Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), cel care se află la putere în Turcia, guvernează în urma votului popular, în vreme ce membrii mişcării Gülen, care ar putea fi implicaţi în tentativa de lovitură de stat, nu sunt aleşi şi vor să guverneze în spatele uşilor, crede scriitoarea turcă Elif Shafak. Shafak e convinsă că, oricât de criticabil ar fi regimul Erdogan, o răsturnare militară a acestuia nu foloseşte democraţiei. ”Pentru mine, morala poveştii este că puterea corupe şi lupta pentru putere corupe în egală măsură”, este lectura pe care scriitoarea o face evenimentelor care tulbură Turcia de câteva zile şi care i se arată ca o ”lume kafkiană”, în care nu există camere pentru indivizi.
”Tentativa de lovitură de stat a fost o tragedie teribilă care a cauzat sute de morţi şi a înrăutăţit totul. Într-o singură noapte, Turcia s-a întors 20 de ani în trecut. Asta va lăsa răni adânci în societate, care nu se vor vindeca decenii de acum încolo. Ultimul lucru de care Turcia are nevoie este o dictatură militară”, spune, cu fermitate, Elif Shafak, într-un interviu acordat cotidianului The WorldPost.
Scriitoarea aminteşte că inclusiv intelectualii turci s-au opus puciului, iar acest fapt se explică prin antipatia profundă faţă de dictatura militară, care s-a instalat la Ankara după fiecare dintre ultimele trei lovituri de stat: ”Pentru a înţelege antipatia noastră faţă de loviturile de stat, trebuie să cunoaşteţi puţin istoria politică a Turciei. Este o ţară care a trecut prin trei preluări militare de putere , fiecare dintre ele mai rea decât precedenta. Loviturile din 1960, 1971 şi 1980, toate au afectat democraţia şi au însemnat violări ale drepturilor omului. Astăzi, chiar şi cei cărora nu le place Partidul Justiţie şi Dezvoltare, AKP, vor apăra regulile civile împotriva oricărei lovituri de stat, pentru că nu îşi doresc o altă dictatură militară”.
Răul, însă, pare a fi fost deja făcut, iar acest lucru se va vedea în evoluţia din Turcia, în perioada care va urma. ”Pe de o parte, este admirabil că mulţi oameni au ieşit în stradă pentru a opri tancurile. Pe de altă parte, există pericolul psihologiei de masă. Social media, astăzi, este afectată de mânie şi limbajul urii. Chiar şi jurnaliştii, scriitorii, poeţii, intelectualii sunt atacaţi de oameni care îi caută pe ”trădători”. De acum înainte vom asista la o creştere a naţionalismului, a religiozităţii, intoleranţei, a paranoiei şi, desigur, a masculinităţii”, avertizează Elif Shafak.
Aceasta explică şi mecanismul care determină acum guvernul de la Ankara să procedeze la reprimările din ultimele zile: ”Guvernul AKP vede tentativa de lovitură de stat ca pe o operaţiune majoră contra lui. Erdogan crede că există o organizaţiei cu conexiuni în diferite registre ale aparatului de stat. De aceea mii de persoane din sistemul juridic şi din poliţie au fost îndepărtate din funcţii sau arestate”.
Operaţiunea aceasta de identificare a duşmanului duce la monstruozităţi şi la adevărate drame individuale, aşa cum se descrie scriitoarea: ”Problema este că unii sunt complet inocenţi şi nu au nicio idee despre ce se petrece. Iar asta este înfricoşător. Toţi sunt puşi în aceeaşi oală. În vremuri tulburi din punct de vedere politic, nuanţele se pierd cu uşurinţă. ”Eşti unul dintre noi sau unul dintre ei?”. Aceasta este singura întrebare care e în aer. Cine e ”noi” şi cine ”ei” nu putem nici măcar să ne întrebăm. Ne adăpostim într-o lume kafkiană”.
Elif Shafak nu evită discuţia despre Fethullah Gülen, pe care regimul Erdogan îl arată cu degetul, ca vinovat pentru încercarea de puci. Deşi nu este evident, din punct de vedere al probelor, dacă acesta este implicat în tentativa de lovitură de stat, este clar, spune Shafak, că mulţi dintre pucişti sunt ofiţeri militari conectaţi cu comunitatea Gülen: ”Oricine ar fi fost în spatele acestei tentative, e condamnabil. Parlamentul a fost bombardat, deşi erau parlamentari înăuntru, au fost împuşcaţi civili, sute de soldaţi au fost ucişi… cum am putea accepta oricare dintre aceste lucruri? ”
Deşi guleniştii vorbesc despre dialogul interconfensional şi încurajează educaţia, în acelaşi timp, câţiva dintre ei au încercat să se infiltreze în instituţiile de stat. E o contradicţie între ceea ce ei spun şi ce se întâmplă în spatele scenei, crede scriitoarea, pentru care ”este greşit pentru o comunitate bazată pe credinţă să fie atât de implicată în aparatul de stat”.
Deşi se declară critică faţă de tendinţele autoritariene ale AKP, Elif Shafak remarcă, totuşi, o diferenţă majoră: AKP e la guvernare în urma votului popular, în vreme ce membrii mişcării Gulen ”nu sunt aleşi şi vor să guverneze în spatele uşilor”.: ”Asta e complet greşit. Pentru mine morala poveştii este că puterea corupe şi lupta pentru putere corupe în egală măsură. Eu personal nu vreau ca un grup, oricare, să fie prea puternic în Turcia, pentru că cine are puterea vrea mai mult şi mai mult nu e niciodată suficient”.
”Turcia este o ţară frumoasă, sui generis în multe feluri, dar schimbările politice şi sociale sunt adânci şi înfricoşătoare. Obişnuia să fie o ţară cu aspiraţii să se alăture Uniunii Europene. În acest moment, arată ca un alt loc haotic din Orientul Mijlociu. Dacă nu aparţii niciunui grup, partid sau comunitate, vei fi greşit înţeles de toţi. Cum poate cineva să devină şi să rămână un individ într-o societate care nu are nicio cameră şi niciun respect pentru individualitate?”, este concluzia autoarei celebrului volum ”Bastarda Istanbulului”.
Nici scriitorul turc Burhan Sönmez, autorul volumului ”Istanbul, Istanbul” nu e cu mult mai optimist. Scriitorul, care locuieşte în Turcia, spune că, vineri seară, în Turcia s-au ciocnit două forte ale răului şi că represiunile făcute de regimul Erdogan, printre care arestările masive şi înlăturarea a aproape 3.000 de magistraţi, reprezintă doar primul pas. Va urma un asalt asupra tuturor celor critici cu guvernul, avertizează Sönmez, care a decis să rămână în Turcia şi, complet nerealist, după cum el însuşi spune, să spere şi să lupte, pentru că societatea turcă ”nu trebuie lăsată politicilor anti-democratice”. Într-un interviu acordat Deutsche Welle, imediat după tentativa de lovitură de stat din Turcia, acesta a mărturisit că a fost suprins de evenimente şi că majoritatea nu se aştepta la un puci: ”Aceasta este natura Turciei. Nu există stabilitate în politică şi în viaţa socială, astfel încât te poţi aştepta ca orice să se întâmple, oricând, în societate, cu armata şi guvernul”.
Din punctul lui de vedere, însă, niciuna dintre cele două forte aflate în conflict, guvernul şi armata, nu e personajul bun: ”Ce este îngrijorător este că două forte ale răului s-au ciocnit, vineri. Prin forţă a răului vreau să spun că ambele părţi sunt rele. Una dintre ele este armata, puciştii, iar cealaltă parte este guvernul, care nu este nici el bun la aplicarea politicilor democratice. Ciocnirea acestor două forte nu va aduce Turciei democraţie, aşa că suntem foarte îngrijoraţi”. Am salvat sistemul parlamentar, dar asta nu înseamnă că am salvat sistemul democraţia, spune Burhan Sönmez. Pentru acesta un lucru este evident: Erdogan se foloseşte de tentativa eşuată de puci pentru a-şi impune ”politicile, ambiţia personală şi regimul său pro-Islam”.
La trei zile de la puciul eşuat, bilanţul victimelor a fost revizuit în creştere, era de 308 morţi - inclusiv 100 de pucişti -, iar eliminarea acestui "virus", promisă de către preşedintele turc, continua din plin.
Potrivit premierului turc Yildirim, 7.543 de suspecţi erau reţinuţi luni, dintre care 6.038 erau militari, 755 de magistraţi şi 100 de poliţişti. Între ei figurează 103 de generali şi amirali, inclusiv doi presupuşi lideri pucişti, generalul Mehmet Disli şi fostul comandant al Forţelor aeriene, generalul Akin Oztürk. Citând Ministerul turc de Interne, agenţia Anadolu a anunţat destituirea a aproape 9.000 de funcţionari din acest minister, inclusiv a aproape 4.500 de poliţişti şi 614 jandarmi.
Preşedintele turc Recep Tayyp Erdogan refuză să excludă posibilitatea condamnării la moarte a mii de oameni arestaţi în urma puciului eşuat din noaptea de vineri spre sâmbătă, într-un interviu acordat CNN, primul după încercarea unei facţiuni a armatei de a-l îndepărta de la putere.
Elif Shafak este unul dintre cei mai cunoscuţi turci, dar trăieşte la Londra A publicat mai multe romane: ”Misticul” (1997), distins cu Premiul Rumi, ”Oglinzile oraşului” (1999), ”Privirea” (2000), care i-a adus în acelaşi an premiul Uniunii Scriitorilor Turci pentru cel mai bun roman, ”Palatul Puricilor” (2002; Polirom, 2014), ”Cele patruzeci de legi ale iubirii” (2010; Polirom, 2011, 2014), ” Onoare” (2012; Polirom, 2013), ”Ucenicul arhitectului” (2014; Polirom, 2015).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
