"Anecdota rămâne un cal troian în istoria filosofiei", a spus dramaturgul Matei Vişniec în cadrul dezbaterii despre "Anecdota în contextul istoriei europene comune", moderată, miercuri seară, de Jacques De Decker, secretar permanent al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia, la Hôtel de Ville Bruxelles, în cadrul Festivalului Europalia.
"Când am început să scriu în franceză, am avut de dus o luptă. Am fost umil în faţa cuvântului, am vrut să spun multe cu puţine cuvinte, am acordat mai mult loc tăcerii în piesele mele. Limba franceză m-a ajutat să fiu cu mine însumi şi să încep să scriu piese de teatru. (...). Am traversat istoria Europei, dar şi povestea propriilor noastre diferenţe dintre Est şi Vest. Am vorbit despre cum scriem literatură şi despre cum facem filosofie. Anecdota rămâne un cal troian în istoria filosofiei", a spus dramaturgul Matei Vişniec.
La masa rotundă au fost invitaţi Adrian Cioroianu, ambasador delegat permanent la UNESCO, Matei Vişniec, dramaturg, şi Baudouin Decharneux, profesor de filosofie şi ştiinţe ale religiilor de la Université Libre de Bruxelles.
Moderatorul Jacques De Decker a subliniat că anecdota poate deveni detaliul care dă savoare şi caracterizează în chip spiritual o persoană sau o situaţie. "O anecdotă se distinge de parabolă prin specificul său istoric, deşi nu are morală, fiind o istorioară hazlie, cu un final neaşteptat, care caracterizează o întâmplare deosebită şi poate contextualiza din punct de vedere istoric o întâmplare", a explicat profesorul Baudouin Decharneux.
În ţările comuniste a fost practicat bancul ca o formă de rezistenţă politică, au contextualizat invitaţii români. Acestea conţin în majoritatea cazurilor o lecţie socială despre lume şi oameni, îmbrăcată într-o formă ludică, exprimând nevoia de creaţie a unui popor într-un anume moment. Natura dictaturii ceauşiste a obligat societatea românească să îşi creeze zone de libertate, compuse pe de-o parte din zvonuri şi, pe de altă parte, din bancuri cu caracter politic.
„A fost un privilegiu să asistăm la o dezbatere care l-a avut în centru pe dramaturgul Matei Vişniec. S-a vorbit despre cum influenţează anumite fapte ale cotidianului creaţia literară şi dramaturgică, precum şi despre teatrul politic care se face în ţara respectivă în anumite perioade. Istoria creează interdependeţe pe toate planurile, care rămân şi se reflectă în viaţa noastră de zi cu zi. S-a vorbit despre faptul că Eliade, Cioran, Ionesco au fost influenţaţi de limba română chiar şi de la distanţă“, a declarat Adrian Cioroianu.
„Fiecare ţară are particularităţile ei. În Belgia, ţară preponderent liberă pe parcursul istoriei, oamenii nu au avut bancul politic, nu s-au colportat aici bârfe, zvonuri, bancuri, cum s-a întâmplat în ţările comuniste. Istoria unei ţări se reclădeşte de la o generaţie la alta şi prin prisma limbii pe care o foloseşti“, a precizat ambasadorul, delegat permanent al României pe lângă UNESCO.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
