Negocierile de la summitul climatic COP31, desfăşurat la Antalya, în Turcia, au eşuat după ce Uniunea Europeană şi alte delegaţii au respins proiectul final de acord, care nu includea nicio referire la combustibilii fosili, una dintre principalele solicitări ale statelor europene, transmite BBC.
Preşedintele COP31, Murat Kurum, a anunţat că nici cea de-a patra versiune a documentului nu a întrunit consensul participanţilor şi că nu va mai fi elaborat un nou proiect de acord.
Reprezentantul Uniunii Europene, Darragh O’Brien, a criticat dur rezultatul negocierilor, afirmând că propunerile sunt departe de nivelul de ambiţie necesar pentru combaterea schimbărilor climatice. Oficialul european a acuzat unele state producătoare de petrol că au blocat negocierile pentru a-şi proteja interesele.
Summitul COP31 a devenit cea mai lungă conferinţă climatică din istorie, după prelungirea repetată a discuţiilor în încercarea de a obţine un compromis între delegaţii.
Ministrul australian Chris Bowen, preşedintele negocierilor COP31, a declarat că participanţii s-au confruntat cu poziţii incompatibile asupra unor aspecte esenţiale, deşi un acord părea aproape de a fi încheiat.
Potrivit acestuia, majoritatea delegaţiilor susţineau obiectivele generale ale summitului, însă câteva divergenţe, în special cele privind combustibilii fosili, s-au dovedit imposibil de depăşit.
Bowen a apreciat că negocierile s-au desfăşurat în cel mai complicat context geopolitic din ultimele decenii, pe fondul agravării efectelor schimbărilor climatice, al verilor extrem de calde din emisfera nordică şi al fenomenului El Niño.
Oficialul australian a explicat că formulări care la conferinţele precedente puteau fi eliminate din documentele finale pentru a facilita consensul au devenit de această dată condiţii nenegociabile pentru unele state.
Bowen a precizat că ar fi susţinut includerea unei referiri explicite la tranziţia de la combustibilii fosili, dar o asemenea formulare nu ar fi obţinut sprijinul necesar.
Eşecul negocierilor evidenţiază dificultăţile tot mai mari ale comunităţii internaţionale de a ajunge la un consens privind reducerea dependenţei de petrol, gaze şi cărbune, în condiţiile în care interesele economice şi energetice ale statelor participante rămân profund divergente.



























