Este amuzant să ne imaginăm o lume fără cash, în care oamenii, eliberaţi de inconvenientele banilor fizici, ar face cumpărăturile prin simpla folosire a dispozitelor mobile. Fiecare tranzacţie ar fi protejată de fraude, ar primi puncte de recompensă şi ar fi înregistrată în timp şi spaţiu. Acest univers exclude însă un aspect fundamental al civilizaţiei umane, acela că o lume fără cash este o lume fără bani, se arată într-o analiză publicată de Bloomberg.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Evidenţa tranzacţiilor ar putea ajuta fiscul să încaseze taxele de miliarde de dolari pierdute din cauza veniturilor neraportate, inclusiv a celor 80 de dolari care pot fi obţinuţi prin vânzarea unui frigider vechi pe un site de specialitate. Traficanţii de droguri, neputincioşi în lipsa unui mediu al tranzacţiilor anonime, ar adopta profesii legale. El Chapo ar putea deveni inspector de asigurări.

Aceasta este utopia descrisă de Nathan Heller în New Yorker şi de către un fost economist şef al FMI, Kenneth Rogoff, în cartea ”The Curse of Cash” (Blestemul Cash-ului). Dar din acest univers lipseşte un aspect fundamental al civilizaţiei umane. O lume fără numerar este o lume fără bani.

Banii aparţin deţinătorului, într-un anumit moment. Nu contează dacă o bancnotă s-a pierdut sau a fost furată la un moment dat. Banii circulă. Un depozit bancar conferă însă băncii custodia banilor. Un cont nu înseamnă bani ci dreptul la acei bani.

Este o distincţie importantă. Dreptul asupra banilor este bun atâta timp cât poate fi exercitat, iar într-o lume fără numerar foecare tranzacţie trebuie să treacă printr-o instituţie financiară.

Băncile, fiind instituţii private, au dreptul să refuze tranzacţiile. Nu ne putem aştepta ca fiecare plată să se desfăşoare corect.

Asta înseamnă că organizaţii politice nepopulare ar putea fi private foarte uşor de accesul la fonduri.

Tentative din trecut de combatere a spălării banilor au blocat în mod incorect accesul la servicii financiare al unor persoane, companii sau organizaţii de caritate legale, iar eliminarea banilor fizici ar conduce fără îndoială la daune colaterale.

Argumentele împotriva cash-ului, pentru combaterea criminalităţii, sunt exagerate. Anul trecut, o evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, efectuată de guvernul britanic, a constatat că instituţii reglementate precum băncile şi furnizori de servicii de contabilitate (cazul firmei panameze Mossack Fonseca), reprezintă riscuri mai mari de facilitare, stocare sau transfer de fonduri ilegale. Numerarul este abia pe locul al treilea. Folosind acest raţionament, mai întâi ar trebui închise băncile şi firmele de contabilitate!

Unul din beneficiile aduse de renunţarea la banii fizici în schimbul dreptului la bani este că acesta poate fi bonificat, anulat sau confiscat. Asta nu sună în beneficiul majorităţii oamenilor, dar este atractiv pentru cei care vor trimiterea dobânzilor în teritoriu negativ.

Aşa cum explică Rogoff, politica dobânzilor negative este un instrument important al băncilor centrale pentru refacerea stabilităţii macroeconomice. În perioadele de încetinire a creşterii economice, costurile mai scăzute ale împrumuturilor stimulează companiile să investească şi oamenii să cheltuiască.

Banii fizici stau în calea politicilor dobânzilor negative, pentru că oamenii care nu le acceptă pur şi simplu pot să îi depozite în seifuri.

Transformarea banilor în conturi bancare permite însă guvernelor să impună o taxă pe economii, în numele politicii monetare.

Oamenii se pricep la evitarea taxelor. Dacă dobânzile scad prea mult sub zero, este posibil ca cetăţenii să găsească o formă alternativă de numerar.  Traficanţii de droguri sigur o vor face. Banii au fost reinventaţi în repetate rânduri de-a lungul istoriei, sub formă de scoici, ţigări şi până la coduri criptografice. Oamenii sunt ingenioşi.

Rogoff recunoaşte acest risc şi afirmă că eliminarea banilor fizici va fi eficientă doar dacă guvernele vor combate sistemele alternative de tranzacţionare.

Asta sună ca politica aplicată în China secolului al 13-lea, când utilizarea aurului şi argintului ca mijloc de plată era pedepsită cu moartea. Aceasta nu era o politică a unei societăţi libere, ca şi abolirea cash-ului.

O economie fără numerar încalcă legile de bază după care au funcţionat banii încă de la revoluţia industrială. Justificarea pentru renunţarea la o libertate fundamentală este că ar deschide calea unei politici experimentale menită să impună o nouă taxă pe bani. Aceştia ar putea fi o iluzie colectivă, dar susţinătorii eliminării banilor trăiesc propria lor fantezie, conchide articolul.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.