Andrei Ujică, scriitor, regizor de film şi profesor, apreciat reprezentant al Noului Cinema Nonficţional, este invitatul „Nopţii Albe a Filmului Românesc”, sâmbătă, 2 decembrie, de la ora 21.35, la TVR Cultural, TVR Moldova, TVR Internaţional.
Andrei Ujică a studiat literatura la Timişoara şi la Bucureşti şi, mai apoi, la Heidelberg. Primele sale eseuri le-a scris în 1968, iar în anii '70 a colaborat cu Şerban Foarţă la compunerea versurilor pentru formaţia Phoenix.
Disident declarat, în 1981, Andrei Ujică emigrează în Germania Federală, unde intră în mediul academic, predând teorie literară, filmologie şi mediologie, la Universitatea din Mannheim. Între 2001 şi 2017, a fost titularul unei catedre de film la Universitatea de Stat de Artă şi Design din Karlsruhe, iar, între 2002 şi 2017, directorul Institutului de Film al Centrului de Artă şi Tehnologie Media (ZKM) din Karlsruhe.
În 1990 începe primul său proiect cinematografic, „Videograme dintr-o Revoluţie” („Videogramme einer Revolution”), în colaborare cu Harun Farocki. Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1992, a devenit o referinţă privind relaţiile dintre media şi puterea politică în Europa sfârşitului de eră comunistă. Alături de documentarele „Out of the Present” (1995) - povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe staţia spaţială MIR pentru 10 luni, timp în care se destramă Uniunea Sovietică, şi „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” (2010), regizorul realizează trilogia dedicată sfârşitului comunismului.
Despre amintirile din 1989, Andrei Ujică spune: „A fost un moment de maximă răscolire emoţională. Am stat la Heidelberg cu Paţi lipiţi de televizor, ca atâţia oameni din atâtea alte ţări. Eram complet răvăşiţi şi, de la un punct încolo, isterizaţi. Pe 17 decembrie dimineaţa m-a sunat William Totok, colegul meu de liceu din clasa IX-a şi apoi în facultate, care vorbise în seara precedentă la telefon cu iubita lui din Timişoara, ca să-mi spună că în ziua respectivă avusese loc o adunare de protest împotriva mutării forţate din oraş a pastorului Laszlo Tőkés, în faţa casei acestuia, unde cineva strigase "Libertate!", după care oamenii au luat-o spre centru, scandând "Jos Ceauşescu!" şi, aşa cum era de aşteptat, au început represiunile. Totok era membru al cercului literar Aktionsgruppe Banat de care fusesem apropiat în studenţie. Ne-am mobilizat imediat şi am formulat o scrisoare deschisă, care s-a citit în aceeaşi zi la Europa Liberă. Au semnat toţi membri din Aktionsgruppe ajunşi în Germania, inclusiv Herta Müller, iar eu i-am contactat pe cei din grupul Phoenix, care au semnat cu Covaci în frunte. Victor Cârcu şi Valeriu Sepi locuiau între timp şi ei la Heidelberg. În scrisoare îi ceream lui Ceauşescu demisia - era datată 17 decembrie 1989”.
În noaptea de sâmbătă, 2 spre 3 decembrie, de la ora 21.35, TVR Cultural, TVR Internaţional şi TVR Moldova propun telespectatorilor un maraton cinematografic alături de filmele documentare realizate de Andrei Ujică (trei dintre acestea fiind în premieră şi în exclusivitate la o televiziune din România): „Videograme dintr-o Revoluţie” (1992), „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” (2010), „Out of the present” (1995), „Unknown Quantity” (2005), „2 Pasolini” (2021).
Portretul realizat de producătoarea Claudia Nedelcu Duca, difuzat de la ora 21:35, îl prezintă pe cineastul de la debutul său ca scriitor, în perioada studenţiei şi experienţele sale ca disident în România comunistă, până la emigrarea în Germania şi descoperirea pasiunii sale pentru realizarea filmelor documentare.
„Apropierea de film ca o formă abordabilă de expresie estetică proprie s-a produs pas cu pas şi a fost pentru o bună bucată de timp un proces desfăşurat mai mult în subconştient. Mama mi-a spus la un moment dat, într-o vacanţă la Teremia: "Eu am impresia că tu o să ajungi cândva la film". N-am înţeles atunci deloc ce voia ea să spună. Mi-a spus asta într-o seară în care ne uitaserăm împreună la telecinematecă, rulase Alexandru Nevski al lui Eisenstein, şi am vorbit după aceea cu ea despre film. Cred că a simţit dincolo de pasiune şi tipul de înţelegere a cinemaului. Eu nu m-am gândit la mai mult pe vremea aceea, dar ceva mai târziu m-am surprins închipuindu-mi că pot face şi film”, a povestit Andrei Ujică în interviul acordat Claudiei Nedelcu Duca.
Filme documentare difuzate la „Noaptea Albă a Filmului Românesc”
* Ora 22.00: „Videograme dintr-o revoluţie” (Germania/România, 1992)
Regia: Andrei Ujică, Harun Farocki
Durata: 1h 47min
Cu participarea: Ion Caramitru, Elena Ceauseşcu, Nicolae Ceauşescu, Mircea Dinescu, Alexa Visarion, Thomas Schultz.
O evocare documentară impresionantă, ce reconstituia cronologia zilelor 19-26 decembrie 1989 din România, folosind fragmente filmate de operatori profesionişti şi amatori. Filmul a devenit un punct de referinţă în analiza relaţiei dintre puterea politică şi mass-media din Europa, la sfârşitul Războiului Rece. Acest documentar foloseşte filmări şi clipuri înregistrate de amatori pentru a ilustra în mod expresiv Revoluţia Română şi căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Ora 23.50: „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” (2010), scenariul şi regia: Andrei Ujică
Filmul documentar cu caracter biografic este realizat din imagini de arhivă, obţinute de la TVR şi de la Arhiva Naţională de Filme şi prezintă, pornind de la scena judecăţii soţilor Ceauşescu, din decembrie ’89, apelând la flashback, momentele importante din viaţa lui Nicolae Ceauşescu şi din istoria poporului român.
“Când am lucrat la Autobiografie, traumele adunate de pe urma epocii Ceauşescu erau încă prezente şi confruntarea cu ele, tulburătoare, de multe ori chiar dureroasă. Pentru Dana şi pentru mine, a fost greu la început să ne petrecem ore întregi cu Ceauşescu în fiecare zi, luni în şir. Dintr-odată făceam ceea ce am evitat toată tinereţea, când stingeam automat televizorul de îndată ce apărea el pe ecran. După care, am început să fim fascinaţi de dârele de firesc din anormalitatea epocii ce ni se desfăşura din nou prin faţa ochilor, gălăgioasă şi încărcată de verbozitatea lui”, a spus Andrei Ujică în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.
Premii: Marele premiu la secţiunea Filme documentare, Festivalul de film de la Bergen, Norvegia; Premiul secţiunii Spotlight la gala anuală „Cinema Eye Honors”.
Festivaluri: Cannes, München, Londra, Melbourne, Toronto.
Ora 02.55: „Out of the Present” (Germania, 1995)
Durată: 96 minutes
Cu participarea: Sergei Krikalev, Anatoly Artsebarsky, Alexander Volkov
Cel de-al doilea film al său, „Out of the Present” (1995), urmăreşte povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe Staţia Spaţială Mir pentru 10 luni, timp în care pe Pământ se destramă Uniunea Sovietică. Acest film a fost comparat mai târziu cu pelicule precum „A Space Odyssey” sau „Solaris” şi este cel mai cunoscut film european non-ficţional al anilor '90.
„În ianuarie 1992 eram la Berlin, la Harun, şi montam Videograme dintr-o revoluţie, când am citit în săptămânalul Der Spiegel o mică notiţă intitulată "Cosmonaut sovietic uitat în spaţiu". (…) Când am citit ştirea am fost ca electrocutat. Am înţeles că suntem martorii unei enorme cezuri: asistam la sfârşitul ciclului homeric al istoriei. Era pentru prima oară când un semen de-al nostru putea privi o schimbare de epocă pe Pământ din perspectivă olimpiană. În locul soborului Zeilor care s-a uitat de când lumea din Olimp la gâlceava necontenită a pământenilor, când plictisiţi, când luând partea câte uneia dintre tabere, acum un trimis al omenirii putea să vadă întreg tabloul unei răscruci de vremuri. Doar că Krikaliov - ceea ce nu bănuiam atunci - n-avea cum zări de-acolo de sus decât crestele valurilor pe oceanul celest, aprinse de lumină când ieşeau din noapte, şi culoarea anotimpurilor prin pânza norilor. Accesul umanităţii la perspectiva divină va schimba lucrurile odată pentru totdeauna, mi-am zis. În orice caz, ideea nu mi-a mai ieşit din cap şi am vrut să fac un film pe subiectul ăsta cu orice preţ”, spune Andrei Ujică în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.
Ora 4.35: „Unknown Quantity” (Germania, 2005)
Documentarul porneşte de la expoziţia „Ce qui arrive” concepută de Paul Virilio, arheolog şi filosof, autor al unor eseuri apreciate la nivel internaţional şi susţinută de „Fondation Cartier pour l'art contemporain” din Paris (2002/03). După 11 septembrie, Paul Virilio a întrerupt lucrările la cartea sa, „L’accident Intégral”, pentru a organiza o expoziţie care să ilustreze conceptul de „accident global”. Rezultatul a fost expoziţia „Ce qui arrive”, care a găzduit instalaţia cinematografică, „Unknown Quantity”. Element principal al expoziţiei, „Unknown Quantity” prezenta punerea în scenă a unei discuţii între Paul Virilio şi jurnalista Svetlana Alexiyevich, autoarea cărţii „Cernobîl. Cronica viitorului”, despre dezastrul nuclear de la Cernobîl.
Prezentat de la Festivalul Internaţional de Film Rotterdam în 2006
Ora 5.45: „2 Pasolini” (Germania, 2021)
Regizor: Andrei Ujică
Producător: Hervé Chandès
Cu participarea: Pier Paolo Pasolini, Don Andrea Carraro
Un scurtmetraj documentar semnat de Andrei Ujica despre locurile de filmare ale filmului „Evanghelia după Matei”, regizat de Pier Paolo Pasolini. Realizat iniţial în primăvara anului 2000, scurtmetrajul a fost prezentat la Paris în cadrul expoziţiei Le Désert”. Ideea a fost reluată 20 de ani mai târziu, în apropierea centenarului naşterii regizorului Pier Paolo Pasolini.
„Faptul că l-am ales pe Tupac pentru genericul de final, înţelege oricine, este un tip de statement pe ideea că fiecare epocă are rebelii ei, nu? Portretul pe care il face Pasolini lui Isus este unul de protorevoluţionar. Pasolini e foarte fidel textului Evangheliei, deci nu e niciun cuvânt, nicio replică din tot filmul care să nu fie din Evanghelia după Matei, cum spune şi titlul filmului, dar felul în care pune accente în biografia lui Isus îl construieşte ca un protorevoluţionar. Merge până acolo încât în momentul în care El trece prin Galileea, Pasolini pune ilustraţie muzicală nişte coruri revoluţionare cântate de corul Armatei Roşii începând din '22, la Moscova, la fiecare sărbătoare a Revoluţiei din Octombrie. Toate astea în contextul comunist în care se învârtea Pasolini, cu intelectualitatea italiană la sfârşitul anilor 50 şi anilor 60”, a arătat Andrei Ujică, în interviu oferit Claudiei Nedelcu Duca.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
