Klaus Kallmann, născut la Berlin în 1928, stabilit în Statele Unite, nepotul lui Felix Kallmann (1853-1938), un evreu german persecutat de nazişti, revendică tabloul „Hôpital Saint-Paul à Saint-Rémy-de-Provence”, a dezvăluit Le Monde.
Tabloul de 63,4 x 49 cm este expus în sala 67, de la nivelul intermediar al muzeului parizian.
În ciuda vârstei înaintate, Kallmann păstrează o amintire vie a unui tablou plin de culoare al lui Vincent Van Gogh (1853-1890), care a fost expus în vila bunicului său până în 1932-1933. În centrul tabloului, este un bărbat cu pălărie, care pozează sub un copac mare cu trunchi noduros şi frunziş aproape contorsionat. În fundal, o faţadă cu coloane, împodobită cu obloane verzi, pe un cer azuriu.
Datorită tuşelor de pensulă caracteristice pictorului olandez, aproape că se simte cum suflă mistralul peste această scenă. Van Gogh l-a imortalizat pe Théophile Peyron, medicul care l-a îngrijit timp de un an la spitalul psihiatric din Saint-Paul-de-Mausole, în Saint-Rémy-de-Provence, în departamentul Bouches-du-Rhône, cu puţin timp înainte de moartea sa.
De nouă ani, Klaus Kallmann se luptă să recupereze acest tablou datat din 1889.
Cererea sa este în prezent analizată de Comisia pentru restituirea bunurilor şi despăgubirea victimelor confiscărilor antisemite (CIVS), care urmează să emită o recomandare în toamnă.
Familia Kallmann susţine că opera îi aparţinea înainte de a fi vândută sub constrângere, după venirea naziştilor la putere în Germania. Punctul central al anchetei îl constituie circumstanţele exacte ale acestei cedări.
"Ceea ce trebuie verificat este momentul în care familia s-a despărţit de operă: s-a întâmplat într-adevăr sub constrângere, în timpul regimului nazist, sau a avut loc înainte? Am găsit documente care arată că bunicul Félix Kallmann dorea deja să se despartă de opera în cauză încă din 1932", precizează Inès Rotermund-Reynard, cercetătoare la Muzeul Orsay.
Cercetătorii încearcă acum să stabilească dacă vânzarea a avut loc efectiv înainte de 1933 sau dacă s-a produs mai târziu, într-un context de persecuţie. "Asta este problema", adaugă cercetătoarea de la Muzeul d'Orsay. "Ne putem întreba dacă nu a fost vorba de o vânzare obişnuită (...) sau dacă, mai degrabă, spre sfârşitul anului 1933, s-a despărţit de operă (...) pentru că se temea de nazişti".




























