Lucrările pentru consolidarea, restaurarea şi amenajarea Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti vor începe pe 25 octombrie, potrivit unui anunţ făcut joi de Ministerul Culturii. Valoarea investiţiei este de 5,5 milioane de euro fără TVA.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Ministerul Culturii a semnat în luna iunie contractul de execuţie a lucrărilor pentru obiectivul de investiţii „Consolidare, restaurare şi amenajare Muzeul Naţional «George Enescu» - Palatul «„Cantacuzino», Casa memorială şi Anexa”.

„Pe 25 octombrie, investiţia mult aşteptată şi atât de necesară întregului ansamblu al Palatului «Cantacuzino» va fi demarată”, a transmis ministrul Bogdan Gheorghiu. „Valoarea investiţiei se ridică la 5,5 milioane de euro, fără TVA, va dura 24 de luni şi va fi necesară reabilitării clădirii principale, a anexei, a curţii interioare şi a împrejmuirilor”.

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează, potrivit ministrului, din împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), derulat conform Acordului-cadru de împrumut dintre România şi BDCE, pentru care am susţinut în Guvern, în august 2020, extinderea termenului de implementare a acestora.

„Procedura de achiziţie a început în 2018, însă au fost foarte multe contestaţii. Mă bucură faptul că în sfârşit vom putea avea o nouă clădire de pe calea Victoriei restaurată. Felicitări echipei de la Unitatea de Management a Proiectului pentru rezilienţa şi determinarea de a atinge acest obiectiv foarte important. Astfel, prin acţiuni concrete, îi onorăm cu adevărat memoria lui Enescu”, a adăugat Bogdan Gheorghiu.

Activităţile muzeului vor continua atât în spaţiul online, cât şi la celelalte două sedii ale muzeului, Casa memorială „George Enescu” - vila Luminiş de la Sinaia şi secţia „Dumitru şi Alice Rosetti-Tescanu-George Enescu” de la Tescani.

În zilele de 23 şi 24 octombrie 2021, accesul în spaţiile muzeului de la Bucureşti va fi gratuit, în programul normal de vizitare.

Muzeul Naţional „George Enescu” - Palatul „Cantacuzino” este monument istoric şi de arhitectură de valoare naţională şi universală înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-II-m-A-19869, potrivit umpcultura.ro.

Din 2007, Palatul „Cantacuzino” este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European, codul L-35-125-C-a, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti.

Palatul este situat pe amplasamentul unei vechi case a familiei Cantacuzino. Ctitor, iniţiator şi realizator este Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit „Nababul”, unul din cei mai bogaţi români de sfârşit de secol al XIX-lea şi început de secol al XX-lea şi mare om politic (fost primar al capitalei, ministru de finanţe, preşedinte al senatului, prim-ministru, sef al Partidului Conservator).

A fost realizat  între anii 1898 - 1900, după proiectul arhitectului I.D. Berindei, împreună cu deosebiţi colaboratori precum G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont pentru picturile monumentale, Frederick Stork şi Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi şi Casa „Krieger” din Paris pentru decoraţia interioară, tapiserii, candelabre, lămpi şi vitralii.

Palatul era recunoscut în Bucureştiul de altădată prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreună cu Maruca le organizau aici. Seratele şi audiţiile muzicale, la care George Enescu era un obişnuit, erau binecunoscute şi se bucurau de prezenţa numelor sonore din aristocraţia română şi străină.

Ansamblul cuprinde şi o clădire de locuit şi două corpuri anexă (foste grajduri, garaj, beci, crematoriu, gunoi, magazii). În anul 1913, după moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, palatul a revenit fiului său, Mihai G. Cantacuzino, şi soţiei lui, Maria Rosetti-Tescanu (Maruca), iar în 1929, la moartea lui Mihail G. Cantacuzino, conform testamentului, a rămas în proprietatea soţiei sale, Maruca. În 1939, Maruca s-a căsătorit cu George Enescu (locuind pentru scurt timp, 1945-1964) în casa din spatele palatului. În anii 1940, palatul a adăpostit sediul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice.

După moartea lui George Enescu, în 1955, soţia sa a lăsat, prin testament, palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei compozitorului, astfel că din 1956, aici funcţionează Muzeul Naţional „George Enescu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Din cauza duratei de exploatare de peste 100 de ani, este evidentă o degradare generală la toate categoriile de lucrări interioare şi exterioare, fiind grav afectată imaginea arhitecturală şi artistică.

Suprafeţele câmpurilor, finisajelor şi componentelor ornamentale de toate categoriile au întreruperi în continuitate, escoriaţii, carii, decolorări cauzate de poluare, desprinderi periculoase de pe stratul suport. Toate acestea pun în pericol integritatea construcţiei atât la nivelul finisajelor, cât şi al materialelor-suport. Din cauza neîntreţinerii continue a învelitorii şi accesoriilor acesteia, sunt zone întregi din astereală, şarpantă şi planşeu din lemn deteriorate, cu influenţe negative asupra componentelor artistice. Totodată, se observă un nivel ridicat al umidităţii în pereţi ce a provocat deteriorări substanţiale ale faţadelor şi interioarelor. La subsol sunt infiltraţii puternice care au afectat cea mai mare parte a acestor spaţii. La interior, pardoselile prezintă uzuri în zonele intens circulate, iar la subsol, fisuri în toate direcţiile. Tâmplăria interioară, inclusiv feroneria, prezintă degradări ce pun în pericol calitatea funcţională şi aspectul estetic.

Clădirea va fi supusă unui amplu proces de relevare, cercetare şi analizare, revizuire, restaurare şi refacere a tuturor componentelor şi detaliilor arhitecturale, de la soclul clădirii până la învelitoarea din tablă de zinc, tâmplărie din lemn sau metalică la uşi şi ferestre, pardoseli şi tencuieli. Prin lucrările executate în anii ’90 ai secolului trecut (arhitectură, structură, instalaţii) nu s-au eliminat toate deficienţele de care suferă clădirile şi incinta. Astfel, lucrările de componente artistice au rămas în totalitate nerezolvate. Întrucât faţadele, volumetria spaţială interioară cu decoraţia în stucatură şi pictura murală constituie valoarea arhitecturală a monumentului, lucrările de consolidare se vor executa fără afectarea lor.

Valoarea investiţiei (cuprinde serviciile de proiectare şi asistenţă tehnică şi lucrările de execuţie) este de 6.261.092 de euro, fără TVA, din care valoarea contractului de execuţie a lucrărilor este de 5.551.211 de euro fără TVA.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.