Disputa privind Groenlanda, ce iniţial părea un moft al preşedintelul Trump, s-a transformat într-un conflict economic global, iar printre potenţialii beneficiari se numără ţările care controlează blocajele strategice, arată o analiză XTB, companie de investiţii pe bursele internaţionale. Din perspectivă financiară, activele refugiu ies în evidenţă ca fiind câştigătoare. Consumatorii americani se numără printre pierzătorii tăcuţi, deoarece tarifele mai mari implică preţuri de import majorate. Într-un scenariu de tensiuni prelungite, Europa ar putea accelera strategia de autosuficienţă energetică.
”Disputa privind Groenlanda, ce iniţial părea un moft al preşedintelul Trump, s-a transformat într-un conflict economic global. Pentru pieţe, acest lucru vine cu o porţie de risc geopolitic suplimentară şi redeschide un scenariu despre care se credea că este ţinut sub control după acordurile din 2025”, arată analiştii XTB, companie de investiţii pe bursele internaţionale.
Decizia preşedintelui SUA de a impune, de la 1 februarie, tarife de 10% asupra a opt ţări europene poziţionate împotriva preluării insulei, cu o clauză de majorare a acestora la 25% în iunie, marchează o ruptură în relaţiile transatlantice. Punctul central nu este doar impactul asupra comerţului, ci şi precedentul politic: utilizarea explicită a sancţiunilor economice pentru a forţa concesii teritoriale.
Europa a răspuns cu o poziţie mult mai dură decât în episoadele anterioare. Uniunea Europeană a transmis că ia în calcul două măsuri ferme: activarea Instrumentului anti-coerciune (ACI) şi reluarea unui pachet de represalii de până la 93 de miliarde de euro. Astfel, conflictul depăşeşte sfera comercială şi ar putea ajunge să includă reglementări financiare.
”Cu alte cuvinte, tensiunile s-ar putea extinde la sectoare strategice şi fluxuri de capital, crescând potenţialul de perturbare cu efect în lanţ în întregul sistem, dar şi volatilitate pe pieţele globale. Conflictul scoate la iveală dependenţe asimetrice. Statele Unite au importat bunuri în valoare de peste 365 de miliarde de dolari din ţările afectate în ultimul an, Germania şi Regatul Unit reprezentând o mare parte din acest flux”, mai spun analiştii.
Mare parte din aceste importuri constau în bunuri intermediare cu valoare adăugată ridicată, dificil de înlocuit pe termen scurt. Acest lucru limitează capacitatea tarifelor de a funcţiona ca instrument de presiune pe termen lung, explică analiştii XTB.
Pe de altă parte, o porţiune importantă din exporturile SUA către Europa este reprezentată de materii prime agricole, energie şi servicii digitale - segmente în care există substitute regionale sau globale. Acest dezechilibru ajută la explicarea motivului pentru care Europa percepe un spaţiu de acţiune mai mare, iar Washingtonul exercită presiune, încercând să forţeze o rezolvare înainte ca lanţurile de aprovizionare să se adapteze.
”Printre potenţialii beneficiari se numără ţările care controlează blocajele strategice. Danemarca, pe lângă rolul său politic, găzduieşte Novo Nordisk, un furnizor cheie de tratamente inovatoare pentru piaţa nord-americană, şi Maersk, un actor central în transportul maritim global. Olanda, cu ASML, deţine o poziţie practic monopolistă în domeniul echipamentelor avansate de litografie, fără de care industria semiconductorilor din SUA s-ar confrunta cu obstacole importante”, mai spun ei.
La acestea se adaugă Norvegia, care apare ca beneficiar indirect datorită ponderii sale în sectorul gazelor naturale şi al petrolului. La rândul său, Germania îşi menţine poziţia de lider în domeniul maşinilor industriale, automatizării, produselor chimice şi senzorilor - domenii în care înlocuirea nu este imediată. Franţa combină influenţa politică cu puterea în sectoarele energiei nucleare, apărării şi aerospaţial, precum şi cu produsele de lux cu o putere mare de stabilire a preţurilor.
Într-un scenariu de tensiuni prelungite, Europa ar putea accelera strategia de autosuficienţă energetică. Aceasta poate creşte importurile din Norvegia, poate reduce dependenţa de alţi furnizori şi îşi poate consolida poziţia de negociere. Dacă această direcţie se confirmă, fluxurile energetice se modifică, iar influenţa SUA pe piaţa europeană a hidrocarburilor scade, precizează analiştii XTB.
Din perspectivă financiară, activele refugiu ies în evidenţă ca fiind câştigătoare. Aurul a atins niveluri apropiate de 4.700 de dolari pe uncie, susţinut de achiziţii record ale băncilor centrale, în timp ce euro şi alte monede europene au dat dovadă de o rezilienţă relativă. Narativul potrivit căruia confruntarea slăbeşte încrederea în instituţiile din SUA susţine realocarea treptată a capitalului către active percepute ca fiind mai stabile.
Statele Unite se confruntă cu riscuri care depăşesc comerţul bilateral. Economia SUA menţine un deficit extern şi o dependenţă ridicată de capitalul străin. Europa, inclusiv Regatul Unit şi Norvegia, deţine peste 10 trilioane de dolari în active financiare americane.
”Deşi o vânzare masivă este puţin probabilă, chiar şi o schimbare marginală în preferinţa pentru activele în dolari ar putea duce la dobânzi mai mari şi la o presiune asupra monedei americane”, mai punctează analiştii XTB.
În zona de producţie, cele mai vulnerabile sectoare din Statele Unite nu sunt neapărat exportatorii, ci mai degrabă cele care depind de componente europene esenţiale, precum apărarea, industria aerospaţială, produsele farmaceutice şi tehnologia avansată. Chiar şi o întrerupere parţială a acestor aprovizionări ar avea efecte uriaşe asupra investiţiilor, ocupării forţei de muncă şi competitivităţii, crescând costul intern al confruntării.
”Mai mult, consumatorii americani se numără printre pierzătorii tăcuţi, deoarece tarifele mai mari implică preţuri de import majorate. Acest lucru duce la presiune asupra inflaţiei şi reduce puterea de cumpărare. De asemenea, spaţiul de manevră pentru stimulente fiscale rămâne limitat. Acest canal intern ar putea eroda rapid sprijinul politic pentru strategie, în cazul prelungirii conflictului. Pe termen scurt, o combinaţie între un dolar mai slab şi protecţionism ar putea oferi un sprijin temporar unor sectoare din Statele Unite. Cu toate acestea, balanţa pe termen mediu şi lung este nefavorabilă: investiţii mai mici, inflaţie importată mai mare şi o dilemă complexă între monetizarea datoriei sau implementarea unor ajustări fiscale drastice”, consideră ei.
Medikatv.ro
