Patru producţii ce aparţin unor prestigioase instituţii de spectacole din Europa sunt invitate la a 31-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

„Antigona”, după Sofocle, în regia Friederikei Heller - Schaubühne am Lehniner Platz (Germania); „Dansul Delhi”, după Ivan Vîrîpaev, regizat de Oskaras Koršunovas - OKT/ Vilnius City Theatre, Academia Lituaniană de Muzică şi Teatru (Lituania); „Wałęsa la Colonos”, după Jakub Roszkowski, regizat de Bartosz Szydłowski - Teatrul Łaźnia Nowa din Cracovia (Polonia); şi „To be continued”, spectacol de dans, coregrafia Xenia Wiest, muzica Patrick Solouri - Komische Oper Berlin, Staatsballett Berlin (Germania) sunt invitate în secţiunea dedicată spectacolelor străine din cadrul FNT.

A 31-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru se va desfăşura în format online, pe www.fnt.ro, între 6 şi 14 noiembrie. Selecţioneri şi directori artistici sunt Oana Cristea Grigorescu, Claudiu Groza şi Cristina Rusiecki.

„Antigona” este o producţie a teatrului Schaubühne din Berlin, care a avut premiera pe 4 februarie 2011. Regia este semnată de Friederike Heller.

„Antigona” (Foto: Arno Declair)
„Antigona” (Foto: Arno Declair)

„ «Tu joci Sfinxul, tu joci... Ciuma!»  – Niciunul dintre cei de pe scenă nu pare tocmai bucuros când îi vine rândul să joace. Cât de bun actor să fii ca să interpretezi o indicaţie ca aceea dată Ciumei: «Acum te abaţi şapte ani asupra Tebei...»? Pe scena amenajată ca la un concert rock, cu pian, tobe mari şi mici, băieţii stau în semicerc. Aşteaptă ca regizorul-povestitor, nimeni altul decât vocalistul trupei, pe post de Corifeu modern, să le distribuie rolurile şi să le explice cum să joace, cum să se mişte, ce reacţii să aibă. Odată începută povestea, toate rolurile vor fi interpretate de doi tineri actori. Contează că obedienta Ismena are mustaţă? Nu, dacă actorul este bun. Cum în secolul nostru Sofocle s-a amestecat inevitabil şi cu ceva Brecht, Antigona de la Schaubühne se prezintă ca o tragedie la pachet cu propriul ‘making of’: implicare, plus privirea amuzată de pe margine. Nu înseamnă că tragedia cap de serie a umanităţii, pe tema clivajului între legile impersonale şi individ, îşi pierde ceva din sensul originar. Nici că gravitatea conflictului între constrângerile dictate de stat sau tradiţie şi nevoia fiecăruia de a-şi descoperi şi exprima identitatea se diluează. Doar că în viziunea regizoarei Friederike Heller, Sofocle pare că a fost comisionat să scrie Antigona pentru publicul de azi de la Schaubühne. Sau pentru cel din FNT 2021” – Cristina Rusiecki.

După spectacolul „Antigona” prezentat în FNT, regizoarea Friederike Heller va susţine o conferinţă pornind de la revizitarea textului clasic şi montarea acestuia pentru publicul contemporan. Conferinţa, realizată în parteneriat cu UNATC - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, în cadrul programului „Întâlnirile Teatrologiei”, va fi urmată de discuţii pe Zoom cu studenţii din UNATC şi din facultăţile de profil din ţară. Moderatori: criticul Cristina Rusiecki şi dr. Anca Ioniţă (UNATC).

Friederike Heller a debutat la Teatrul de Stat din Dresda cu o adaptare după romanul „Particule elementare”, de Michel Houellebecq. În 2004, după spectacolul „Underground Blues”, de Peter Handke, este votată de criticii de la revista Theater Heute „tânăra regizoare a anului”. În perioada 2009-2013, este angajată ca dramaturg (în accepţia germană a termenului) şi regizor la Schaubühne Theater. Apoi, a montat la Viena, Műnchen, Graz, Stuttgart, Köln, Frankfurt, Hanovra şi Luxemburg. O preocupă mai ales temele legate de feminism şi de diversitate în cadrul societăţii.

„Delhi Dance” este o producţie a OKT/Vilnius City Theatre, în colaborare cu Academia Lituaniană de Muzică şi Teatru care poartă semnătura regizorală a reputatului om de teatru Oskaras Koršunovas. Premiera spectacolului a avut loc în 25 martie 2017.

„Delhi Dance” (Foto: D Matvejev)
„Delhi Dance” (Foto: D Matvejev)

Textul lui Ivan Vîrîpaev se constituie într-un ciclu de şapte tablouri despre relaţia dintre o dansatoare celebră şi oamenii ce o înconjoară, fiecare aflându-se în căutarea păcii interioare. Şapte poveşti despre dragoste, moarte şi dans, care par să spună aceeaşi istorie, dar sunt plasate în situaţii diferite şi au reacţii diferite la semnele destinului.

Concepţia dramaturgului despre teatrul contemporan e foarte asemănătoare cu cercetările din laboratorul teatral al lui Oskaras Koršunovas. Potrivit lui Vîrîpaev, teatrul de azi nu are nevoie de „pathos fals” – tot ce-i trebuie e o conversaţie „pe viu”: „Ne îndreptăm spre un nou tip de comunicare. Aş numi-o comunicare între energii şi conştiinţe. Spectatorul vine la teatru, ori la cinema pentru dialog, deci îi e necesar un feedback imediat. Sunt interesat, aşadar, de această formulă: ’live communication’ fără pathos”.

„Pentru mine, această piesă a lui Vîrîpaev este pur şi simplu plină de un umor de calitate, e o comedie existenţialistă. O chestiuţă budistă, scrisă, fără îndoială, de un dramaturg care a fost în Nirvana. Ca toate chestiuţele budiste, e plină de paradoxuri, care, odată înţelese, te fac să te prăpădeşti de râs” - Oskaras Koršunovas.

„Wałęsa la Colonos” este o producţie a teatrului Łaźnia Nowa din Cracovia (Polonia). Regizorul Bartosz Szydłowski, care semnează direcţia de scenă, afirma la premiera din 8 septembrie 2018 că „acest dialog teatral, din care nu lipseşte corul, dezvăluie o comedie mai dureroasă decât tragedia lui Sofocle”.

Spectacolul se înfăţişează ca o descriere a stării de blocaj în care se află (la începutul mileniului III) poporul polonez, confruntat cu propriul viitor – în care interminabilele controverse politice sunt de pe acum asimilate cu un destin tragic.

Szydłowski şi Roszkowski îl poziţionează pe eroul principal – Lech Wałęsa – pe marginea prăpastiei. Eşuarea societăţii (privită ca o comunitate) este terifiantă. Mai ales după moartea personajului – care cască un mare gol, indiferent de cât de iubit sau de respectat ar fi fost acesta, având în vedere că, între 1980 şi 1989 cel puţin zece milioane de polonezi, ca şi familiile acestora, l-au văzut pe Wałęsa ca pe eroul care le-a redat libertatea şi speranţa. Grecii ştiau că eroii lor nu erau perfecţi, îi admirau pentru faptele lor de mare curaj în care se luptau nu doar cu duşmanii, ci şi cu propriile imperfecţiuni şi slăbiciuni. Exact la fel ca Wałęsa. Interpretat de Jerzy Stuhr, care poartă iconica mustaţă şi insigna cu Fecioara Maria, personajul nu-şi ascunde episoadele ruşinoase din biografie. Problema poporului polonez e aceea că ridică pe piedestal oameni submediocri, care nu vor rămâne în istorie, discreditându-şi, în acelaşi timp, adevăraţii eroi.

„Cel mai bine ar fi fost să fi murit atunci, imediat după uciderea Sfinxului. Şi direct la monument, în paginile istoriei. Fără niciun «dar»...” - Jerzy Stuhr.

„To Be Continued” (Foto: Enrico Nawrath)
„To Be Continued” (Foto: Enrico Nawrath)

„To be continued” este o coproducţie a coregrafei Xenia Wiest cu Komische Oper Berlin şi Staatsballett Berlin. Spectacolul de dans pe muzica lui Patrick Soluri a avut premiera oficială în 15 ianuarie 2010. A fost laureat în 2016 cu Grand Prix du Concours de jeunes chorégraphes de Biarritz din Franţa.

„Această lucrare neoclasică este despre ciclul infinit şi continuu al vieţii. Când ceva vine – ceva trebuie să plece. Afirmaţia poate părea la fel de banală precum în viaţa de zi cu zi, dar în acelaşi timp la fel de atotcuprinzătoare precum arhaicele concepte de moarte şi renaştere. Totul trebuie să rămână în balanţă. E un ciclu infinit, care se repetă constant. Luat fie şi numai ca titlu, acest «to be continued» pare să fi avut o fascinantă influenţă asupra înseşi coregrafiei.

Unele fragmente muzicale au fost create după ce am început să concep coregrafia. Cu fiecare pasaj muzical pe care-l primeam de la Patrick Soluri, trebuia să găsesc noi abordări pentru secvenţele de mişcare pe care deja le creasem, iar împreună cu dansatorii – să reuşim să facem secvenţele să se rotească şi să se dezvolte în direcţia justă. A fost un proces de lucru acompaniat de un fior constant, determinat de faptul că nu ştiam la ce să ne aşteptăm de la următoarea «livrare muzicală»” - Xenia Wiest.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.