Săptămâna viitoare, Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, cei care au reuşit una dintre marile ”prietenii de aur” ale interbelicului românesc, se vor regăsi la târgul londonez de carte, cu două traduceri emblematice pentru fiecare dintre ei, dar şi pentru epoca care i-a unit şi despărţit iremediabil totodată.
Pe cei doi i-a unit efervescenţa culturală a interbelicului, perioadă pe care memoria o consemnează drept una de aur, în pofida marilor rele totalitare, derapajelor antisemite şi fragmentării politice, tocmai datorită culturii. De despărţit, i-a despărţit intrarea în istorie: Mihail Sebastian, născut la Dunăre, a redevenit evreu, iar Eliade s-a alăturat Mişcării Legionare.
După apariţia romanului ”De două mii de ani…”, cu prefaţa vehement antisemită a lui Nae Ionescu, dar care nu este inclusă în varianta recentei ediţii în limba engleză, Eliade îi ia, totuşi, apărarea prietenului său. Va fi printre ultimele gesturi prin care prietenia lor reuşeste să se ridice deasupra derapajelor şi monstruozităţilor epocii.
”Prietenia dintre Eliade şi Sebastian a fost una de excepţie, nu numai prin profunzimea ei, dar şi prin modul accidentat în care s-a manifestat. O prietenie dostoievskiană, dacă n-ar fi şi eugenionesciană. Pentru că, la un moment dat, în jurul lui Sebastian Bérenger, România se va rinoceriza în cercuri concentrice, atingând ultimul şi cel mai intim cerc - al prietenilor”, spune scriitorul Andrei Oişteanu, profesor de istorie a religiilor. 1935 este anul din care Eliade ”figurează în Mişcarea Legionară”, notează Oişteanu, în ”Religie, politică şi mit”.
Mai mult, rememorează Andrei Oişteanu, în 1936, Mircea Eliade făcea la Bucureşti, în locul lui Emil Cioran, corecturile la cartea acestuia ”Schimbarea la faţă a României”. Încântat, se pare că Eliade i-a scris Cioran: ”Capitolul despre evrei e admirabil”. Este vorba chiar despre capitolul pe care Emil Cioran nu şi l-a mai dorit în volumul reeditat după 1989, de Editura Humanitas, tocmai din cauza antisemitismului exprimat în acele pagini.
Unul dintre episoadele grele dintre cei doi se consumă în preajma alegerilor din 1937, când Eliade scrie în Buna Vestire, cotidian apropiat de Mişcarea Legionară, textul ”De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare?”, cu celebra de acum frază: ”Poate neamul românesc să-şi sfârşească viaţa… surpat de mizerie şi sifilis, cotropit de evrei şi sfârtecat de streini…?” Este unul dintre momentele pe care Sebastian şi le notează în Jurnal, dar prietenia dintre cei doi nu e încă de tot compromisă.
În 1938, Mircea Eliade a fost arestat pentru simpatii legionare şi închis, vreme de un an, în sanatoriul de la Miercurea Ciuc. După ce este eliberat, scrie piesa ”Iphigenia” , cu dese trimiteri la ideologia legionară, la reprezentanţia căreia Sebastian refuză să meargă. De altfel, îşi aminteşte profesorul Andrei Oişteanu, piesa s-a jucat la doar 18 zile după rebeliunea legionară şi pogromul antievreiesc de la Bucureşti (21-23 ianuarie 1941).
Este şi momentul din care Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, cei doi mari prieteni de la Criterion, nu se mai regăsesc unul în preajma celuilalt.
Mihail Sebastian a murit, strivit de unul dintre primele camioane sovietice care au intrat în Bucureşti, înainte ca Mircea Eliade să îi explice măcar de ce l-a evitat, în vizita pe care o făcuse la Bucureşti, în vara anului 1942, cu un mesaj pe care îl aducea de la Salazar mareşalului Antonescu. Sebastian e atât de devastat de faptul că prietenul lui nu îi dă niciun semn, încât consemnează, în Jurnalul devenit celebru după 1989, despărţirea fără întoarcere: ”Cu adevărat, nu am nimic, absolut nimic nici să-i spun, nici să-l întreb”.
Mircea Eliade va explica, în varianta lui, acest episod, dar o va face câteva decenii mai târziu. Într-o scrisoare către Gershom Scholem, citată de Andrei Oişteanu în cartea ”Religie, politică şi mit”, Mircea Eliade s-a justificat, spunând că era urmărit de agenţi ai Siguranţei Statului şi că nu a vrut să îi pună pe aceştia pe urmele lui Sebastian, provocându-i astfel un necaz în plus. Nu este singura scuză pe care o formulează Eliade: în jurnal, el îşi notează o altă explicaţie, una umană, care lui Andrei Oişteanu i se pare mult mai plauzibilă: ”Mi-era, atunci, ruşine de mine – consilier cultural la Lisabona – şi de umilinţele pe care le îndura el, pentru că se născuse şi voise să rămână Iosif Hechter”.
În 29 mai 1945, Mihail Sebastian moare, călcat pe stradă de un camion sovietic. Eliade află despre moartea prietenului său la Lisabona şi există o notă în jurnal chiar din acea zi: ”Vestea mă emoţionează prin absurdul ei. Mihai a trăit, fără îndoială, o viaţă de câine în aceşti ultimi cinci ani…În visurile mele, era unul dintre cei doi trei oameni care mi-ar fi făcut Bucureştiul suportabil. Chiar în climaxul meu legionar, l-am simţit aproape”.
Dacă istoria le-ar fi dat şansa unei întâlniri după ce toate ororile totalitare vor fi căzut, şi-ar fi regăsit cei doi prietenia?
Filosoful Andrei Cornea, cel care va participa, la Londra, la dezbaterea în jurul cărţii lui Mihail Sebastian, crede că da:” Aşa, instinctul îmi spune că mai degrabă da, decât nu. Am un precedent: povestea lui Eugene Ionesco, care în 1946 – 1947, în Franţa, e foarte supărat pe Cioran şi declară că nu vrea să se mai vadă cu el niciodată şi după mai mulţi ani ajung să se reîmprietenească".
Participarea României la ediţia acestui an a Târgului este dedicată memoriei scriitorului şi istoricului religiilor Mircea Eliade, la 30 de ani de la moarte. Cu acest prilej, editura britanică Istros Books va publica prima operă literară semnată de autorul român, volumul autobiografic ”Romanul adolescentului miop". Pentru a marca publicarea, de către editura britanică Istros Books, a primei sale scrieri literare, ”Romanul adolescentului miop", profesorii Sorin Alexandrescu, Florin Ţurcanu şi Bryan Rennie, împreună cu traducătorul cărţii, Christopher Moncrieff, şi editoarea Susan Curtis-Kojakovic vor discuta, în 13 aprilie, la ICR Londra, despre moştenirea culturală şi relevanţa contemporană a lui Eliade.
Joi, 14 aprilie, la sediul ICR din capitala britanică, va fi rândul lui Mihail Sebastian să fie temă de dezbatere, prin romanul ”De două mii de ani”, recent tradus în limba engleză.
Târgul londonez de carte, la care România participă pentru a noua oară consecutiv, va avea loc în perioada 12-14 aprilie, la Centrul Expoziţional Olympia din capitala britanică.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
