Tinerii profesori din România păşesc astăzi în sistemul de educaţie cu mult entuziasm, dar şi cu numeroase provocări: lipsa de încredere a părinţilor, presiunea performanţei şi aşteptări adesea nerealiste. Cum reuşeşte un cadru didactic la început de drum să-şi găsească locul, să inspire elevii şi să le transmită dragostea pentru o disciplină considerată, de multe ori, „grea”?
Isabelle Odea-Alexandrescu are 26 de ani şi predă matematică la Complexul Educaţional Laude-Reut din Bucureşti. A ajuns la catedră imediat după absolvirea facultăţii, cu mult entuziasm şi cu dorinţa sinceră de a face lucrurile bine, dar s-a confruntat repede cu o realitate complicată. „Lipsa de experienţă este adesea interpretată ca lipsă de competenţă, iar acest lucru îi face pe unii părinţi să privească cu reticenţă un cadru didactic tânăr.”
Pentru Isabelle, matematica nu înseamnă doar formule şi calcule, ci un mod de a gândi. „Este un antrenament al minţii care îi ajută pe elevi să gândească structurat şi să îşi argumenteze ideile. De multe ori le spun copiilor că matematica nu îi pregăteşte doar pentru examene, ci şi pentru viaţă: îi învaţă răbdarea, perseverenţa şi curajul de a căuta răspunsuri chiar şi atunci când par greu de găsit.”
A ştiut devreme că vrea să fie profesoară, încă din şcoala generală. „Am avut-o ca model pe doamna mea profesoară de limba română - o persoană caldă, empatică, dar în acelaşi timp fermă când era nevoie. Îmi plăcea felul în care reuşea să ne capteze atenţia şi să ne facă să iubim învăţarea.” Primele semne ale pasiunii pentru predare au apărut la scurt timp: „Mi-am descoperit bucuria de a explica în pauzele dinaintea testelor, când îmi ajutam colegii să înţeleagă mai bine materia. Îmi plăcea să văd cum, după câteva minute de discuţie, lucrurile începeau să se clarifice pentru ei.”
În liceu, pasiunea ei a devenit evidentă. A predat în faţa colegilor, ca parte din activitatea profesor pentru o zi. „Emoţiile au fost mari, dar sentimentul de împlinire, uriaş. Acea experienţă mi-a confirmat că aceasta este calea pe care vreau să o urmez.”
A urmat cursurile Facultăţii de Matematică şi Informatică, specializarea Matematici Aplicate, şi a absolvit ca şefă de promoţie. În 2021, la scurt timp după licenţă, a început să predea în sistemul privat. „Am intrat în învăţământ cu inima deschisă şi cu dorinţa sinceră de a face o treabă cât mai bună. Fiecare zi e o lecţie, şi pentru mine, şi pentru elevii mei.”
Deşi nu a predat în sistemul public, Isabelle remarcă diferenţele. „În şcoala privată există mai multă autonomie în predare şi o atenţie sporită pentru nevoile individuale ale elevilor şi lucrul diferenţiat.” Ce apreciază cel mai mult este interacţiunea profesor-părinte. „Relaţia strânsă dintre şcoală şi familie creează un sentiment de apartenenţă atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Împreună formăm o comunitate.”
Implicarea ei în pregătirea elevilor nu se opreşte doar la orele de clasă, căci Isabelle încearcă să fie un sprijin pentru elevii care îşi doresc performanţă. Astfel, a îndrumat un elev de clasa a VII-a care a obţinut bronzul la Olimpiada Naţională de Matematică în anul şcolar 2023-2024. „Când ajung în clasa a V-a, elevii sunt foarte entuziasmaţi de olimpiade şi concursuri. După primele provocări, unii se descurajează. Eu încerc să le arăt că e un drum, nu o cursă.” În şcoala în care predă, sunt organizate şi cluburi de matematică care vin în sprijinul elevilor. „Copiii au opţiunea de a face ore de aprofundare sau ore pentru avansaţi. Totuşi, performanţa nu se face doar la şcoală, copilul trebuie să muncească individual; o oră sau două pe săptămână nu sunt suficiente.”
Când vine vorba de evaluarea elevilor, Isabelle preferă colaborarea dintre profesori. „În şcoala în care predau, testările sunt elaborate la nivel de catedră, în urma discuţiilor despre materia parcursă şi despre ritmul fiecărei clase. Cred că este important să gândim lucrurile acestea în echipă şi cât mai mulţi profesori să contribuie. Aşa asigurăm o evaluare echilibrată şi cât mai obiectivă.”
Meditaţiile sunt tot mai frecvente, dar ea le vede ca un simptom. „Mulţi elevi nu mai ştiu să lucreze individual. Părinţii aleg tot mai des meditaţiile din dorinţa de a-i ajuta, dar, deşi intenţia e una firească, nu le cultivă autonomia. Dimpotrivă, unii copii ajung să nu se mai implice la clasă, pentru că ştiu că oricum ‘recuperează’ la meditaţie.” Soluţia? „Să-i învăţăm cum să înveţe. Ca profesori, ar trebui să le oferim pârghii de care să se agaţe în procesul de învăţare, nu doar să predăm conţinutul materiei.”
Isabelle este, de asemenea, o promotoare a integrării tehnologiei în educaţie. „Există softuri matematice precum GeoGebra, care ajută elevii să vizualizeze mai bine conceptele, mai ales când vine vorba de geometria în spaţiu. De asemenea, platforme interactive sunt foarte eficiente - copiii adoră să încheiem ora cu un mic quiz.”
Pe termen lung, Isabelle vrea să obţină gradul didactic I şi să îşi continue formarea atât profesional, cât şi personal. „Eu cred că învăţarea nu se opreşte niciodată, iar un profesor bun este acela care rămâne mereu curios, deschis la nou şi dornic să se autodepăşească.”
În plus, îşi doreşte să se implice în continuare în pregătirea elevilor pentru concursuri şi să transmită dragostea pentru matematică cât mai multor copii. „Mi-ar plăcea să contribui la deschiderea unui centru de excelenţă în matematică. Visez la un loc unde copiii pasionaţi să înveţe într-un mediu bazat pe colaborare, creativitate şi gândire critică.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
