O direcţie obligatorie în Bucureşti ar trebui să devină adaptarea la nevoile actuale a clădirilor neutilizate, ar trebui modificată legislaţia actuală pentru stimularea economică şi culturală din Centrul istoric şi ar fi necesară elborarea unui ghid de estetică a prezentărilor comerciale şi a formelor de publicitate stradală, acestea fiind doar o parte dintre soluţiile oferite de Ordinul Arhitecţilor din România prin Raportul pentru Bucureşti 2018, prezentat luni.
Ordinul Arhitecţilor din România - Bucureşti (OARB) a prezentat Raportul pentru Bucureşti 2018, un document pregătit de arhitecţi pentru a evalua principalele provocări cu care se confruntă spaţiul urban al Capitalei şi soluţiile pentru rezolvarea acestora şi dezvoltarea oraşului la standarde europene.
OARB propune ca, pornind de la această evaluare, administraţia să pregătească soluţii de dezvoltare urbană lucrând în echipă cu arhitecţii, cu specialiştii din diverse domenii, cu companiile, cu cetăţenii.
În pregătirea lansării acestui Raport, OARB a organizat trei Ateliere de intervenţie urbană, tocmai pe acest model, pentru a testa un posibil model de bună practică în intervenţia urbană. Cele trei ateliere s-au ocupat de trei zone cu probleme ale Bucureştiului: Parcul Romniceanu - Cotroceni, Calea Călăraşilor şi Bucureştii Noi.
"Cred că este esenţial ca prin Raportul pentru Bucureşti 2018 şi prin atelierele de intervenţie urbană organizate să fie fixată ideea că expertiza de specialitate şi arhitecţii cu portofoliu pot şi trebuie să influenţeze deciziile pentru spaţiul public", a declarat presei arh. Şerban Sturdza, preşedintele OARB. "Arhitectul trebuie să aibă o voce puternică în societate în raport cu legiuitorii, cu administraţia şi cu publicul larg, o voce de advocacy, să fie o forţă şi o influenţă care să promoveze arhitectura nu numai ca viziune şi profesie, ci şi ca mod de viaţă, soluţie transformativă şi comunitate", a adăugat Sturdza.
"Raportul pentru Bucureşti 2018 prezintă principalele provocări cu care se confruntă spaţiul urban al Capitalei în prezent, atât ca probleme, cât şi ca soluţii. Pentru ca Bucureştiul să poată deveni o adevărată capitală europeană, considerăm că este absolut necesar ca arhitecţii să fie direct implicaţi, ca interlocutori experţi în comunicarea interactivă dintre reprezentanţii administraţiei locale şi cetăţeni”, a mai spus arhitectul.
Cele şase capitole ale Raportului pentru Bucureşti 2018 sunt: Dezvoltare urbană; Spaţiu public; Locuire şi comunitate; Patrimoniu şi identitate; Guvernanţă; Calitatea arhitecturii.
Planul Urbanistic General al Bucureştiului (PUG) a fost blocat în anul 2000. "Deşi Bucureştiul creşte, nu se dezvoltă pe baza unui plan urbanistic general actual şi flexibil. Actualul Plan a fost realizat în anul 2000. Deşi se ştia termenul său de valabilitate (de 10 ani), timp în care primăria ar fi avut timp să pregătească următorul PUG, demersurile pentru noul plan urbanistic au început în 2012, potrivit Raportului". Una dintre ideile esenţiale propuse este "asumarea unui calendar de lucru care să permită finalizarea PUG-ului în termenul anunţat".
Din cauză că în Centrul istoric, modificările legislative şi transformările economice şi urbanistice au închis multe dintre spaţiile comerciale de la parter, ultima coerciţie fiind exercitată asupra spaţiilor comerciale din clădirile cu "bulină roşie", arhitecţii propun modificarea legislaţiei actuale pentru stimulare economică şi culturală şi elborarea unui ghid de estetică a prezentărilor comerciale şi a formelor de publicitate stradală regulamentară, echilibrate ca percepţie şi impact la nivel de pieton.
Refolosirea clădirilor neutilizate sau subutilizate pentru a le adapta la nevoile actuale ar trebui să devină o direcţie obligatorie în Bucureşti, este una dintre soluţiile propuse de OARB pentru clădirile care şi-au pierdut utilitatea iniţială.
La capitolul "Patrimoniu şi identitate", OARB sugerează că pentru refacerea clădirilor trebuie asigurate locuinţe temporare proprietarilor şi nu trebuie doar consolidări structurale.
"Riscul seismic, program public fără rezultate", scriu arhitecţii. Conform Institutului Naţional de Statistică, prin Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din 2011 (ultimul realizat), în Bucureşti existau 132.171 imobile de locuit, cuprinzând 844.541 locuinţe. Dintre acestea, 86.662 imobile de locuit (65,2% dintre imobilele din Bucureşti) sunt construite înainte de 1980, iar 31.511 imobile de locuit (23,7%) au fost construite înainte de 1945. Nu există informaţii publice referitoare la numărul persoanelor care locuiesc în aceste imobile.
Soluţii: "Refacerea şi completarea OG 20/1994 pentru a asigura cooperare între proprietari, asigurarea de locuinţe temporare, proceduri de intervenţie diversificate, proiecte integrate (corelare cu Legea nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor), nu doar consolidări structurale; extinderea şi diversificarea surselor de finanţare publice cu fonduri şi creditări private, cu un control mai atent al licitaţiilor publice; refacerea expertizei (ca obiect sau în bloc) cu normative actualizate şi dezvoltarea unui post de cercetare a fizicii construcţiilor istorice; programe de informare şi educare a publicului.
În ceea ce priveşte calitatea arhitecturii bucureşteane, OARB precizeză că în Capitală, concursurile de arhitectură au fost sporadice, organizate cu mari dificultăţi şi, de regulă, fără consecinţe. "Dezvoltarea urbană durabilă presupune crearea şi promovarea unor modele de bună practică, care să acţioneze ca exemple pentru comunitate", se arată în raport. Soluţii propuse: "Este necesar un Ghid, în cadrul Legii Achiziţiei Publice, pentru administraţia locală, în care să fie explicate procedura de concurs", dar şi "modificarea legislaţiei actuale pentru a facilita accesul echipelor tinere de arhitecţi pe piaţa de arhitectură".
În urma organizării Atelierelor de intervenţie urbană, OAR Bucureşti a formulat principiile pe care le va aduce în atenţia administraţiei, în vederea asumării lor ca principii directoare ale politicilor publice de patrimoniu.
Astfel, zonele istorice trebuie să beneficieze de abordare integrată şi de politici proprii, dedicate specificului lor. Regenerarea urbană începe cu regenerarea comunitară.
Potrivit arhitecţilor, strada şi trotuarul trebuie înţelese ca un instrument esenţial al regenerării urbane „în interes public”, ca teritoriu de drept al spaţiului public, comunitar, ca liant al relaţiilor de vecinătate şi de cartier. Astfel, cartierele istorice devin, din canale de tranzit urban, destinaţii în sine, iar extinderea Capitalei trebuie să ţină cont de principiul dezvoltării metropolitane pluricentrice şi al abordării integrate a noilor cartiere. Nu în ultimul rând, concursul public de idei şi soluţii trebuie promovat ca modalitate transparentă şi democratică de identificare şi explorare a temelor urbane cu potenţial.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
