Zona euro ar putea avea nevoie de obligaţiuni comune şi un buget comun, potrivit unui document de analiză publicat miercuri de Comisia Europeană, care include idei pentru aprofundarea integrării Uniunii Europene în jurul monedei unice după retragerea Marii Britanii în 2019, dar Germania a anunţat că se opune unor astfel de obligaţiuni, transmite Reuters.
Comisia expune în document idei despre aprofundarea Uniunii Economice şi Monetare până în 2025.
În ultimele luni, autorităţile de la Bruxelles au lucrat la scenarii privind crearea unui post de ministru de Finanţe european care să administreze veniturile comune ale zonei euro, cheltuielile şi împrumuturile, iar acestea au devenit mai probabile după ce fostul bancher Emmanuel Macron a devenit preşedinte al Franţei, în această lună.
Conservatorii germani nu agreeză această idee, considerând că ar însemna ca statele mai bogate să plătească pentru cele mai sărace sau cele care au politici iresponsabile, precum şi datorii comune pentru cele 19 state din zona euro.
"Pentru noi, în contextul Brexitului, este important ca întrebările despre evoluţiile din uniunea monetară să fie văzute în cadrul evoluţiilor de la nivelul UE, în ansamblul ei”, a spus un purtător de cuvânt al Ministerului german de Finanţe.
El a adăugat că Germania lucrează împreună cu Franţa la întrebări legate de viitorul Uniunii Europene.
Germania va analiza propunerile Comisiei, fiind prea devreme de discutat subiecte individuale. Totodată, opinia Germaniei este că Europa trebuie să pună în aplicare regulile existente, pentru a-şi creşte credibilitatea, înainte de a aprofunda integrarea, a mai spus purtătorul de cuvânt din Germania.
Documentul Comisiei examinează posibile reforme pentru zona euro, după criza datoriilor suverane din 2010-2012 care aproape a distrus-o, şi a fost publicat înainte de începerea negocierilor privind ieşirea Marii Britanii din UE.
Comisia evită să facă sugestii clare referitoare la evoluţia zonei euro, lăsând la latitudinea guvernelor să decidă care idei sunt preferate.
Instituţia afirmă însă că în etapele ulterioare de integrare ar trebui înfiinţată o trezorerie a zonei euro.
Preşedintele Eurogrup ar putea fi însărcinat cu conducerea noii instituţii. Rolul preşedintelui Eurogrup, din care fac parte miniştrii de Finanţe din zona euro, ar putea fi integrat în Comisia Europeană.
Trezoreria ar putea avea rol de stabilizare macroeconomică, acesta fiind limbajul UE pentru un buget al zonei euro care să atenueze şocurile economice, folosit, de exemplu, pentru susţinerea investiţiilor, care sunt primele victime ale unei recesiuni.
O altă opţiune ar fi ca un astfel de buget să opereze ca un fond de reasigurare pentru schemele naţionale pentru şomaj, în timpul perioadelor economice dificile, când deficitele bugetare naţionale sunt ridicate, dar acest fapt ar necesita convergenţa politicilor muncii.
O altă funcţie ar putea fi a unui fond pentru perioadele dificile, care să acumuleze bani în mod regulat, care să-i distribuie pentru atenuarea unor şocuri mari şi care să aibă dreptul chiar să acorde împrumuturi limitate dar să şi economisească în perioadele favorabile.
Finanţarea bugetului zonei euro ar putea proveni de la fondul de salvare al zonei euro, de la bugetul UE sau de la fiecare stat, ca procentaj din PIB sau din veniturile fiscale. Bugetul zonei euro ar putea avea dreptul să se finanţeze direct din piaţă.
La bugetul respectiv ar putea avea acces şi state din afara zonei euro, cu condiţia respectării regulilor bugetare ale UE şi a reformelor care măresc convergenţa economiilor UE.
Trezoreria ar putea să acorde finanţări prin intermediul unor ”active europene sigure”, respectiv obligaţiuni în euro care ar deveni de referinţă pe pieţele financiare europene, după ce vor fi suficiente în circulaţie.
O altă idee, care nu implică datorii comune, este înfiinţarea unei instituţii publice sau private care să cumpere un portofoliu de obligaţiuni guvernamentale din zona euro şi să emită obligaţiuni proprii în baza portofoliului respectiv.
Raportul CE împarte procesl de aprofundare a integrării în două stadii. Până în 2019 – alegerile parlamentare europene şi sfârşitul mandatului actualei Comisii – atenţia va fi pe finalizarea proceselor deja începute.
Zona euro ar conveni înfiinţarea Programului de Asigurare a Depozitelor Europene (European Deposit Insurance Scheme - EDIS) pentru susţinerea fondului de salvare a băncilor, dacă acesta rămâne fără bani. De asemenea, s-ar ocupa de problema creditelor neperformante din sistemul bancar european.
Tot până în 2019, zona euro ar trebui să facă progrese cu Uniunea Pieţelor de Capital, un proiect de creare a mai multor surse de finanţare pentru populaţie şi companii, pe o piaţă dominată de bănci.
În a doua etapă, din perioada 2019-2025, zona euro ar putea implementa complet EDIS, ar lua în considerare crearea activelor europene sigure, a trezoreriei zonei euro, a bugetului şi a ministrului de Finanţe.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
