Spectacolul „Cei drepţi” de Albert Camus, una dintre montările actualei stagiuni, în regia lui Mihai Măniuţiu, se joacă în premieră la Sala Pictura a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, pe 22 şi 27 octombrie, de la ora 20.00.
În distribuţie: Marius Manole, Raluca Aprodu, Marius Bodochi, Mirela Oprişor, Maia Morgenstern, Ciprian Nicula. Decorul: Adrian Damian, costumele: Luiza Enescu. Muzica: Mihai Dobre.
Pusă în scenă în decembrie 1949, la Teatrul Hébertot în regia lui Paul Œttly, această piesă aparţine celui de al doilea ciclu al operelor lui Camus, cel al Revoltei. Aspră, tensionată şi profund lirică, ea traduce dorinţa lui de a crea o veritabilă tragedie modernă, din convingerea că era epoca potrivită pentru aşa ceva, se arată într-un studiu camusian.
„În plin război rece, Camus reflectează asupra problematicii violenţei pe care o abordează prin prisma conştiinţei intelectuale şi morale. Antagonismul celor două noţiuni pozitive, dragostea de viaţă în toată plenitudinea ei şi justiţia socială, i se părea pe atunci esenţial”, potrivit Eugène Kouchkine, de la Societatea de studii camusiene.
Interesat de figurile revoluţionarilor ruşi de la 1905, numiţi de el într-un eseu „asasinii delicaţi”, Albert Camus nu pregetă în a-şi declara admiraţia pentru aceştia în cartea „Omul revoltat”, apoi şi prin această piesă. „Scriind despre violenţă şi crimă, am încercat să definesc limita la care crima trebuie să se oprească. Exemplul lui Kaliaiev şi al camarazilor săi m-a făcut să conchid că nu poţi ucide decât cu condiţia de a muri tu însuţi, că nimeni nu are dreptul să atenteze la existenţa unei fiinţe fără să accepte imediat propria dispariţie”. Impresionat de moartea eroică a tinerilor revoluţionari ruşi, se documentează intens. Rechizitoriile condamnaţilor la moarte şi cartea de memorii a celebrului terorist Boris Savinkov îi furnizează subiectul şi personajele. E sedus de „exigenţa lor personală”, care îi îndemna la teroare, şi de „paradoxurile” lor. „Necesară şi totodată impardonabilă, aşa le apărea crima” - iată formula prin care autorul îşi prezintă eroii piesei.
Bazată pe contradicţii, de gândire şi de acţiune, „Cei drepţi” continuă să suscite întrebări despre viaţă şi moarte. Considerată o istorie a „suicidului superior” şi „o tragedie a inteligenţei”, piesa incită la dezbatere, provocându-ne să vedem, încă o dată, că istoria se repetă.
Următoarea reprezentaţie este programată pentru data de 9 noiembrie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
