Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, afirmă, într-un interviu publicat în Ziarul Lumina, că lipsa şcolilor şi a spitalelor nu este "necazul nostru cel mare acum", ci golirea lor de profesori, de elevi suficienţi şi de medici, iar Catedrala Neamului nu este "pricina" pentru care nu avem destule astfel de instituţii.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

"Nu din pricina catedralei nu avem noi şcoli şi spitale destule, ci din alte pricini. Ba, aş spune că nu lipsa de şcoli şi spitale este necazul nostru cel mare acum, ci golirea lor de profesori, de elevi suficienţi şi de medici. Iar neştiinţa de carte, abandonul şcolar, analfabetismul funcţional, plecarea medicilor şi asistenţilor medicali peste mări şi ţări nu se datorează prea multor biserici şi nici credinţei prea arzătoare", este opinia academicianului, care subliniază: "Catedrala lucrează cu mijloacele sale sacre, ca şi şcolile şi spitalele, cu mijloacele lor lumeşti, la educarea şi păstrarea în stare bună a acestui popor". 

"Ne ocupăm de mărunte lucruri, ne hrănim trupul, dar nu şi mintea, ne agăţăm de scopuri lumeşti lipsite de morală, de adevăr, de dreptate, de iubire şi de bunătate", adaugă preşedintele Academiei Române. 

Ioan Aurel Pop subliniază: "Credinţa şi Biserica ne îndeamnă la cumpănire, la cumpătare, la bine şi la iubire de Dumnezeu şi de oameni. Catedrala noastră devine acum un simbol al tuturor acestor căi dăruite cu har".

Istoricul reia ideea de sacrificiu la români, "precum grăieşte legenda meşterului Manole". 

"Noi, românii, suntem nărăviţi să ne autoflagelăm şi să ne nimicnicim singuri, dar Domnul nu ne lasă, atunci când se cuvine să fie aşa, să ne pierdem cumpătul şi ne conduce şi spre gesturi de glorie. Şi apoi, la români există credinţa că nici o operă durabilă nu se poate face fără mare sacrificiu, precum grăieşte legenda meşterului Manole, legată de zidirea altei catedrale, sfinţită în prezenţa altui patriarh ecumenic, acum mai bine de jumătate de mileniu. Aşa ne-a fost nouă rânduit, ca abia după mai bine de cinci secole să repetăm pe alte coordonate gestul sublim, închinând imn de mărire Împăratului ceresc. Se poate ca, în marea lui înţelepciune, Mântuitorul să fi împlinit opera abia acum, fiindcă acum se va fi împlinit sorocul sacrificiilor noastre...". 

Preşedintele Academiei justifică construcţia: "Toate popoarele ortodoxe din jurul nostru, care au mult mai puţini credincioşi decât noi, au adevărate catedrale, mari şi impunătoare, pe care le arată cu smerenie şi cu mândrie îngemănate lumii". "Iertarea nu vine însă de la sine, ci se face prin tainele bisericeşti, săvârşite de preoţi, după rânduială, după tradiţie şi după canoane (...) iar "ceremoniile şi locurile de ceremonie se cuvine să poarte semnul solemnităţii celei mai înalte şi să emane acea glorie (slavă) a lui Dumnezeu, menită să strălucească în toată splendoarea ei".

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.