Scriitorul irlandez Philip O Ceallaigh, cel care semnează traducerea în limba engleză a cărţii ”De două mii de ani” spune, într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro, că luciditatea şi curajul adevărului îl fac pe Mihail Sebastian un scriitor cu vocaţie universală şi mărturiseşte că i-ar plăcea să traducă şi prefaţa antisemită lui Nae Ionescu, care nu a fost inclusă în ediţia britanică a volumului, pentru ca publicul britanic să înţeleagă mai bine România interbelică.
Philip O Ceallaigh este un scriitor irlandez care locuieşte la Bucureşti, unde, pe lângă volumele de ficţiune pe care le-a scris până acum, a şi tradus, în limba engleză, volumul ”De două mii de ani” al lui Mihail Sebastian, apărut recent la Editura Penguin, dar fără a avea inclusă, ca în celebra ediţie originară, prefaţa antisemită pe care o semnează Nae Ionescu.
”Prefaţa lui Nae Ionescu n-a fost inclusă în ediţia în engleză, pentru că ar fi trebuit explicată cu... încă o prefaţă. Lumea lui Sebastian - ţara şi epoca – e deja ceva suficient de nou pentru cititorul străin. Prin publicarea acestei cărţi, perioada devine mai cunoscută în spaţiul anglofon, şi povestea cu Ionescu e fascinantă. Aş vrea să traduc prefaţa la un moment dat, să fie accesibilă pe net de exemplu, pentru cei care vor să afle mai mult”, spune Philip O Ceallaigh.
Scriitorul, al cărui roman de debut a fost premiat în Irlanda, povesteşte cum a ajuns să îl traducă pe Mihail Sebastian. ”L-am descoperit pe Sebastian din întâmplare, un prieten mi-a dat cartea «De două mii de ani». Nu auzisem de Sebastian, de povestea cu Nae Ionescu, de lumea interbelică şi de polemica stârnită de publicarea Jurnalului în Romania, în anii 1990. Am fost prins din prima de vocea naratorului, de vocaţia lui de a observa şi de a înţelege tot în jurul lui, cu calm şi detaşare. Voiam să petrec timp în compania acestui personaj, asta a fost motivaţia mea ca traducător. Nu sunt traducător profesionist - nu sunt bilingv, nu aveam contract cu o editură”, povesteşte Philip O Ceallaigh.
Pentru Philip O Ceallaigh, Mihail Sebastian este un scriitor cu vocaţie universal şi mărturie stă felul în care a fost receptat în Marea Britanie imediat după apariţia volumului în limba engleză:”«De două mii de ani». e o carte scrisă de un om foarte tânăr. Dacă vrei să îl judeci ca un roman, sau ficţiune de stil si construcţie, nu e greu deloc să găseşti defecte. Sebastian e un mare scriitor pentru că abordează teme mari, ştie că adevărul este ce contează şi nu îi este frică să greşească. Ce a ieşit este un document absolut lucid despre epoca lui. Este luciditatea cea care îl face universal. Totuşi, sunt surprins, foarte surprins, de reacţia pe care a avut-o cartea în străinătate - recenzie dupa recenzie care scriu ca e o capadoperă.. Nu ştiu, capodoperă e un cuvânt greu”
Mihail Sebastian rămâne, chiar şi astăzi, un scriitor actual, prin felul în care a denunţat oroarea antisemită. ”Ştiu că temele abordate sunt importante pentru astăzi. Trăim o clipă de pace şi toleranţă şi libertate de exprimare, dar dacă nu respectăm şi nu protejăm ce avem, se duce. Suntem obişnuiţi să explicăm Holocaustul ca o exprimare de ură şi cruzime. O carte ca «De două mii de ani» ne reaminteşte că Holocaustul este şi rezultatul unor idei exprimate inclusive de intectuali într-un ton calm şi rezonabil - aşa ca cum personajul Mircea Vieru îi explică prienului lui evreu că România a fost "invadată" de evrei, şi că "problema” trebuie rezolvat - numărul trebuie redus. Vedem acum acelaşi limbaj folosit referitor la musulmani, în Europa şi în America. Existenţa lor este văzută ca o problemă. Chiar dacă e vorba de o familie care a fugit de extremism, în căutarea unei Europe tolerante şi laice”, spune Philip O Ceallaigh.
”În mod ideal, un traducător trebuie să fie şi bilingv, şi scriitor. Nu sunt bilingv, dar m-am străduit să produc un text care e clar şi elegant. Cititorul nu trebuie să aibă senzaţia că citeşte o traducere. Pentru orice defect stilistic la nivel de propoziţie, răspund eu. Mult este pierdut într-otraducere - detalii, nuanţe, ceva din contextul istoric. Misiunea traducătoruluieste să nu degradeze textul stilistic. Şi munca de a îmbunătăţi un text nu are sfârşit. Mereu, recitind, poţi găsi ceva care poate fi mai bun. Bine că am avut un deadline”, mărturiseşte scriitorul, care adaugă că a mai citit din Sebastian, dar munca lui de traducător se încheie aici.
”De două mii de ani” este la prima traducere în limba engleză, sub semnătura lui Philip Ó Ceallaigh.
Mihail Sebastian, născut Iosif Mendel Hechter în Brăila, în 1907, era una dintre speranţele României culturale, când volumul ”De două mii de ani” a fost publicat, în 1934. Chiar şi atunci când Nae Ionescu a început să îşi exprime opiniile antisemite, Sebastian l-a rugat să îi citească cartea şi să îi scrie prefaţa. Această prefaţă a devenit celebră prin vehemenţa cu care Ionescu respinge teza mai tânărului său discipol, potrivit căreia un evreu aparţine, şi el, unei comunităţi naţionale. “Aminteşte-ţi că eşti evreu! Eşti Iosif Hechter, un român din Brăila, de la Dunăre? Nu, eşti un evreu din Brăila, de la Dunăre”, sunt cuvintele lui Nae Ionescu.
După o perioadă de reflecţie, Sebastian a permis includerea cuvintelor lui Nae Ionescu în volum, în pofida tezelor grele pe care acesta şi le asumase. Va regreta în curând această decizie. Astfel se naşte ”problema Sebastian”, evreul român de la Dunăre criticat deopotrivă de ideologii de stânga şi de dreapta. Criticii de stânga l-au acuzat că ar fi el însuşi antisemit, în vreme ce aceia care s-au poziţionat, ideologic, la dreapta îi dădeau dreptate lui Nae Ionescu. Evreii, acuzau aceştia, erau vinovaţi pentru toate relele din ţară. Mihail Sebastian a răspuns tuturor în 1935, scriind eseul ”Cum am devenit huligan”.
După moartea violentă şi incomplet elucidată, în primele zile ale instaurării comunismului, Mihail Sebastian a intrat într-un con de umbră. Este meritul fratelui său Benu, care a reuşit să strecoare jurnalul nepublicat în valiza diplomatică a Ambasadei Israelului la Bucureşti, când a emigrat, în 1961, că Mihail Sebastian este considerat, astăzi, ca unul dintre cei mai buni cronicari ai epocii de început al nazismului în Europa. Jurnalul pe care l-a ţinut cu minuţiozitate în perioada 1935-1944 este cea mai cunsocută carte a lui, dar nu trebuie ignorate textele dramaturgice şi romanele: ”Fragmente dintr-un carnet găsit”(1932), ”Femei” (1933), ”De două mii de ani” (1934), urmat de ”dosarul“ scandalului de presa: ”Cum am devenit huligan”, ” Texte, fapte, oameni ”(1935), ”Oraşul cu salcâmi” (1935) şi ” Accidentul ”(1940).
Philip O Ceallaigh s-a născut în Waterford, Irlanda. A trăit în diverse locuri, precum Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite, Georgia şi Kosovo, schimbând slujbele la fel de frecvent ca domiciliile, se arată în prezentarea pe care i-o face Editura Polirom.
Din 2000 s-a stabilit la Bucureşti, unde a lucrat ca scriitor independent, editor şi traducător. Asemenea majorităţii personajelor sale, este ”alergic la mediul corporatist, orarul fix şi meseriile bine plătite, drept care, pentru o scurtă perioadă de timp, a fost singurul irlandez care a muncit ilegal pe un şantier din România”.
A debutat ca scriitor cu ”Însemnări dintr un bordel turcesc” (2006; Polirom, 2007), cu care a câştigat Premiul Rooney pentru Literatura Irlandeză şi Glen Dimplex New Writers' Award. Culegerea de povestiri, ”Şi dulce e lumina” (2009; Polirom, 2009), publicată la prestigioasa Editura Penguin s-a bucurat d eun mare success.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
