Institutul European pentru Studii Economice, patru soluţii pentru reformarea sistemului de pensii din România - Cea mai bună soluţie este abandonarea completă a modelului bazat pe repartiţie şi trecerea la un sistem de pensii prin capitalizare

Cercetătorii Christian Năsulea, Radu Nechita şi Diana Năsulea de la Institutul European pentru Studii Economice (IES-Europe) au analizat sistemul de pensii din România.  

Pogtrivit unui comunicat de presă transmis, luni, pensionarii fac parte din categoria cetăţenilor români care au cele mai mari dificultăţi în a-şi asigura un trai decent, iar motivul este acela că sistemul public de pensii a fost construit prost, din moment ce este nevoit să completeze pensiile unor persoane cu stagiu complet de contribuţie, astfel încât să ajungă să primească măcar 1.000 de lei pe lună.  

”Pentru ca sistemul să fie reparat este nevoie de măsuri curajoase”, se arată în documentul citat.  

Potrivit Serviciului Studii şi Analize din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, 1.134.680 de persoane aveau pensii de sub 1.000 de lei/lună în luna noiembrie 2022, dintre care 302.180 aveau pensii de sub 500 lei/lună.  

Toţi aceştia primesc în realitate 1.000 lei lunar, diferenţa fiind oferită sub formă de ”indemnizaţie socială pentru pensionari”.  

”Oameni care au contribuit toată viaţa la sistemul de pensii ajung să primească înapoi un venit cu 34% sub salariul minim pe economie, ceea ce îi face să fie printre românii cei mai expuşi în faţa inflaţiei care face ravagii în această perioadă”, declară Radu Nechita, conferenţiar la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.  

Nu întâmplător, cei mai mulţi români (55%) se tem că statul nu va putea să le asigure o pensie decentă şi doar puţin peste o treime (37%) mai au încredere că pensiile pot fi plătite fără probleme (potrivit unui sondaj ISRA Center derulat în septembrie 2022).  

”Această percepţie explică în bună parte de ce contribuabilii români fac tot posibilul pentru a evita să contribuie la sistemul public de pensii. Iar aici se încadrează nu numai munca la negru, ci şi asumarea riscurilor şi poverii administrative aferente statutului de PFA”, declară profesorul de economie mondială Christian Năsulea, lector universitar la Universitatea din Bucureşti.  

”Situaţia actuală în domeniul pensiilor este de o gravitate intuită, subestimată însă de public şi ignorată de acţiunile politicienilor”, a adăugat Năsulea.  

Cercetătorii IES-Europe spun că sistemul public de pensii postdecembrist a fost gândit prost încă de la început, iar reforma acestuia, pusă în practică tardiv, abia la un deceniu după ce legislaţia fusese definitivată (2007), este insuficientă din cauza limitărilor date de sfera de cuprindere (doar o parte din angajaţi), al sumelor implicate (contribuţii şi deductibilităţi fiscale reduse) şi al obiectivelor urmărite.  

”Scopul principal al reformei era doar acela de a perpetua sistemul public de pensii bazat pe repartiţie şi nu înlocuirea lui progresivă printr-un sistem prin contribuţii capitalizate în conturi individuale, aşa cum ar fi fost normal”, afirmă Diana Năsulea, drd. la ASE Bucureşti. 

Potrivit specialiştilor, principala problemă este legată de viabilitatea unui sistem bazat pe repartiţie, aşa cum este cel construit în jurul Pilonului 1. Acesta depinde de raportul dintre cotizanţi şi beneficiari.  

”Ideea părea bună în urmă cu 100 de ani, când natalitatea era mai ridicată, intrarea pe piaţa muncii se făcea mai devreme şi speranţa de viaţă era mai redusă. Acum, însă, raportul dintre cotizanţi şi beneficiarii a ajuns să fie de aproximativ 1 la 1, iar peste mai puţin de zece ani vor ieşi la pensie „decreţeii”, în timp ce pe piaţa muncii vor intra generaţiile născute după 1990, mult mai puţin numeroase”, se mai arată în comunicatul de presă.  

”Sistemul care se plânge că oamenii trăiesc prea mult trebuie înlocuit complet” 

Potrivit dociumdentuljui citat, situaţia era recunoscută în urmă cu zece ani, când pe site-ul Casei Naţionale de Pensii era menţionat că ”dificultăţile financiare cu care se confruntă sistemele de asigurări sociale sunt generate, în principal de îmbătrânirea populaţiei, iar pentru echilibrarea bugetară se adoptă măsuri de creştere a contribuţiilor sau de reducere a cuantumului prestaţiilor, fie o combinaţie a acestora”. 

”Dar îmbătrânirea populaţiei înseamnă că bunicii şi părinţii noştri, precum şi noi înşine, trăim mai mult. Dacă un lucru atât de extraordinar creează „dificultăţi financiare” unui sistem, înseamnă că problema este tocmai sistemul şi concepţia lui, nu oamenii care „îndrăznesc” să trăiască mai mult. Un sistem pentru care o viaţă mai lungă reprezintă o dificultate nu trebuie salvat sau reparat, ci înlocuit complet!”, declară Radu Nechita.  

Argumentele autorităţilor şi ale celorlalţi susţinători ai sistemului pe repartiţie (Pilonul 1) se referă la siguranţa oferită de garanţia statului, echitatea şi solidaritatea inter-generaţională, respectiv dificultatea finanţării tranziţiei la un sistem bazat integral pe capitalizare.  

”Niciunul dintre aceste argumente nu stă în picioare”, spune Radu Nechita.  

Potrivit acestuia, hiperinflaţia din anii `90 a expropriat economiile populaţiei şi a pauperizat generaţii de pensionari, ceea ce arată cât de mari sunt garanţiile oferite de statul român. 

”A invoca echitatea e ironic în condiţiile în care pensiile pot diferi, la persoane cu niveluri salariale similare, în funcţie de profesia avută şi de anul calendaristic de pensionare, nu de nivelul contribuţiilor. Ideea de echitate e umbrită de multitudinea de profesii în care este posibilă pensionarea cu 10-15 ani mai devreme decât în cazul majorităţii cotizanţilor, cu pensii de câteva ori mai mari decât media. Iar solidaritatea inter-generaţională nu poate fi rezultatul unui sistem care transferă resurse, forţat şi netransparent, de la o generaţie la alta”, se mai arată în comunicatul de presă.  

”Singurul argument convingător este cel al dificultăţii de a finanţa tranziţia”, mai spune Radu Nechita, care adaugă că INS a estimat datoria implicită aferentă sistemul de pensii, la nivelul anului 2015, la 1.320.173,4 milioane de lei, adică echivalentul a 185% din PIB-ul înregistrat în acel an.  

Comparaţie între Pilonul 1 şi Pilonul 2 

Cercetătorii IES-Europe au analizat eficienţa sistemului public de pensii, comparând cele două sisteme, cel din jurul Pilonului 1 şi cel aferent Pilonului 2, în cei 14 ani în care ele au existat simultan (2008-2011). 

Calculele arată că pensia lunară aferentă asigurată de Pilonul 1 unui salariat mediu, care a contribuit 14 ani (din stagiul complet de 35 de ani), ar fi de 634 lei (1586x14/35). Dacă însă acest salariat mediu ar fi avut posibilitatea de a depune toate aceste contribuţii în Pilonul 2, valoarea cumulată la sfârşitul anului 2021 s-ar fi ridicat la un portofoliu de 215.642 lei, în ipoteza unui randament nominal de 7,82% (egal cu randamentul mediu al fondurilor de pensii din Pilonul 2).  

”Presupunând acelaşi randament mediu şi în continuare, această sumă ar genera o pensie lunară de 1.405 lei, în timp ce portofoliul acumulat ar rămâne moştenire. Prin urmare, în ipotezele simplificate, la contribuţii egale, nivelul pensiei tip Pilon 2 este mai mult decât dublul celui aferent Pilonului 1”, se mai arată în comunicat. 

Cele 4 soluţii IES-Europe 

Cercetătorii IES-Europe propun patru soluţii care să rezolve în bună parte problemele sistemului de pensii, astfel încât să nu se ajungă la colaps.  

Prima soluţie se referă la relaxarea rezonabilă a restricţiilor de portofoliu întâlnite la Pilonul 2, în condiţiile în care, în prezent, investiţiile sunt limitate (cu foarte puţine excepţii) la pieţele reglementate din UE şi Spaţiul Economic European.  

De asemenea, ar trebui modificate şi limitele maxime ale investiţiilor în acţiuni (în prezent, această limită este de 50% la acţiuni şi 70% în titluri de stat).  

A doua soluţie înseamnă creşterea plafonului de deductibilitate fiscală pentru contribuţiile la Pilonul 3, care este în prezent de doar 400 euro/an, neschimbată din momentul adoptării legii 411/2004, când reprezenta un pic mai puţin decât salariul mediu brut lunar, iar acum înseamnă doar puţin peste o treime din salariul mediu brut lunar. 

Cea de a treia soluţie implică revizuirea restricţiilor şi obligaţiilor de informare ale fondurilor private de pensii (Pilon 2). În prezent, administratorii fondurilor private de pensii tratează superficial comunicarea cu clienţii lor, ceea ce reprezintă „o eroare strategică”, spun cercetătorii IES-Europe. Există astfel riscul ca autorităţile să speculeze lipsa de informare şi să adopte sancţiuni abuzive, cum s-a întâmplat în Polonia şi Ungaria, unde au fost naţionalizate fondurile acumulate în corespondentul Pilonului 2 din ţările respective. 

A patra soluţie, care reprezintă adevărata reformă a pensiilor din România, este abandonarea completă a sistemului de pensii prin repartiţie şi trecerea la un sistem prin capitalizare dublată de asumarea de către stat a datoriei publice către actualii pensionari. 

”Soluţia ar presupune calculul obligaţiilor explicite şi implicite asumate de statul român faţă de pensionari şi angajaţi. Asumarea lor explicită, recunoaşterea ca o datorie publică şi rambursarea acesteia, etalată în timp, ar fi realizată de către toţi cetăţenii, iar „preţul“ plătit de cetăţeni ar fi astfel explicit şi nu mascat, cum e acum. Ar fi preţul ieşirii din capcana repartiţiei şi al câştigării autonomiei faţă de stat”, explică Radu Nechita. 

IES-Europe este o organizaţie non-guvernamentală fondată în 1989, ale cărei principale activităţi sunt legate de educaţia economică şi de promovarea principiilor liberalismului clasic în politicile publice şi în societate în general. Epicenter este o reţea independentă de organizaţii non-guvernamentale ce îşi propune să ofere informaţii în dezbaterile publice pe marginea politicilor publice ale Uniunii Europene şi să promoveze principiile unei societăţi libere bazându-se pe expertiza economică a membrilor săi.