Romanul „Război” de Louis-Ferdinand Céline, primul dintre cele trei manuscrise ale scriitorului regăsite anul trecut, a apărut în colecţia Anansi. World Fiction a Editurii Pandora M.
Anunţul despre descoperirea a mii de pagini inedite din opera lui Céline, unul dintre cei mai importanţi autori ai secolului XX şi scriitorul francez cel mai tradus după Marcel Proust, a apărut în Le Monde, pe data de 4 august 2021, însoţit de povestea dispariţiei lor. Respectivele manuscrise, scrisori şi fotografii erau considerate pierdute din 1944, de la eliberarea Parisului. Descoperirea îi aparţine criticului dramatic Jean-Pierre Thibaudat, fost corespondent al ziarului Libération la Moscova, care a decis să le încredinţeze spre publicare, după moartea văduvei lui Céline, Lucette Destouches.
„Faptul că au fost găsite arhivele dispărute ale scriitorului Louis-Ferdinand Céline este fără îndoială una din cele mai extraordinare descoperiri literare din ultimele decenii”, scriau jurnaliştii cotidianulului Le Monde. „E un miracol. Cuvântul nu-i deloc prea puternic”, completau criticii de la Le Monde des Livres.
Cele două sute cincizeci de file ale manuscrisului „Război” reprezintă prima formă a unui roman care se petrece în Flandra, în timpul Primului Război Mondial. La intersecţia dintre autobiografie şi ficţiune, romanul dezvăluie experienţa care se află de atunci în centrul existenţei autorului: traumatismul fizic şi psihic provocat de front, de „abatorul internaţional de nebunie”.
Povestea urmăreşte convalescenţa brigadierului Ferdinand din momentul în care, grav rănit, îşi recapătă cunoştinţa chiar pe câmpul de luptă şi până la plecarea spre Londra. La spitalul din Peurdu-sur-la-Lys îi atrage atenţia unei infirmiere deloc timide, se împrieteneşte cu proxenetul Bébert, trece de câteva ori pe lângă moarte şi, în sfârşit, se eliberează de ceea ce îi fusese dat până atunci să trăiască.
Apare aici, în lumina cea mai crudă, un timp brutal, al deziluziei şi al trezirii la realitate, pe care autorul nu l-a tratat niciodată până acum în forma unui text literar separat. La douăzeci de ani după 1914, trecutul, „mereu ameţit de uitare”, prinde „melodioare de pe drum, pe care nu i le cere nimeni”. Dar acest trecut nu e uitat niciodată de tot, rămâne viu oricât timp ar trece peste noi – iar romanul Război stă mărturie a acestui adevăr, la fel ca restul operei lui Céline.
„Céline face cuvintele să danseze într-o nesfârşită beţie, fără să-i pese de gramatică şi de conjugări, dar neuitând niciodată de ritm şi de efectul narativ. E Céline, Céline adevărat, totul e atroce în el, dar mai ales femeile se dovedesc a fi personaje fantastice care nu se lasă duse de nas, nu depind de nimeni şi nu se dau înapoi de la ce-i mai rău. Avem în faţă viaţa neînsemnată dintr-un sat, ca la Flaubert ori Maupassant, dar în cuvinte pe care n-ar fi îndrăznit să le folosească nici San-Antonio. Céline nu şi-a recitit manuscrisul, şi cu atât mai bine. Scrisul «la prima mână» are efectul unui obuz literar”, scriau criticii de la Le Parisien imediat după publicarea cărţii în Franţa.
„O piesă centrală în imensul puzzle literar pe care Céline l-a finisat obsesiv toată viaţa”, apreciau criticii de la Le Monde des Livres.
Nici presa românească nu a rămas indiferentă la apariţia cărţii: „Excepţional stilistic, romanul Război are o densitate narativă comparabilă, poate, doar cu aceea a celuilalt mare roman care n-a putut fi publicat în SUA în aceiaşi ani 1930, şi anume Zodia Cancerului al lui Henri Miller. Pe scurt, un mare roman. Toată suflarea literară din Franţa aşteaptă apariţia celorlalte două romane, sau ce vor fi fiind, ale lui Céline”, nota criticul literar Nicolae Manolescu în săptămânalul România literară.
Cum era de aşteptat, la câteva luni de la lansarea ediţiei franceze a romanului, vânzările din Hexagon au explodat, romanul regăsit al lui Louis-Ferdinand Céline ajungând imediat în topul celor mai cumpărate cărţi.
Născut în 1894 la Courbevoie, lângă Paris, Louis-Ferdinand Céline (pseudonimul medicului Louis Ferdinand Destouches) învaţă singur pentru bacalaureat, cât timp munceşte în mai multe locuri. Încorporat în 1912, este grav rănit pe front, în noiembrie 1914. Reformat pentru o invaliditate de 75%, devine agent comercial şi pleacă pentru o scurtă perioadă în Camerun, apoi la Londra. După război face studii de medicină şi lucrează pentru Societatea Naţiunilor în misiuni din Africa şi Statele Unite. Întors în Franţa, practică medicina în dispensare de la periferia Parisului. În 1932 publică primul său volum, „Călătorie la capătul nopţii”, urmat de „Moarte pe credit”, în 1936. Trăieşte în exil, în Germania şi Danemarca, din 1944 până în 1951. Revenit în Franţa, se instalează la Meudon, unde scrie în continuare („De la un castel la altul”, „Nord”, „Rigodon”). Moare în 1961.
Romanul „Război” apare în traducerea din limba franceză a Magdei Răduţă. În colecţia Anansi. World Fiction urmează să apară în traducere şi romanele „Londra” şi „Voinţa regelui Krogold”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
