O expoziţie de fotografie care prezintă 40 de fântâni din Oltenia, unele dintre ele vechi de aproximativ 100 de ani, va fi deschisă pe 3 noiembrie, la ora 17.00, în sala Acvariu a Muzeului Naţional al Ţăranului Român (MNŢR), şi va putea fi vizitată gratuit până pe 27 noiembrie.
Expoziţia găzduieşte lucrările fotografilor Dorian Delureanu şi Cristian Bassa şi este rezultatul unui proiect de cartografiere a fântânilor de uz comunitar din regiunea Olteniei.
Prin călătoriile lor, desfăşurate anul acesta în peste 40 de locuri din judeţele Dolj şi Mehedinţi, cei doi fotografi au avut ca obiectiv o primă documentare a unor fântâni vechi din Oltenia şi a spaţiilor în care acestea se regăsesc. În proiect sunt incluse fântânile de sat şi de hotar sau răscruce, multe aflate într-un stadiu avansat de degradare.
”Odată cu dispariţia lor, o hartă a peisajelor şi traiectoriilor vieţii rurale cotidiene din Oltenia s-ar risipi. Punctul de plecare al proiectului şi al expoziţiei îl reprezintă explorările din Dolj şi Mehedinţi, urmând să se extindă şi în celelalte judeţe din Oltenia. O ţintă a acestui proiect ambiţios este realizarea unei hărţi a acestor monumente cu elemente specifice de identificare. Traseul realizat a fost deja indexat în varianta unei hărţi electronice”, au transmis reprezentanţii muzeului.
Unul dintre curatori, Cristina Irian, alături de Bogdan Iancu, a declarat, pentru Agenţia de presă News.ro, că expoziţia cuprinde 71 de fotografii în format mare şi 11 în format mic, cele din urmă prezentând detalii de compoziţii, precum un jgheab, o icoană sau o cruce.
”Din cele 71 de fotografii, 36 sunt alb-negru şi sunt fotografii făcute pe film, restul sunt color, digitale. Ideea a fost aceea de a surprinde şi o imagine desprinsă din timp a întregului ansamblu, pentru că fântânile aşa cum sunt ele sunt ori rămase cu ultimul element, adică cu groapa, şi o parte din piedestal, care poate să ajungă până la un metru înălţime, şi sunt unele care devin adevărate monumente, au şi măsuţe, şi alte elemente de arhitectură pe lângă ele. Cele color surprind şi ansamblul, de la mica fântână, cu întreg drumul care se găseşte în jurul fântânii, pentru că ele, în general, sunt fântâni de hotar, de pe vechile drumuri comerciale sau drumurile CAP-ului. Iniţial au fost construite şi comandate de privaţi sau de comunitate, iar ulterior au fost comandate de către CAP-uri. Înaintea perioadei comuniste erau plătite în bani şi în perioada comunistă erau plătite în norme, 25 de norme o fântână”, a spus Cristina Irian, pentru News.ro.
Ea a explicat că unele dintre fântâni sunt foarte greu de datat, însă, potrivit unui fântânar în vârstă de 72 de ani, cele mai vechi ar avea în jur de 100 de ani.
”Cele din perioada comunistă, anii `60 – `70 sunt ceva mai uşor de datat, pentru că au un pătrat, un simbol general. Celelalte mai au bucăţi din înscrisuri care erau pe partea zidită a fântânii, dar sunt ultimele urme ale fântânilor. În general, ele pot fi datate dacă numele este legat de o anumită funcţie a pământului din zonă – de exempu, cele de Dumbrava, care erau legate de animalele care trăiau în pădure, pentru care sunt făcute jgheaburi lungi, sau legate de loc. De exemplu, am fost la o urmă de fântână, mai era doar gaura, denumită după pământul pe care l-a avut o persoană în zonă până în anii 1940 - se numea «Pădurea de nuci». După aceea fusese pământ arabil, în perioada comunistă, şi acum este o pădure de salcâmi”, a mai spus curatorul, pentru News.ro, precizând că în Dolj şi Mehedinţi ar exista în jur de 80 – 100 de fântâni, inclusiv urmele.
Fântânile construite prin anii ‘60-‘70 înlocuiesc şi/sau adaugă elemente din arhitectura vremii şi materiale de construcţii noi (acoperişul de ciment, tablă, planşeul, măsuţe, garduri) peste trecutul din piatră şi lemn al primelor, cele doar cu încheieturi de fier.
”Fântânile Olteniei rurale nu sunt toate la fel. Unele sunt mai vechi, de dincolo de perioada comunistă, până foarte departe, consemnate în documente de vânzare-cumpărare de pământuri, însemnate pe hărţi comerciale, puncte vitale pentru asigurarea transportului persoanelor şi mărfurilor cu vehicule trase de animale, parte din ritualuri religioase şi obiceiuri ale locurilor”, au mai transmis reprezentanţii MNŢR.
Fântânile întâlnite se deosebesc unele de altele prin mecanismul care pune în mişcare apa: fântâni cu cumpănă, cu roată, cu scripete şi bârnă, cu pompă, jgheab pentru animale.
În Oltenia sunt consemnate mai multe roluri ritualice ale fântânii cum ar fi: fântână de pomană până la al şaptelea neam, cu cruci pe stâlpi, fântână de întâlnire, de nuntă, fântână de hotar, fântână ca loc de ritual de purificare şi ştergere a păcatelor, fântână de descântec.
”Valorarea socială şi ecologică înscrisă în memoria colectivităţilor o precedă pe cea de întrebuinţare: chiar dacă devin nefuncţionale sau doar apa lor nu mai este potabilă, nu se dărâmă, acest lucru fiind considerat de rău augur pentru comunitate, la fel cum este interpretat şi secarea apei fântânilor”, au mai arătat reprezentanţii MNŢR.
Constructori de fântâni au fost mai întâi păstori şi oameni aşezaţi (plugari), fântânile fiind un loc în jurul căruia s-au construit aşezări permanente sau de transhumanţă, dar şi o resursă gestionată în comun, precum păşunile comunale. Apoi, constructorii lor au fost gospodari, oameni ai muncii la sate şi oraşe.
Expoziţia preia mesajul proiectului ”Fântâni singuratice din Oltenia” pentru a-l face cunoscut publicului de muzeu din România, pornind de la fotografiile şi notele realizate de-a lungul călătoriilor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
