Actorul englez Benedict Cumberbatch vorbeşte într-un interviu publicat în exclusivitate de News.ro despre cele mai recente roluri interpretate - producător executiv şi protagonist al serialului „Patrick Melrose”, o producţie Showtime şi Sky Atlantic, bazată pe seria de romane scrise de Edward St. Aubyn, despre care spune că va trece testul timpului.
Miniseria prezintă povestea lui Patrick Melrose, care provine dintr-o familie privilegiată, dar a avut o copilărie traumatizantă, urmată de abuz de substanţe şi, în cele din urmă, de recuperare.
Benedict Cumberbatch îl interpretează pe Patrick Melrose, un playboy aristocrat şi amuzant, care încearcă să scape de urmele lăsate de un tată abuziv şi o mamă care a trecut cu vederea comportamentul acestuia.
„Patrick Melrose” face o critică a clasei britanice bogate în timp ce urmăreşte odiseea înfiorătoare a personajului principal. Povestea trece prin sudul Franţei în anii ’60, desfrâul din New York-ul anilor ’80 şi perioada „serioasă” din Marea Britanie de la începutul anilor 2000.
Scenariul este scris de David Nicholls („Far from the Madding Crowd”, „Great Expectations”, „One Day”), regia e semnată de Edward Berger („The Terror”, „Deutschland 83”), iar din distribuţie mai fac parte Holliday Grainger, Jennifer Jason Leigh, Jessica Raine şi Blythe Danner.
În interviu, actorul în vârstă de 42 de ani împărtăşeşte emoţiile pe care le-a avut înainte de a primi rolul principal - una dintre cele două partituri pe care şi-a dorit mereu să le interpreteze -, dar şi detalii despre cum a reuşit să intre în pielea unui personaj abuzat, dependent de droguri, în pragul sinuciderii.
Descrie întâlnirea cu autorul Edward St. Aubyn, care nu se sfieşte să recunoască faptul că Patrick Melrose este alter-ego, şi afirmă că „cea mai grea sarcină a fost să dozez durerea şi suferinţa”.
Legat de dublul rol, protagonist şi producător executiv, de care s-a achitat cu brio, Cumberbatch spune că a fost mereu tentat de producţie şi regie, însă, pentru moment, actoria îi este suficientă: „Am doi copii mici şi actoria îmi ajunge pentru moment”.
Drama „Patrick Melrose” are cinci episoade şi a fost lansată în luna mai a acestui an. Miniseria poate fi vizionată pe HBO GO.
Prezentăm inteviul integral acordat de Benedict Cumberbatch:
Cum ai ajuns să fii implicat în proiect?
Benedict Cumberbatch: Michael Jackson şi Rachael Horovitz aveau drepturile pentru „Patrick Melrose”, seria de cărţi scrisă de Edward St. Aubyn şi au venit la mine. Ştiam că erau probabil o mulţime de actori care citiseră şi ei cărţile şi care ar fi vrut să aibă o şansă la rol. Eu s-a întâmplat să fiu foarte, foarte norocos şi să fiu în locul potrivit, la momentul potrivit. Mi-am exprimat dorinţa pe un forum Reddit şi am primit un telefon. Au vrut să ne întâlnit când erau în New York, am luat micul dejun, eu am întârziat puţin şi eram terifiat, am citit pe repede înainte ultimele două romane în noaptea anterioară şi în dimineaţa întâlnirii. Nu crezusem că se gândeau doar la mine pentru rol, prin urmare eram încă emoţionat, chiar şi când îmi prezentau în mod foarte clar idei despre adaptarea acestor cărţi extraordinare pentru televiziune.
Cine este Patrick Melrose?
Benedict Cumberbatch: Patrick e un personaj disperat care încearcă să se îndepărteze de copilăria lui groaznică şi, prin urmare, este împrăştiat în mai multe direcţii, din punct de vedere psihologic. E dependent de droguri şi e la un pas de sinucidere, dar este şi incredibil de amuzant şi genial. În centru era ceva ce consideram că oglindeşte o lume pe care credeam că o cunosc şi am întors-o pe dos prin perspectiva acestui personaj unic, care suferă foarte mult şi porneşte într-o călătorie extraordinară, de la a fi victimă la a deveni un supravieţuitor. Într-un fel, este un campion al circumstanţelor. Totul se întâmplă într-un postmortem plin de comedie al clasei sociale superioare care se năruie, o putere care are legătură cu asta şi se dizolvă pe măsură ce poveştile continuă. Este o poveste extraordinară a vieţii unui om, iar farmecul personajului în timp ce trece prin toate aceste schimbări, de la copil inocent la adolescent terifiat şi auto-distructiv, de la bărbat de treizeci şi ceva de ani care a renunţat la băutură la soţ şi tată – la orfan… Ce etape minunate de interpretat.
Ai vorbit cu dependenţi ca să te pregăteşti pentru rol?
Benedict Cumberbatch: Da, cu o echipă minunată formată dintr-un soţ şi o soţie, Cher şi Russell, de la 3D Research. Au lucrat cu noi pe post de consilieri şi sunt consilieri profesionali în ceea ce priveşte dependenţa şi abuzul de droguri. Şi ei s-au luptat cu dependenţa şi au fost foarte sinceri şi ne-au încurajat şi susţinut pe tot parcursul procesului creativ, la repetiţii şi pe parcursul producţiei. Şi mai e şi Teddy. Drogurile şi felul în care se consumă au reprezentat o parte complexă şi la fel de important de înţeles ca şi efectele fizice şi psihice ale acestor substanţe. Însă partea cea mai importantă era nevoia din spatele apetitului, a dependenţei, nevoia psihologică pe care aceste droguri distructive o creează. Ce înlocuiesc? Când a venit vorba despre heroină, aproape toţi cu care am vorbit mi-au zis că era vorba de îmbrăţişarea caldă pe care nu au primit-o niciodată de la mama lor. Era vorba de eliberarea suferinţei existenţei. Nu este vorba numai de fuga de realitate, deoarece unele droguri, mai ales cele mai active, nu narcoticele, exacerbează tensiunile nevrotice şi amintirile şi te aruncă într-un vortex al propriei tale persoane creat de tine. În cazul cocainei, aceasta este motorul avionului, te duce pe cea mai înaltă culme, apoi heroina - ca medicament - ajută la aterizare. E important să ştii detaliile. Când întâlnim personajul, e un dependent experimentat şi versat. Prin urmare, a fost foarte important să învăţ cum să îmi injectez şi ce efect are asta asupra corpului şi minţii.
L-ai întâlnit pe Edward St. Aubyn?
Benedict Cumberbatch: Da, ne-am întâlnit înainte, dar după ce m-am implicat în proiect, nu am vrut să-l abordez prea repede. Nu am vrut să încep să îi înţeleg pe el şi pe Patrick prea devreme. Apoi m-am întâlnit cu el la o petrecere, m-a întrebat dacă adaptarea romanelor chiar o să aibă loc şi i-am spus că da. A fost o companie generoasă şi incredibil de bună. E foarte erudit, inteligent şi isteţ, dar şi foarte empatic şi rafinat. Ironia lui este mai generoasă decât ironia amară care este imprimată în elementele mai neatrăgătoare ale personajului din carte, care îţi place de la distanţă, dar pe care nu o vrei în apropiere. Nu ascunde faptul că Patrick este un alter-ego. Este un miracol că ceva atât de bun a ieşit din ceva atât de rău, aşa că îl respect pentru acest simplu fapt, însă şi pentru cum a insuflat acest lucru artei sale.
În 2012, ai spus că acesta era rolul pe care îţi doreai să îl joci.
Benedict Cumberbatch: Îmi amintesc că am spus asta la o convenţie a fanilor din Australia. Am mai spus asta şi despre Hamlet. Acestea sunt singurele două roluri care erau pe lista mea. Ultimul roman din serie a fost publicat în 2011 şi atunci am început să o citesc. E groaznic să spun asta, având în vedere cât de oribili sunt unii dintre aceşti oameni, dar am simţit că recunosc acea lume. Aveam puţină înţelegere a acelei lumi – genialitatea şi răceala cinismului şi a ironiei. Îmi amintesc că, la un moment, dat bunica mea mi-a spus „Ce plictiseală, dragule, hai să nu vorbim despre asta, e plictisitor”. O plictiseală, ca şi cum nimeni nu investeşte emoţii sau grijă în lucruri. Totul este atât de frivol. Trebuie să spun însă că bunica mea a fost o persoană afectuoasă şi prietenoasă. Există însă o presiune socială să menţină lucrurile lejere şi spumoase, ca o conversaţie purtată la cocktail.
Deci, abuzul şi dependenţa de droguri din poveste se petrec în lumea aristocratică.
Benedict Cumberbatch: Da, iar din acest motiv una dintre temeri a fost dacă prezentăm problemele elitei care vor înstrăina oamenii. Însă persoanele care se confruntă cu dependenţa, care au experimentat abuzul, există în toate clasele sociale, iar acest gen de probleme sunt atât de universale, încât cred că oamenii vor empatiza. În plus, prezintă şi o examinare a comportamentului lumii vechi a celor mai groaznice exemplare ale clasei superioare. Pot avea nişte idei extraordinare despre ce li se cuvine şi ce înseamnă averea. Însă această poveste este despre cum adevărata avere este iubirea şi cum iubirea adevărată, pură, inocentă poate învinge. Este însă o luptă să ajungi în acel punct.
Eşti şi producător executiv al serialului.
Benedict Cumberbatch: Da, ne-am implicat cu compania de producţie la destul de mult timp după ce am primit eu rolul. Tot primisem materiale lungi, care nu puteau fi comprimate într-un format de film de două ore jumătate sau două ore, aşa că ne-am reorientat către cărţi şi adaptări. Mi se părea un pas normal, dar sunt la fel de interesat să dezvolt şi proiecte în care nu apar.
Care sunt provocările când eşti şi producător şi actorul principal?
Benedict Cumberbatch: Ai roluri diferite în momente diferite. Uneori, am fost puţin confuz, dar, în principiu, am fost mai mult producător în timpul pregătirilor şi în perioada de preproducţie, ajutând echipa de producţie să cunoască actorii. Apoi i-am lăsat pe ceilalţi să preia controlul, iar când am început filmările deja nu mai trebuia să mă ocup prea mult de producţie. Când nu sunt ocupat ca actor, sunt interesat de producţie şi regie. Când am văzut însă cât de mult a avut Edward de muncit în regizarea celor cinci episoade, mi-am dat seama că acum nu este momentul potrivit. Am doi copii mici şi actoria îmi ajunge pentru moment.
Echipa este una minunată, de la regizorul Edward Berger („Deutschland 83”) la David Nicholls şi distribuţia miniseriei.
Benedict Cumberbatch: Da. Am trecut în revistă mulţi regizori minunaţi, însă Ed a fost mereu prima noastră alegere. Când l-am întâlnit, mi-a spus: „Pentru mine, aceste cărţi sunt cinci filme foarte, foarte diferite şi nu numai din punctul de vedere al energiei camerei de filmat, ci şi al esenţei poveştii”. Mi-am făcut ceva griji în privinţa umorului şi clasei, motiv pentru care trebuia să spunem povestea în modul corect, însă Ed are un simţ al umorului grozav. Într-un fel, umorul german este destul de apropiat de umorul britanic. Deşi cred că el e mai degrabă elveţian - austriac. Mă rog, în orice caz, are un simţ al umorului grozav.
Tu l-ai angajat pe David Nicholls?
Benedict Cumberbatch: Nu, Michael şi Rachael începuseră deja să adapteze materialul cu el, însă Ed nu făcea parte din proiect, nici James Friend, care l-a filmat, sau Karen Hartley-Thomas, care s-a ocupat de păr şi machiaj, şi minunatul Keith Madden, designerul nostru de costume.
Presupun că nu ai apucat să joci prea mult cu Hugo Weaving, care l-a interpretat pe tatăl lui Patrick?
Benedict Cumberbatch: Din păcate, nu, deşi îl ador. Are un talent formidabil şi este extraordinar în acest rol - un suflet carismatic, terifiant, puternic şi torturat, care torturează la rândul său. Ce reuşeşte să facă cu Patrick este incredibil, îţi lasă impresia că a fost distrus când era mic. Hugo a investit tot ce avea în acest rol, însă este cel mai dulce, calm şi amuzant om posibil. Cred că a fost cel mai îndrăgit membru al distribuţiei.
Ce ne poţi spune despre Jennifer Jason Leigh?
Benedict Cumberbatch: Am apucat să lucrez cu ea mai mult când interpreta versiunea îmbătrânită a lui Eleanor şi e incredibilă. Transformarea ei a fost extraordinară, ca şi interpretarea oferită. Nu am apucat să lucrez cu ea când era tânăra Eleanor, dar am văzut scenele când eram în Atlanta, unde filmam pentru „Răzbunătorii”. Face nişte alegeri îndrăzneţe şi tocmai pentru că fundaţia lor este atât de profundă, dau bine pe ecran. E o actriţă remarcabilă. Pip Torrens a fost şi el extraordinar ca Nicholas Pratt. Un bărbat mereu înarmat cu cuvinte alese şi isteţimea unui prădător social aparent invincibil, care trece printr-un moment de vulnerabilitate care îţi rupe sufletul. Iar Holliday Grainger a fost fermecătoare în rolul unei hipioate tinere care e împotriva instituţiilor şi care apoi devine foarte materialistă. Prasanna Puwanarajah, un prieten cu care nu am mai lucrat de mult, îl interpretează pe Johnny, iar Anna Madeley, care o interpretează pe soţia personajului meu, a fost extraordinară în rolul lui Mary. Am mai jucat cu ea şi în „The child in time”. E un rol dificil şi oferă personajului o călătorie emoţionantă şi puternică. Iar fantastica Jessica Raine o interpretează pe Julia, prietena veche a lui Patrick. Călătoria ei, de la detaşare ironică la depresie, este realizată cu măiestrie. Femeile din acest serial sunt incredibile.
A fost un rol dificil de interpretat, având în vedere subiectele abordate?
Benedict Cumberbatch: Cea mai grea sarcină a fost să dozez durerea şi suferinţa, fiind nevoit să merg într-un loc în care aceste lucruri îi curgeau prin vene şi îl duceau către un comportament autodistructiv şi haotic, iar în cele din urmă către căderea nervoasă de la înmormântarea mamei lui. Unele scene din camera de hotel din Bad News sunt destul de dure. E ca un one-man show când începe să distrugă camera, se tot aud voci care încep să vorbească una cu cealaltă, deci practic vorbesc eu cu mine însumi. A fost ciudat. Am învăţat să îmi las munca pe ecran, să merg acasă, în maşină să ascult radio şi să încep să mă deconectez, pentru ca atunci când intru pe uşă să nu fie ceva de genul: „Şi, cum a fost ziua ta?” „Ei bine, m-am uitat la tatăl meu mort, mi-am amintit cum mă viola şi apoi mi-am injectat cocaină în glezna stângă şi am distrus o cameră de hotel, după care am fost la un pas de o supradoză cu heroină şi m-am trezit înconjurat de sânge, vomă şi ace. Ca de obicei!”
L-ai interpretat pe Sherlock Holmes, însă şi Patrick Melrose are o bază de fani. Asta a adus cu sine presiune?
Benedict Cumberbatch: Chiar da. Bineînţeles că m-am confruntat cu acest lucru şi când am interpretat alte personaje memorabile, dar cu Sherlock am făcut ceva radical şi cred că l-am prezentat unui nou public. Iar înaintea mea au fost şi alţii care au făcut asta şi vor face şi după mine. Doar este cel mai adaptat personaj din ficţiune. Fiecare cititor are propriul film care se derulează când citeşte ficţiune de calitate şi cum este o poveste lungă despre salvare, citirea cărţilor devine ceva foarte personal. Nimeni nu poate oferi un Patrick Melrose care să fie pe placul tuturor. Deşi, poate cu noua tehnologie, ar putea suprapune feţele altor actori peste faţa mea ca să realizeze şi acest lucru.
La ce ar trebui să se aştepte oamenii?
Benedict Cumberbatch: Nu îmi place partea asta, pentru că îmi ceri să mă vând, în condiţiile în care sunt foarte implicat în proiect, însă cred că oamenii ar trebui să se aştepte la ceva neobişnuit. Sper că îi va distra materialul interpretat de nişte actori îndrăgiţi, tineri şi bătrâni, şi filmat într-un mod nou. Din punct de vedere vizual, fiecare episod este diferit, şi mai cântăreşte şi originalitatea scenariului. Sper că oamenii îşi vor dori să citească romanele. Îmi amintesc că atunci când am început să lucrăm la „Sherlock”, cărţile cu el au început să se vândă ca pâinea caldă, iar Conan Doyle a fost prezentat unei noi generaţii. Cărţile „Patrick Melrose” sunt o realizare extraordinară a literaturii secolului 21. O să treacă cu brio testul timpului şi sper că şi adaptarea noastră va reuşi acest lucru.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
