istorice solide favorizează confuzii grave în rândul noilor generaţii. El observă „o pondere destul de însemnată pentru zona nostalgiei comuniste”, deşi este vorba despre tineri „născuţi spre finalul anilor 2000, adică cu mult după Revoluţie”. În acelaşi timp, spune el, „vedem o zonă a extremei drepte, modul în care ce înseamnă mişcarea legionară, dar şi un cult al Mareşalului Antonescu, este din nou vizibil”. 

Gheboianu insistă şi asupra faptului că elevii iau în serios doar disciplinele care contează în mod direct la examenul final de liceu. „Pentru cei care nu dau bacalaureatul, experienţa ne spune că ei chiar nu sunt interesaţi de aceste materii”, spune el. În aceste condiţii, tocmai clasele în care se ajunge la teme esenţiale despre România contemporană, comunism şi postcomunism riscă să devină irelevante pentru o parte dintre elevi. 

În viziunea sa, tocmai prin istorie pot fi atinse o parte dintre competenţele-cheie pe care chiar ministerul le invocă în noile politici educaţionale. „Sunt cele legate de cetăţenie, gândire critică, zona democratică, în care istoria îţi dă aşa ceva”, explică el. De aceea, eliminarea istoriei din zona probelor obligatorii nu este, pentru Gheboianu, o simplă ajustare tehnică, ci un semnal privind felul în care statul înţelege formarea civică a elevilor. 

Februarie 2025: eliminarea din trunchiul comun la clasele XI-XII

Prima încercare de a scoate istoria din materia de bacalaureat istoria a avut loc în februarie 2025 când s-a pus problema redesenării planurilor-cadru. Proiectul de Ordin de Ministru privind noile Planuri-Cadru pentru liceu a fost pus în dezbatere de Ministerul Educaţiei la începutul anului 2025 şi propunea eliminarea completă a disciplinelor „Istorie” şi „Geografie” din trunchiul comun (materiile obligatorii pentru toţi elevii) în clasele a XI-a şi a XII-a. Argumentul oficial a fost flexibilizarea orarului şi introducerea modulelor obligatorii prin lege (precum Istoria Comunismului şi Istoria Evreilor. Holocaustul). Profesorii au explicat că eliminarea materiei mari („Istoria Românilor”) din trunchiul comun din ultimii doi ani de liceu elimină automat posibilitatea ca ea să fie probă de Bacalaureat viabilă pentru acele profiluri.

În vara anului 2025, în urma presiunilor publice, ministerul a revizuit planul, păstrând disciplinele în trunchiul comun. 

Mai 2026: Proiectul „Bac 2030” şi eliminarea obligativităţii la profilul filologic 

Discuţia a fost redeschisă oficial în mai 2026, când Ministerul Educaţiei a lansat proiectul de Ordin de ministru care prevedea organizarea examenelor de la bacalaureatul din 2030 şi care îi viza pe elevii care încep liceul în septembrie 2026.

Documentul prevede reconfigurarea probelor scrise. Pentru profilul Uman, specializarea Filologie, Istoria îşi pierde caracterul de probă obligatorie scrisă de specialitate, devenind o materie la alegere dintr-o listă mai lungă (alături de Geografie, Logică, Psihologie, Filosofie).

Lector universitar Daniela Popescu - Scoaterea istoriei de la bacalaureat e un „paşaport” dat tinerilor spre extremism 

De şase ani, Daniela Popescu, lector la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, organizează ateliere de istorie pentru tineri din întrega ţară. 

Conform observaţiilor realizate în cadrul atelierelor de istorie, Daniela Popescu a identificat o tendinţă îngrijorătoare: tinerii devin nostalgici după regimuri totalitare pe care nu le-au trăit, influenţaţi masiv de mediul online.

„Încep să fie nostalgici după extrema dreaptă. Şi nu este doar extrema dreaptă de la noi, ci şi internaţional, în special Germania nazistă”, spune ea. Această simpatie se extinde şi către figuri istorice controversate precum Corneliu Zelea Codreanu sau Ion Antonescu, observându-se o „tendinţă de a banaliza morţile pe care ei le-au cauzat” pe principiul că „nu au murit atât de mulţi”.

Istoricul critică viziunea „contabilă” a Ministerului Educaţiei, care pare să prioritizeze formarea viitorilor angajaţi în detrimentul formării cetăţenilor. Ea subliniază că istoria la liceu nu este destinată doar viitorilor muzeografi sau arheologi, ci tuturor adolescenţilor, oferindu-le repere esenţiale pentru a naviga prezentul.

„Ar trebui să ne întrebăm - onest şi cât se poate de serios - dacă învăţământul liceal în mileniul III îşi propune să se raporteze la absolvenţii săi mai degrabă ca la nişte viitori angajaţi sau ca la oameni ai cetăţii”, afirmă Daniela Popescu. Scoaterea istoriei din rândul materiilor obligatorii ar însemna, în opinia sa, trimiterea disciplinei în „derizoriu” şi limitarea accesului tinerilor la informaţii care consolidează valori fundamentale precum independenţa şi democraţia.

Mitul memorării vs. gândirea critică la Bacalaureat

O justificare frecventă pentru eliminarea istoriei este ideea că examenul de bacalaureat ar încuraja doar memorarea mecanică. Daniela Popescu contrazice această percepţie

„Noi acum încercăm să scoatem materia cu totul, doar pentru că programa e gândită greşit. În loc să schimbăm, poate, programa... noi scoatem cu totul istoria. Când nu ne place o problemă, o băgăm sub preş şi o rezolvăm”, mai spune Popescu. 

Mitul bacalaureatului greu la Istorie este combătut şi de asistentul universitar Adrian Herţa de la Universitatea Ovidius din Constanţa. 

„În ultimele decenii, statistic, notele de Bacalaureat obţinute la Istorie au fost mai mari decât la majoritatea celorlalte discipline. Dacă, la elevii de astăzi, există temeri sau nemulţumiri legate de cum arată subiectele de examen, aş îndrăzni să presupun că cele mai multe dintre ele vizează nu dificultatea, ci mai degrabă rostul şi utilitatea formulărilor”, explică Herţa. 

El crede că responsabili pentru temerile elevilor de liceu sunt profesorii de la clasă care nu reuşesc să transmită informaţia completă într-o manieră utilă elevilor. 

„ Nu pe evenimente în serie şi nici pe şiruri de date calendaristice ar trebui să se concentreze predarea şi evaluările (de toate tipurile) la orele de Istorie. Dacă şi de fiecare dată când se întâmplă aşa, e greşit. Gândirea istorică, gândirea cronologică, înţelegerea relaţiei cauză-efect, capacitatea de sinteză, gândirea analitică, gândirea în concepte, gândirea etică, perspectivele pluridisciplinară şi interdisciplinară – acestea sunt, după mine, câteva dintre cele mai importante dimensiuni pe care profesorul de Istorie ar trebui să le cultive şi să le exerseze cu elevii săi”, mai spune Herţa. 

Diminuarea relevanţei Istoriei este văzută ca o decizie decuplată de realitatea complexă a secolului XXI, concluzioneza Daniela Popescu, care crede că, prin astfel de măsuri, societatea riscă să devină mult mai vulnerabilă în faţa manipulării şi a formelor toxice de rău, precum dictatura şi violenţa.

„O societate în care cultura istorică ar fi şi mai precară s-ar confrunta cu riscul aproape iminent de a ajunge, dacă nu mai vulnerabilă, cel puţin mai săracă şi mai tristă”, conchide Daniela Popescu