Un dialog între Emilia Şercan şi Gabriel Liiceanu pornind de la volumul „Cazul Ponta. Reconstiturea celui mai infam plagiat din istoria României" va avea loc joi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
Accesul în librărie este liber, pe baza unei rezervări prin Eventbook aici: https://eventbook.ro/other/bilete-lansare-cazul-ponta
„În esenţă, povestea tezei de doctorat a fostului premier reprezintă originea şi esenţa răului sistemic în privinţa sancţionării plagiatului în România, iar tot ce s-a întâmplat în legătură cu studiile doctorale după 2012 poartă „stigmatul Ponta". Aşa am hotărât să reconstitui episodul care, cred eu, reprezintă momentul zero al compromiterii ideii de onestitate, integritate, moralitate şi onoare în viaţa politică şi în mediul academic”, spune Emilia Şercan.
„Există, în paginile Emiliei Şercan, o pasiune a adevărului care vrea să trezească şi care izvorăşte din nevoia morală a jurnalistului de a deveni observator angajat al epocii sale. Cu toate riscurile, inclusiv cu acela al ameninţării cu moartea. Pe care autoarea o aminteşte la un moment dat în treacăt, ca şi cum nu pe ea ar privi-o, lăsând societatea să judece felul în care trebuie să-şi apere mărturisitorii”, este de părere Gabriel Liiceanu.
De ce cazul plagiatului lui Ponta este de fapt „cel mai infam", de vreme ce toate plagiatele, ca acte în sine, fiind furturi, sunt infame?
Pentru că plagiatul lui Victor Ponta are un „prestigiu" unic: a fost primul al unui prim-ministru, din cele trei plagiate de prim-miniştri pe care le-a trăit România (lui Victor Ponta li s-au alăturat Mihai Tudose şi Nicolae Ciucă). Pentru că plagiatorul fusese procuror. Pentru că a folosit funcţia de prim-ministru pentru a pune în mişcare un enorm angrenaj menit să-i muşamalizeze fapta. Pentru că ministrul Educaţiei din guvernul Ponta (Liviu Pop) a tăiat curentul în sala în care lucra Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), cu câteva minute înainte ca acesta să pronunţe decizia de plagiat. Pentru că a patentat un „model Ponta" al mecanismelor de reabilitare a politicienilor-hoţi de lucrări doctorale. Şi, în sfârşit, pentru că nimeni dintre „marii plagiatori" nu şi-a comentat cu mai mult cinism şi neruşinare fapta, făcând din sfidarea unei întregi ţări şi a ideii de legalitate o politică de stat.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
