Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 2025, László Krasznahorkai, este un mare scriitor epic în tradiţia central-europeană care se întinde de la Kafka la Thomas Bernhard şi se caracterizează prin absurdism şi exces grotesc. Deşi păstrează o casă în Ungaria natală, Krasznahorkai a petrecut ultimii ani trăind în exil autoimpus la Berlin şi Trieste şi nu şi-a ascuns dispreţul faţă de politicile prim-ministrului Viktor Orbán, scrie The Guardian.
În romanul său „Baron Wenckheim’s Homecoming”, publicat şi în română, apare un personaj „malefic, bolnav şi atotputernic”, dar fără nume, care străbate oraşul într-un convoi de maşini negre şi pe care unii critici l-au identificat ca fiind o aluzie la premierul autoritar care guvernează Ungaria din 2010.
În timpul mandatului său, partidul Fidesz al lui Orbán a aliniat în mod sistematic universităţile, teatrele, agenţiile de ştiri independente şi industria cărţii la modelul său de „democraţie iliberală”. În ceea ce priveşte războiul din Ucraina vecină, Ungaria a încercat să adopte o poziţie neutră, condamnând războiul, dar şi blamând Ucraina şi aliaţii săi occidentali, rămânând în acelaşi timp una dintre puţinele ţări europene care nu au acordat ajutor militar.
Într-un interviu acordat Yale Review în februarie anul acesta, Krasznahorkai a declarat că învestirea lui Donald Trump l-a umplut de „groază” şi a descris eşecul lui Orbán de a-l condamna pe Putin ca fiind rezultatul unei mentalităţi „psihiatrice”.
„Ungaria este o ţară vecină cu Ucraina, iar regimul Orbán adoptă o poziţie fără precedent - aproape fără egal în istoria Ungariei”, a afirmat el. „Nu mi-aş fi imaginat niciodată că liderii politici maghiari vor vorbi despre aşa-zisa neutralitate în această chestiune! Cum poate o ţară să fie neutră atunci când ruşii invadează o ţară vecină?”.
Opere majore
El adoptă un ton mai contemplativ, fin calibrat, rezultând o serie de opere inspirate de impresiile profunde lăsate de călătoriile sale în China şi Japonia, potrivit lui Anders Olsson, preşedinte al Comitetului Nobel.
Despre căutarea unei grădini secrete, romanul său din 2003 „Északról hegy, Délről tó, Nyugatról utak, Keletről folyó” („Un munte la nord, un lac la sud, căi spre vest, un râu la est”, 2022) este o poveste misterioasă, cu pasaje lirice puternice, care se desfăşoară în sud-estul oraşului Kyoto. Opera are caracterul unui preludiu la bogata „Seiobo járt odalent” (2008; „Seiobo There Below”, 2013), o colecţie de şaptesprezece povestiri aranjate într-o secvenţă Fibonacci despre rolul frumuseţii şi al creaţiei artistice într-o lume a orbirii şi a impermanenţei. Aceasta reprezintă opera majoră a lui Krasznahorkai. De neuitat este în special scena de deschidere, în care o stârcă albă ca zăpada stă nemişcată în mijlocul râului Kamo din Kyoto, aşteptându-şi victima în vârtejurile de dedesubt. Invizibilă pentru mulţimea de oameni care trec pe lângă ea, pasărea devine o imagine evazivă a situaţiei particulare a artistului.
Firul conductor al cărţii este mitul japonez despre Seiobo, care, potrivit legendei, protejează grădina care, la fiecare trei mii de ani, produce fructe care conferă nemurirea. În carte, mitul se referă la crearea unei opere de artă şi, într-o serie de episoade, urmărim geneza unei astfel de opere în cele mai diverse epoci şi medii. Adesea, actul creaţiei are loc după o lungă perioadă de pregătire marcată de tradiţie şi măiestrie practică. Operele pot apărea şi ca rezultat al unor circumstanţe întârziate sau confuze, ca în povestea transportului periculos al unui tablou neterminat al renumitului artist renascentist Pietro Vannucci de la Florenţa la Perugia, oraşul natal al acestuia. În timp ce toată lumea crede că Perugino, aşa cum este cunoscut în mod obişnuit, a renunţat la pictură, în Perugia are loc un miracol.
Artistul însuşi este, ca de multe ori în „Seiobo There Below”, absent din aceste povestiri. În schimb, ni se prezintă personaje care stau uşor într-o parte a operei care urmează să ia naştere. Acestea pot include îngrijitori, spectatori sau meşteri devotaţi, care rareori sau chiar niciodată nu înţeleg semnificaţia operei la care participă. Cartea este o reprezentare magistrală, în cursul căreia cititorul este condus printr-o serie de „uşi laterale” către actul inexplicabil al creaţiei, descrie Comitetul Nobel opera scriitorului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
