Franţa se află, din nou, în criză guvernamentală, iar căderea Executivului francez, al patrulea în doi ani, aduce o nouă perioadă de amânare în privinţa bugetului, fără vreun orizont clar de depăşire a indeciziei, arată o analiză semnată de casa de brokeraj XTB România. Potrivit analizei, pe traseul actual, cu un deficit de 5,8% anul trecut, cel mai mare din Zona Euro, Franţa ar fi pe cale să ajungă la o povară a datoriei care ar gâtui economia reală.
”Franţa se află, din nou, în criză guvernamentală. Căderea executivului francez, al patrulea în doi ani, aduce o nouă perioadă de amânare în privinţa bugetului, fără vreun orizont clar de depăşire a indeciziei”, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.
Propunerea care a doborât Guvernul Bayrou, cea a unui pachet de austeritate de 44 de miliarde de euro gândit să reducă deficitul de la 5,4% anul acesta la 4,6% anul viitor, a fost considerată inacceptabilă de socialişti, dar şi de formaţiunea lui Marine le Pen. Problema fundamentală a unui plan care să primească susţinerea parlamentului divizat între partide de stânga, centru şi dreapta în trei părţi comparabile, cu opinii bugetare puternice, este dificil de rezolvat fără concesii ample.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
Preşedintele Emmanuel Macron ar putea şoca din nou prin convocarea de alegeri anticipate, dar, după ce mişcarea similară anterioară a slăbit scorul formaţiunii sale, iar contextul curent ar putea favoriza extrema stângă şi cea dreaptă, cel mai probabil va veni cu o nouă propunere de premier în zilele următoare. Ar putea urma câteva scenarii: primul, numirea unui premier loial, de centru, precum Sébastien Lecornu, fost ministru al Apărării, sau Julien Denormandie, menţionează analiza.
”Al doilea: o mişcare mai îndrăzneaţă - deşi mai puţin probabilă - numirea unui socialist precum Olivier Faure. S-ar putea obţine un proiect bugetar acceptat de Parlament, dar cu preţul unei îndepărtări de politicile susţinute de preşedinte. O decizie majoră, creşterea vârstei de pensionare cu doi ani, ar putea fi suspendată, tăierile de cheltuieli propuse de Bayrou în mare parte eliminate şi accentul mutat pe creşteri de taxe în special pentru cei cu venituri ridicate”, subliniază Claudiu Cazacu.
Al treilea ar fi numirea unui conservator precum Xavier Bertrand, susţinut de zona de centru-dreapta.
Al patrulea scenariu ar fi o noutate, şi probabil pariul cel mai curajos care ar putea oferi o şansă de ieşire din blocajul curent: numirea unui tehnocrat. Eric Lombard (ministru de finanţe) sau Pierre Moscovici (fost ministru socialist) ar putea opera pragmatic, lucrând la obţinerea unui consens care să atace problemele fundamentale într-o manieră mai aproape de neutralitate, şi deci mai palatabile pentru toată lumea, spune analistul.
”Având în vedere cele două treimi din voturi împotrivă la moţiunea de cenzură şi presiunea datoriei publice în creştere, poziţia sa nu va fi deloc uşoară. Iar dacă preşedintele alege să numească un premier care să urmeze liniile fostului guvern, repetarea paşilor care ar duce la altă moţiune de cenzură ar fi prima posibilitate. În acest caz, însă, reacţia pieţelor ar putea să nu mai fie la fel de blândă ca până acum. Investitorii au părut să fi luat deja în calcul căderea guvernului, astfel încât indicele CA40 a marcat un câştig de 0,8%. Totuşi, de la vârful din august, bursa este cu 3% mai jos, astfel încât instabilitatea s-a reflectat deja în preţuri, doar că variaţiile procentuale au fost, totuşi, limitate, e drept, într-o perioadă de vacanţă”, adaugă el.
Pieţele de datorie publică au fost, de asemenea, luni, destul de răbdătoare. Marţi dimineaţă, titlurile de stat pe 10 ani au ajuns la un randament de 3,48%, faţă de 3,2% la începutul anului. Trendul, chiar dacă lent, este de monitorizat, subliniază consultantul de strategie al XTB România. Prelungirea unei situaţii incerte nu este favorabilă temperării sale. Dacă dobânzile vor continua tendinţa ascendentă, depăşind vârful recent de 3,6%, ar ajunge într-o zonă atinsă abia în 2011, complicând calculele pentru finanţare.
”Pe traseul actual, cu un deficit de 5,8% anul trecut, cel mai mare din zona Euro, Franţa ar fi pe cale să ajungă la o povară a datoriei care ar gâtui economia reală. Deja la finele primului trimestru, datoria ajunsese la 114% din PIB, 3,3 trilioane de euro, şi 7% din veniturile guvernamentale erau alocate pentru serviciul datoriei. Dobânzi ridicate şi volum mare al datoriei înseamnă o redirecţionare a resurselor dinspre economia reală şi o deteriorare a potenţialului de creştere”, afirmă Cazacu.
Situaţia este diferită în Germania, care a propus o majorare a cheltuielilor publice şi a datoriei, dar are suficient spaţiu de acţiune. Divergenţa datoriei publice în PIB faţă de Germania a început după criza financiară şi s-a adâncit masiv în ultimii ani. Dacă Germania a reuşit anul acesta o coborâre la 62,3% din PIB de la un vârf de 81% în T4 2010, Franţa a crescut de la 86,3% în acelaşi moment la 114,1%. Perioada 2012 - 2019 a fost folosită pentru consolidare fiscală în Germania, dar contextul politic şi economic nu a permis Franţei o atitudine asemănătoare, mai precizează Claudiu Cazacu.
Franţa nu este singura care se confruntă cu spectrul dobânzilor în ascensiune. De cealaltă parte a Canalului Mânecii, creşterea costului datoriei publice pune probleme şi mai mari, dobânzile la titlurile de stat pe 30 de ani ajungând la niveluri întâlnite ultima dată în 1998. Şi aceasta, înainte de votul pentru un buget nepopular care ar urma să aducă noi majorări de taxe, în timp vice-premierul şi-a dat demisia şi popularitatea laburiştilor este în scădere.
”Entuziasmul investitorilor pentru Europa a fost un val care a ”ridicat toate vasele” în primul trimestru, însă al doilea trimestru a dus la accentuarea diferenţelor. DAX are un avans de 18,5% anul acesta, de patru ori faţă de saltul de 4,8% al indicelui francez. Situaţia politică actuală nu favorizează o recuperare, fie şi parţială, a diferenţei pe termen scurt, cu excepţia unui coridor foarte îngust de înţelegere în privinţa unui plan bugetar, eventual condus de un premier tehnocrat. În perspectivă mai lungă, lipsa ajustărilor fiscale în Franţa ar putea conduce la nevoia unor răspunsuri şi mai severe ulterior, iar răbdarea pieţelor se poate subţia. O slăbire a încrederii în Franţa ar avea efecte asupra întregii zone Euro. Pentru pieţele bursiere şi cele de datorie publică, un plan credibil de reglare a bugetului este esenţial”, adaugă Claudiu Cazacu, consultant de strategie XTB România.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
