INTERVIU. Jamey Noel, iniţiatorul programului ”60 de zile după gratii”: Unul dintre participanţi ar fi vrut să facă ceva pentru a se întoarce în închisoare

Şeriful Jamey Noel, iniţiatorul programului de televiziune ”60 de zile după gratii”, al cărui sezon secund începe marţi pe postul Crime + Investigation, povesteşte într-un interviu acordat Agenţiei de presă News.ro despre lucrurile pe care le-a învăţat şi aflat după finalizarea celor două sezoane ale emisiunii, despre depresia prin care au trecut unii dintre voluntari, comportamentul inadecvat al gardienilor şi cât de greu i-a fost să infiltreze oameni în închisoare.

Pregătirile pentru cel de-al doilea sezon al programului au început înainte ca primul să se încheie. Participanţii sub acoperire au fost introduşi în penitenciarul Clark County din Jeffersonville, Indiana, la zece zile după ce primul grup a părăsit închisoarea.

”Este foarte uşor să scot pe cineva din închisoare. Se poate rezolva cu un telefon către judecător, mai ales pentru că de multe ori am această autoritate din motive medicale. În schimb, este foarte greu să infiltrezi pe cineva”, declară Jamey Noel în interviu. 

“60 de zile după gratii” oferă o privire onestă asupra vieţii de după gratii, din perspectiva unor oameni care nu au fost niciodată acuzaţi sau condamnaţi cu adevărat. Din cauza corupţiei din acest penitenciar, şeriful Jamey Noel a conceput acest program în care mai mulţi voluntari trăiesc timp de 60 de zile în închisoare fără ca gardienii, deţinuţii sau poliţiştii să le cunoască secretul, cu scopul de a scoate la lumină problemele locale şi naţionale din cadrul sistemului judiciar.

Peste 100 de camere de luat vederi au avut acces zi şi noapte în cadrul închisorii, pentru a documenta fiecare mişcare a voluntarilor. Astfel, seria oferă telespectatorilor o privire directă asupra lumii periculoase din cadrul unui penitenciar, pe măsură ce participanţii se adaptează în noul mediu, necunoscut şi înfricoşător.

Experimentul “60 de zile după gratii” revine pe postul Crime + Investigation cu un nou sezon, marţi, de la ora 22.00. 

Care este bilanţul primului sezon?

Şeriful Jamey Noel: După primul sezon, după exact 10 zile, am introdus cea de-a doua serie de participanţi sub acoperire. Aşadar, între cele două sezoane, am  discutat cu participanţii din primul sezon, pe măsură ce ne pregăteam să introducem participanţii sub acoperire din  etapa a doua, sezonul doi, aşa că lucrurile s-au desfăşurat într-un ritm foarte alert. De asemenea, am început să reflectăm asupra lucrurilor pe care le făceau unii deţinuţi pentru a controla alţi deţinuţi – precum utilizarea băii sau alte situaţii de acest tip. Aşa am reuşit să iniţiem unele schimbări, dar, realmente, majoritatea schimbărilor s-au produs după încheirea celei de-a doua etape, al doilea sezon. Apoi mai este materialul filmat, pe care-l văd de cele mai multe ori doar cu puţin înainte ca publicul să-l vadă, pentru că eu nu am drepturi de editare. Aşadar, este un continuu proces de învăţare pentru mine şi pentru închisoare.

Deci, la ce să ne aşteptăm de la sezonul al doilea?

Şeriful Jamey Noel: Cred că în al doilea sezon o să vedeţi o etapă mai intensă. Se desfăşoară imediat după sărbători, care este de regulă o perioadă în care deţinuţii sunt deprimaţi. Veţi vedea în continuare comportamente incorecte, atât din partea unor deţinuţi, cât şi din partea unor angajaţi. Dar e important să reţinem că au fost 10 zile între primul şi cel de-al doilea sezon, iar cel mai important proces de învăţare pentru noi a fost în momentul în care am încheiat ambele etape ale experimentului. Este, şi până în acest moment, un continuu proces de îmbunătăţire.

Care a fost cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat în primul sezon?

Şeriful Jamey Noel: Am învăţat o mulţime de lucruri din discuţiile cu voluntarii, dar, totodată, a fost o perioadă foarte intensă pentru că deja eram în procesul de introducere a participanţilor sub acoperire din sezonul doi. Siguranţa participanţilor sub acoperire era capitală, aşa că a fost dificil în timp ce adunam informaţii să începem să implementăm procesul de schimbare şi în acelaşi timp  să ne asigurăm că participanţii sub acoperire din a doua etapă erau introduşi în închisoare în mod adecvat şi în siguranţă.

Aşadar, cine a venit cu ideea unei emisiuni TV despre viaţa în puşcărie? In ceea ce vă priveşte, aţi avut impresia că aceasta era cea mai bună modalitate de a scoate în evidenţă problemele generate de situaţia  de acolo?

Şeriful Jamey Noel: Da, aşa cred. Era, într-adevăr, momentul cel mai potrivit. Tocmai preluasem funcţia, fusesem ales şerif din afara penitenciarului. Când tipul din echipa de producţie a venit la mine şi a început să-mi vorbească despre realizarea unei emisiuni cu deţinuţi încarceraţi pentru prima oară, am  zis: “Închisoarea nu e tocmai sigură în acest moment. Facem eforturi pentru a introduce ofiţeri de poliţie şi persoane sub acoperire în închisoare, care să ne ajute să ţinem lucrurile sub control“. A fost dificil, nu e uşor să aduci un ofiţer de poliţie din zonă, deoarece toată lumea îl cunoaşte.
Aşa că trebuia să ieşim în afara zonei şi astfel ne-a venit ideea. A început, literalmente, ca un joc, ceva de genul: ”O sa fac o emisiune  despre persoane încarcerate pentru prima dată şi vreau să introduc printre ei ofiţeri de poliţie sub acoperire”. Am venit cu ideea de a face acest program şi aspectul evident al acestei acţiuni era ca puteam avea un martor de calitate. Pentru că implici un ofiţer de poliţie şi vezi câte probleme a întâmpinat un ofiţer de poliţie precum Tammy în primul sezon -  e foarte dificil. Veţi vedea prin ce trece Quinton ca ofiţer de poliţie în al doilea sezon - fie că e vorba despre o zi sau de şaizeci, este foarte dur pentru un ofiţer de poliţie să trăiască în mediul de închisoare. Dar asta ne oferă o anumită perspectivă. Totodată, avem şi un feedback direct, imparţial, de la o persoane obişnuite, în ceea ce priveşte efectele şi schimbările  pe care puşcăria le produce asupra lor. În acelaşi timp, am putut vedea interacţiunea deţinuţilor, lucru pe care nu am fi putut să-l facem înainte. Am învăţat nu doar lucrurile pe care aveam nevoie să le ştim din punct de vedere penal sau cine trebuia să fie concediat ori lăudat pentru munca prestată ca ofiţer de corecţie. Am învăţat şi să pătrundem în acea mentalitate infracţională care-i determină pe deţinuţi să acţioneze într-un anumit fel când simt că nu mai există nicio speranţă sau când primesc un feedback asupra programelor pe care noi le implementăm pentru ei. Deşi nu suntem obligaţi să facem diverse programe, din cauza timpului scurt petrecut de deţinuţi în această unitate, avem câteva în derulare. Chiar şi în acest caz am învăţat care dintre programele implementate funcţionează, fie că era vorba de cursuri pentru echivalarea studiilor precum GED, Freedom 101 sau cursuri Alcoolicii Anonimi, am aflat ce funcţionează. Dar am aflat şi ce voiau deţinuţii să facă când erau scoşi din celulă pentru o vreme – de exemplu, poate o activitate nu era potrivită sau ceva trebuia îmbunătăţit, însă ei voiau să participe oricum, deoarece voiau să iasă din celulă sau din secţia de detenţie pentru un timp.

După părerea dumneavoastră, care a fost lucrul cel mai dificil în demararea acestui program?

Şeriful Jamey Noel: Pentru mine, ca şerif, este foarte uşor să scot pe cineva din închisoare. Se poate rezolva cu un telefon către judecător, mai ales pentru că de multe ori am această autoritate din motive medicale. În schimb, este foarte greu să infiltrezi pe cineva. De aceea am lucrat foarte mult pentru a dezvolta poveştile pentru persoanele sub acoperire. Am avut câteva persoane care au lucrat acolo. Nu le-am inclus în primul sezon, ci în sezonul doi, din cauza măsurilor de siguranţă care au fost luate. Şi, cu toate că a fost vorba de un grup foarte mic, a fost dificil. Deşi poate suna nostim, a fost foarte greu, am făcut ceva ce nu mai fusese făcut până atunci - a fost o muncă de pionierat.

Cum au resimţit participanţii experienţa de viaţă din închisoare? Au avut probleme cu unii dintre deţinuţi sau din personal?

Şeriful Jamey Noel: Da, bineînţeles. Aţi văzut parcursul participanţilor sub acoperire în primul sezon, o să-l puteţi vedea şi în acest al doilea sezon. Când ai atât de mult timp la dispoziţie, orice lucru mărunt  contează pentru deţinuţi  şi pentru participanţi - cine foloseşte baia? Cine face un anume lucru? Cine vorbeşte prea tare? Este foarte deranjant pentru oameni când vin în închisoare, îndeosebi în această secţie a închisorii - prost concepută, după părerea mea. Este un spaţiu deschis, aşa că nu te poţi izola de cineva cu care nu te înţelegi sau nu eşti de acord. Nu poţi intra în celulă şi închide uşa să simţi că dormi în siguranţă, pentru că nu ai uşi. Pentru a se face economie, cu ani în urmă, când a fost construită închisoarea, celulele nu au fost prevăzute cu uşi. În concluzie, este un proces de învăţare imens.

Dacă nu eraţi şerif, aţi fi fost de accord să participaţi şi să petreceţi 60 de  zile în puşcărie?

Şeriful Jamey Noel: Absolut. Am alcătuit un grup diversificat,  am ales pe cine am crezut că-mi va oferi cel mai bun feedback, că vor fi cei mai buni ochi şi cele mai bune urechi pentru mine, că vor veni direct la mine după aceea, să discutăm despre tot ce s-a întâmplat, ceea ce era foarte important. Dar pentru că trebuia să povestească din memorie, am aflat o mulţime de lucruri şi când am văzut materialul filmat, chiar  înainte de a fi văzut de public. Făceam acest lucru, de obicei, de acasă, pentru a-mi nota ceea ce trebuia să facem pentru a-i lăuda pe ofiţerii de corecţie care procedau într-o manieră corectă, aşa cum era datoria lor să facă, ori pentru a lua măsuri cu ofiţerii de corecţie care acţionau inadecvat, pentru a ancheta comportamentul infracţional al unor deţinuţi, pentru bătăi sau atacarea altor deţinuţi. De exemplu, am aflat, după discuţiile cu voluntarii, din ambele sezoane, că fiecare dintre aceşti participanţi sub acoperire, fie că au stat o zi sau şaizeci, au avut senzaţii de greaţă, s-au simţit anxioşi, deprimaţi. Unul dintre participanţi afirma că parcă ar fi vrut să facă ceva pentru a se întoarce în închisoare şi asta m-a îngrijorat, pentru că ştia că va sta aici 60 de zile şi o făcuse voluntar. Şi am fost frapat de faptul că acestea sunt efectele asupra unei persoane obişnuite pe care o aducem în puşcărie. Aşa că am pregătit o broşură, pe care o primesc acum persoanele când părăsesc închisoarea, în care le transmitem: E normal să te simţi astfel, iar dacă acesta este cazul, iată ce poţi face pentru a încerca să remediezi situaţia: vorbeşte cu cineva, fă sport. Dacă starea ta nu se ameliorează, ai aici numărul de telefon al psihiatrului, al linei telefonice de ajutor pentru cei cu gânduri de sinucidere, al unui veteran, care vor încerca să te ajute. Când pleacă din închisoare, cel puţin oamenii ştiu că e probabil să se simtă ciudat şi ca e normal să fie aşa.

Şi cum aţi aprecia succesul programului pâna în acest moment?

Şeriful Jamey Noel: A trebuit să acceptăm şi bune şi rele în legătură cu închisoarea. Este dificil uneori, vă puteţi imagina. Am putut afla lucrurile corecte pe care le fac ofiţerii de corecţie, dar şi cât de mult e nevoie să facem pentru a îmbunătăţi situaţia. Aş lua-o de la capăt. A fost un proces de învăţare colosal. Mai important decât ceea ce trebuie să facem pentru a ameliora condiţiile din închisoare este ceea ce trebuie să începem să facem pentru a schimba mentalitatea infracţională, mentalitatea de a fi arestat, arestat din nou, de a reveni în închisoare, lucruri de felul acesta. În concluzie, a fost pentru noi un imens proces de învăţare, referitor la lucrurile pe care trebuie să le facem pentru a ameliora situaţia, dar şi la încercările prin care trec deţinuţii.